1. Regiunea Transnistreană în anul 2019. SITUAŢIA POLITICĂ

Conflictul înghețat de pe Nistru persistă peste ani în pofida faptului că sau întreprins interminabile încercări de a rezolva acest diferend de la independența Republicii Moldova și pînă în zilele noastre. În anii de existență al acestei părți separate a Republicii Moldova, numită diferit, de la raioanele de est și pînă la Regiunea Transnistreană a Republicii Moldova, situația sa dezvoltate fluctuant, dar este cert că reintegrarea nu a fost realizată, iar conducerea pretinsă a regiunii vizate a dezvoltat așa numite ”instituții de stat” prin care controlează procesele economice, teritoriul și populația. Economia transnistreană a rezistat peste ani și chiar a luat unele nuanțe a dezvoltării pe anumite sectoare, au fost dezvoltate structurile de forță, acestea devenind rapid unul din principalii piloni pe care se bazează liderii respectivi pentru a menține controlul regiunii, concomitent anii de existență al acestei regiuni separate de restul Republicii Moldova, au demonstrat pe deplin că, existența acesteia, în mare parte, a fost posibilă grație susținerii multilaterale externe din Federația Rusă (FR), inclusiv prin injecții financiare consistente, menținerea trupelor sale pe acest teritoriu, aspect care încurajează liderii regiunii să se simtă mai siguri în cadrul tratativelor. Între timp, pe ambele maluri ale Nistrului, au apărut generații de tineri care sau născut după anul 1991 și respectiv nu mai cunosc personal o RSSM sau Republică Moldova integră, unde Tiraspolul era unul dintre cele mai frumoase orașe moldovenești, iar raioanele din stânga Nistrului erau mîndria industrială moldovenească. Cel mai grav este că aceste generații, de pe ambele maluri ale Nistrului, au crescut separat și au dezvoltat perceperea celuilalt prin ”vizorul dispozitivelor de ochire”, sau prin prisma frustrărilor, catalogărilor și anumite frici reciproce, astfel fiind diminuată destul de mult dorința, cel puțin al malului stîng, să se unească în mod firesc cu malul drept.

Pe parcursul anilor succesul reintegrării a fost unul mai mult modest decît realizat la modul practic, iar schimbul de generații, care personal nu au luptat unul cu altul cu arma în mână, oferă șansa reală că ambele maluri ale Nistrului să se reunească trecînd civilizat și fără utilizarea forței de la separare la reintegrare, iar fila neagră a conflictului de pe Nistru să rămână ca o amintire viitoarelor generații și o lecție însușită, pentru a exclude forța în rezolvarea conflictelor, iar dialogul și auzirea reciprocă să înlocuiască recurgerea la arme.

Bineînțeles că rezolvarea acestui conflict înghețat nu poate fi realizată fără luarea în calcul a intereselor marilor puteri, mai ales că Moscova neîntrerupt susține această regiune separată de restul statului moldovenesc, dar care pînă în prezent nu au recunoscut independența regiunii respective, după cum a procedat în cazul regiunilor separatiste din Georgia, afirmând concomitent că Moscova susține Republica Moldova, iar lipsa recunoașterii independenței de către Federația Rusă totuși oferă terenul pentru a reintegra cândva pașnic Republica Moldova, care fiind susținută de partenerii externi de dezvoltare, inclusiv cei occidentali, va reuși să devină mult mai atractivă pentru malul stîng în procesul complex de reintegrare. Sunt multe opinii cum de rezolvat acest conflict, de la soluții radicale și pînă la renunțarea la raioanele de est, toate proiectate peste dorința de pretinsă independență transnistreană cu o potențială unire al acesteia cu FR, dar este clar că istoricul acestui conflict, care există și astăzi, permite a spune cu un grad înalt de încredere că, soluțiile radicale, de cedare sau de dorință a independenței transnistrene, nu prea au o realizare practică și doar dialogul asistat de o susținere internațională va permite identificarea reintegrării adevărate. Realizarea reintegrării trebuie efectuată prin studierea cît mai amplă a situației și proceselor de pe malul stîng al Nistrului, pentru a ști problemele acestei regiuni, problemele cotidiene ale populației și astfel de ajustat procesul reintegrării realităților, care să faciliteze procesul complex al reintegrării atît de necesară ambelor maluri ale Nistrului, astfel analiza situației din regiune vine să ajute la acest proces.

În acest context, situația din regiune, în prima parte a anului 2019, continuă să demonstreze că conflictul transnistrean se păstrează drept o zonă unde populația de pe ambele maluri continuă să sufere de pe urma conflictului latent, unde Transnistria mai este un generator al unor pericole de securitate deoarece are forțe înarmate aflate în afara controlului statului moldovenesc, pe acest teritoriu sunt forțe militare externe fără acordul Republicii Moldova, și în general acest conflict continuă peste ani a rămîne un izvor de incertitudine multilaterală pe harta Republicii Moldova. Chiar dacă este angajată în procesul de negocieri în formatul 5+2 (OSCE, Ucraina, Federaţia Rusă, SUA, UE şi Republica Moldova şi Regiunea Transnistreană), conducerea de la Tiraspol continuă să promoveze o politică de separare în raport cu Chişinăul, optând pentru independenţă şi recunoaştere internaţională. Acest lucru a fost confirmat de reprezentanţii conducerii regiunii pe parcursul anului 2019, chiar dacă la ultima reuniune ministerială a OSCE din 5-7 decembrie 2018 de la Milano, a fost adoptată declaraţia finală în care s-a reafirmat poziția fermă a statelor membre de identificare a unei soluții de rezolvare pașnice și durabile a conflictului transnistrean, bazată pe suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, în frontierele sale recunoscute la nivel internațional, cu determinarea unui statut special pentru Regiunea Transnistreană, în măsură să garanteze respectarea drepturilor populației din regiunea separată.

 Liderii transnistreani arată că sunt interesați în dialogul cu Republica Moldova axat doar pe soluţionarea problemelor de ordin social-economic precum telecomunicaţii, dosarele penale motivate politic, cooperarea în domeniul bancar, lărgirea posibilităţilor de circulaţie pentru mijloacele auto transnistrene cu numere neutre, reluarea traficului de mărfuri peste podul de la Gura Bîcului, etc. 

În perioada respectivă, Tiraspolul a fost activ pe plan extern, continuând să-şi intensifice contactele cu instituţiile din Federaţia Rusă, să menţină relaţii de cooperare cu regiunile separatiste din spaţiul ex-sovietic, să contacteze cu reprezentanţii statelor UE, SUA, altele. Profitând de procesul electoral din Moldova (alegerile parlamentare din 24 februarie) şi pauza în procesul de negocieri de reglementare a conflictului transnistrean (ultima reuniune în formatul 5+2 a avut loc în mai 2018 la Roma), Tiraspolul a preluat iniţiativa diplomatică angajându-se într-o campanie de organizare a unei noi runde de negocieri în formatul oficial 5+2, la care să poată aborda alte subiecte sensibile de ordin social-economic ce ţin de relaţiile moldo-transnistrene. În acelaşi timp, conducerea regiunii separatiste a întreprins o serie de acţiuni ce pot fi percepute ca și provocatoare la adresa autorităţilor Republicii Moldova, exploatând astfel perioada complexă de la Chişinău. Printre ele s-a numărat deschiderea la Moscova, pe 22 ianuarie 2019, a unei reprezentanţe transnistrene, iar în viziunea Tiraspolului astfel de reprezentanţe ar putea fi deschise inclusiv la Kiev și Bruxelles. Pe parcursul anului 2019, reprezentanţa transnistreană de la Moscova a fost activă în promovarea Transnistriei pe plan extern. Acest aspect a vizat relaţiile ruso-transnistrene, cu reprezentanţele Abhaziei şi Osetiei de Sud de la Moscova, dar şi pe platforme internaţionale precum ONU. Ultima acţiune în acest sens a avut loc la 10 iulie 2019, când Leonid Manakov, care este reprezentantul transnistrean la Moscova, a participat la cea de-a 41-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, de la Geneva, în componenţa delegației Consiliului internațional al compatrioților ruşi. El a învinuit Chișinăul de violarea drepturilor cetățenești ale transnistrenilor – cel de liberă circulație, securitate și integritate personală, dreptul la muncă, inițiativă antreprenorială, educație și alegerea profesiei, activitate economică externă și comunicare cu lumea externă și a cerut pentru Transnistria statut de observator pe lângă ONU. El a prezentat în cadrul sesiunii un raport intitulat „Drepturile omului ca bază a dezvoltării cooperării dintre Transnistria și ONU”, unde a îndemnat ONU să extindă şi mai mult contactele cu Transnistria. Anterior, în cadrul celei de a 40-a sesiune, Manakov a ținut un discurs cu tema „statalitatea Transnistriei – garant al respectării drepturilor și libertăților omului”, afirmând că Transnistria și-a asumat unilateral obligațiunea de a respecta mai multe acorduri internaționale în domeniul drepturilor omului, inclusiv Declarația pentru Drepturile Omului, pacte internaționale privind drepturile cetățenești și politice, economice, sociale și culturale, inclusiv Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

Federaţia Rusă continuă să fie partenerul de bază al Tiraspolului, menţinând legăturile active cu acesta. Dialogul politic de bază ruso-transnistrean s-a purtat la nivel de lider a regiunii transnistrene V.Crasnoselischii şi vice-premierul rus D.Kozak, desemnat încă la 13 iulie 2018 drept reprezentant special al Preşedintelui Federaţiei Ruse pentru dezvoltarea relaţiilor comercial-economice cu Moldova. În perioada examinată, V.Crasnoselischii a întreprins mai multe vizite la Moscova, în cadrul cărora s-a discutat preponderent cooperarea ruso-transnistreană în domeniul economic, în special suplinirea ajutorului rus pentru regiunea transnistreană. Vizita de cel mai înalt nivel efectuată de demnitari ruşi în regiune a avut loc în iunie curent, unde la 4 iunie vice-premierul rus Dmitrii Kozak s-a întâlnit la Tiraspol cu V.Crasnoselischii, unde cei doi au discutat problemele reglementării conflictului transnistrean, reluarea negocierilor în formatul 5+2, ce nu au mai avut loc din toamna anului 2018, precum și chestiuni legate de cooperarea comercial-economică cu regiunea. La finalul întrevederii Crasnoselischii a declarat că transnistria se află într-o situaţie dificilă din cauza statutului ei şi are nevoie de ajutor. S-a ajuns la un compromis privitor la funcţionalitatea economiei, sectorului social, acordarea de către FR la ajutorului, inclusiv organizaţional şi material. Ulterior, la 25 iunie, Dmitrii Kozak a vizitat din nou regiunea transnistreană, iar din componenţa delegaţiei ruse au mai făcut parte Dmitrii Patruşev (ministru rus al agriculturii), Grigorii Karasin (vice-ministrul rus de externe), alţi reprezentanţi ai ministerului rus al agriculturii şi finanţelor. Scopul vizitei a fost continuarea discuţiilor problemelor actuale de pe agenda relaţiilor ruso-transnistrene, cât şi problemele agendei de negocieri în soluţionarea conflictului transnistrean.

Relaţiile Tiraspol şi Kiev din 2019 s-au păstrat în linii generale complicate, fiind în linii generale rezervate, afectate de prezenţa trupelor militare ruse în Transnistria percepute de Kiev drept o ameninţare. Astfel, partea ucraineană continuă să menţină anumite trupe la frontiera cu regiunea transnistreană, pregătite să reacţioneze în caz de eventuale provocări din partea transnistreană şi a contingentului rus dislocat aici.

În 2019 relaţiile Tiraspolului cu celelalte regiuni separatiste din spaţiul post-sovietic s-a menţinut la un nivel moderat, ele fiind caracterizate de un interes reciproc axat preponderent pe domeniul diplomatic, istorico-cultural, mai puţin pe dimensiunea economică şi practic fără conţinut pe dimensiunea militară. În regiunea transnistreană continuă să funcţioneze reprezentanţele Abhaziei şi Osetiei de Sud.

Evoluţia situaţiei de pe scena politică transnistreană poate fi caracterizată drept stabilă, cu elemente de monopol instituit de formaţiunea politică de la guvernare. Situaţia respectivă s-a creat după alegerea lui Vadim Crasnoselischii în funcţia de preşedinte transnistrean în decembrie 2016, funcţie ce reprezintă vârful puterii executive în regiune. Astfel, după alegerea sa şi constituirea noilor organe executive în Transnistria s-a instituit un monopol politic, reprezentat de partidul „Obnovlenie”, majoritar în legislativul şi executivul transnistrean. Stabilitatea politică este asigurată de cooperarea eficientă dintre executiv şi legislativ, care şi-au concentrat eforturile pe stoparea crizei economice interne declanşată la sfârşitul mandatului lui Evghenii Şevciuc. Eforturile respective sau finalizat cu elaborarea unei noi strategii de dezvoltare a regiunii pentru următorii 8 ani – „Strategia de dezvoltare a Transnistriei pentru anii 2019-2026”, care se bazează pe trei principii de bază: stabilitatea politică, auto-îndestularea economică şi echitatea socială. Ea a fost adoptată la 12 decembrie 2018 de Crasnoselischii şi determină direcţiile și mijloacele de asigurare pe termen lung a îmbunătățirii durabile a bunăstării locuitorilor regiunii, securității, dezvoltării economice dinamice și consolidării poziției Transnistriei în comunitatea mondială. Strategia, elaborată la inițiativa lui Crasnoselischii, este principalul document de planificare strategică, care definește interesele și prioritățile ”naționale” ale Transnistriei, obiectivele și măsurile în domeniul politicii interne și externe, concepută să dezvolte ”țara” pe termen lung. Documentul este alcătuit din 5 compartimente: „Situația actuală, riscuri şi provocări”, „Stabilitatea politică”, „Autonomia economică”, „Echitatea socială”, „Politica regională: orașele și raioanele Transnistriei – teritoriul confortului și dezvoltării umane”, iar prevederile documentului sunt fără termene limită, misiuni specifice, etc. Printre obiectivele strategice ale Transnistriei se numără şi construirea unor relații ”interstatale” de bună vecinătate cu Republica Moldova. În plan militar, principalele scopuri și obiective ale edificării forțelor armate ale Transnistriei sunt crearea și dezvoltarea trupelor capabile să apere regiunea, suveranitatea, independența și integritatea sa teritorială, siguranța cetățenilor și a altor interese vitale ale societății și „statului” prin aducerea structurii, componenţei și numărului lor în conformitate cu amenințările militare prognozate, luând în calcul necesităţile și capacitățile reale ale „statului” de a asigura securitatea militară, de misiunile actuale și viitoare pe timp de pace, în perioada de amenințare directă de agresiune și pe timp de război.

Începutul anului 2019 a fost marcat de decizia majorităţii sovietului suprem de demitere la 23 ianuarie a lui Alexandr Şerba (așa numit președinte al sovietului suprem), iniţiativa a fost înaintată de 36 de deputaţi printr-o adresare colectivă. Ea a fost motivată de refuzul lui Şerba de a susţine iniţiativa lui V. Crasnoselischii de reducere cu o treime a numărului de deputaţi în sovietul suprem şi consiliile locale de deputaţi (aceasta era fost una din promisiunile lui electorale). La 6 februarie 2019, sovietul suprem transnistrean a ales un nou președinte al așa numitului legislativ Alexandr Corşunov, care anterior exercita funcţia de preşedinte al comitetului sovietului suprem pentru buget şi finanţe, Corșunov face parte din grupul de deputaţi din formaţiunea „Obovlenie”. La scurt timp, la 20 februarie comitetul sovietului suprem transnistrean pentru legislație, apărare, securitate şi menținerea păcii a propus o iniţiativă legislative ce prevede reducerea cu 23% a numărului de deputaţi de la 43 la 33, dar şi a numărului de deputaţi în consiliile raionale (cu 77 deputaţilor locali din totalul de 1 155 sau 15%). Argumentarea acestei iniţiative a ţinut de utilizarea rațională a mijloacelor bugetare pentru funcționarea organelor legislativ și reprezentativ, precum și maximizarea eficienței și operativităţii activității acestora. Ea presupune şi modificarea circumscripţiilor electorale. Se estimează că iniţiativa va permite o sporire a eficienţei procesului de conducere şi o reducere a cheltuielilor de întreţinere a organelor puterii. Doar la viitorul scrutin ”parlamentar”, preconizat pentru anul 2020, cheltuielile se vor reduce cu 20% (2 mil. rub). La 12 iunie 2019, sovietul suprem a adoptat în lectura a doua proiectul legislativ care prevede reducerea numărului de deputaţi. Pentru ca modificările să fie implementate, proiectul urmează a fi adoptat și în a treia lectură. Proiectul mai prevede reducerea numărului de deputaţi locali (raionali şi orăşeneşti), cu circa 77 persoane, unde la moment sunt cam 1 155 deputaţi de toate nivelele.  

În a doua jumătate a lunii mai, Tiraspolul a lansat o nouă iniţiativă legată de modificare a numelui regiunii. Astfel în loc de „Transnistria”, se propune utilizarea termenului de „Pridnestrovie”. Iniţiativa aparţine lui Vadim Crasnoselischii, ea fiind axată pe promovarea unei imagini externe noi a regiunii, diferită de cea percepută la moment ca parte componentă a Republicii Moldova. 

Principalul partid politic transnistrean „Obnovlenie” a continuat să menţină monopolul politic în condiţiile lipsei unei opoziţii politice reale. Obiectivele politice promovate de partidul dat vizează intensificarea relaţiilor de cooperare cu partidul de guvernământ din Federaţia Rusă „Rusia Unită”. În  2019 conducerea partidului transnistrean, marea parte a căruia este reprezentantă în ”legislativul” de la Tiraspol, a menţinut relaţii strânse de cooperare cu partidul rus. Șeful sovietului suprem transnistrean Corşunov a vizitat de două ori Federaţia Rusă în prima jumătate a anului 2019. Şi reprezentanţii legislativului din Federaţia Rusă au întreprins în perioada respectivă vizite în Regiunea Transnistreană, axate pe cooperarea bilaterală. Astfel, la 16-17 mai, Artiom Turov şi Alexandr Iaroşciuk (deputaţi în Duma de Stat) s-au aflat în vizită la Tiraspol la invitaţia ”guvernului” transnistrean pentru a participa la forumul tineretului „Tiras-2019”. Partidul „Obnovlenie”, tutelează şi o organizaţie de tineret cu aceeași denumire pe care o promovează intens. La 19-20 aprilie 2019, la Tiraspol a avut loc forumul tineretului din cadrul partidului Obnovlenie – „Lider-2019”. La ele au participat reprezentanţi ai filialelor teritoriale „Obnovlenie” de pe întreg teritoriul regiunii. Printre participanţi la eveniment s-au numărat Crasnoselischii şi Martînov (așa numit prem-ministru transnistrean), care au răspuns la întrebările tinerilor. Forumul este la a zecea ediţie şi are drept obiectiv educarea viitorilor conducători de perspectivă. Activitatea militar-patriotică reprezintă o altă preocupare a principalei formaţiuni politice de guvernământ din regiune, unde cu sprijinul conducerii politice transnistrene, este desfăşurat în două etape concursul republican „Tânărul patriot al Transnistriei”, care reprezintă o platformă importantă de promovare a sentimentelor patriotice şi a viitorilor lideri locali.

Lupta cu forțele politice de opoziție reprezintă un alt aspect ce a caracterizat situaţia politică internă transnistreană în anul 2019. Acest aspect vizează în primul rând fostul lider al partidului comunist transnistrean Oleg Horjn, condamnat la sfârşitul anului 2018 la detenţie. La 23 ianuarie 2019, deputaţii din sovietul suprem i-au retras mandatul de deputat lui Oleg Horjan, ca urmare a adresării procuraturii transnistrene. Anterior, curtea supremă de justiţie l-a condamnat pe Horjan la detenţie, el fiind învinuit de uz de violenţă şi insultarea reprezentanţilor organelor de interne.

Foştii reprezentanţi ai administraţiei din perioada lui Şevciuc de asemenea continuă să fie urmăriţi penal, mulţi din ei fiind deja condamnaţi de instanţa de judecată transnistreană. La 26 aprilie 2019, Ghenadii Cuzmiciov (fost ministru de interne transnistrean) a fost condamnat la 13 ani de detenţie, fiind găsit vinovat de crearea unei grupări criminale care lua mită pentru a facilita trecerea mărfurilor de contrabandă. Decizia de condamnare prevede executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, fiind dispusă și achitarea unei amenzi de circa 1700 de dolari. De asemenea, lui Cuzmiciov i-au fost retrase titlurile și ordinile pe care le deținea. La 25 mai 2019, instanţa de judecată a oraşului Tiraspol a finalizat examinarea dosarelor penale ale foştilor angajaţi ai executivului transnistrean din perioada lui Şevciuc. Astfel, instanţa le-a găsit vinovate pe Turanscaia (fost prim-ministru transnistrean), Ghirjul (fost ministru al finanţelor, Parnas (fost vice-premier) şi Bulanova (fostă şefă al fondului protecţie socială), toate fiind condamnate la privaţiune de libertate pe un termen de 8 ani. La moment nici una din acuzate nu se află pe teritoriul regiunii transnistrene. La 22 mai a avut loc un alt incident legat de foştii reprezentanţi ai conducerii din perioada lui Ev.Şevciuc. Astfel, la 22 mai 2019, Andrei Bezbabcenko (fostul primar al orașului Tiraspol), a fost găsit decedat pe o stradă din oraşul Odessa, acesta a fost anunţat dispărut pe 21 mai de către soția sa. Din 1990, Bezbabcenko a condus o companie de construcții din Tiraspol, iar în perioada 2012-2016 a fost şef al administraţiei oraşului Tiraspol. La 28 septembrie 2016, a demisionat și a participat în campania electorală în favoarea lui Evgheni Șevciuc. După înfrângerea acestuia din urmă, Bezbabcenko a fugit în Ucraina.

Organizaţiile obşteşti transnistrene rămân a fi un instrument docil în mâna liderilor de la Tiraspol, fără o activitate politică reală. Ele reprezintă mai curând un decor pentru actuala conducere care oferă imaginea de pluralism politic intern şi reprezentarea societăţii civile în procesele politice, care au loc în stânga Nistrului. Începând cu anul 2018 organizaţiile respective au fost reunite într-o platformă social-politică unică denumită „Общеприднестровский народный форум – ОНФ”. Organizaţia în cauză reprezintă un proiect controlat de conducerea transnistreană, care conferă opiniei publice sentimentul de sprijin deplin din partea societăţii civile transnistrene pentru acţiunile actualei conduceri transnistrene – în special efortul de obţinere a recunoaşterii internaţionale.  La 12 martie 2019, s-a desfăşurat şedinţa lărgită a consiliului coordonator al organizaţiei obşteşti transnistrene „Общеприднестровский народный форум – ОНФ”, la care s-a acceptat aderarea la organizaţie a uniunii moldovenilor din Transnistria şi a uniunii găgăuzilor din Transnistria.