Pericole și amenințări hibride la adresa securității Republicii Moldova

Cadrul politico-juridic ce prevede asigurarea securității naționale a Republicii Moldova stabilește principalele riscuri și amenințări la adresa securității statului, raportate la fluctuațiile mediului actual de securitate.

De regulă, identificarea și stabilirea factorilor de risc în documentele strategice contribuie la dezvoltarea capabilităților de asigurare a securității naționale a unui stat, iar în cazul Republicii Moldova identificarea, analiza și evaluarea riscurilor și amenințărilor de securitate, constituie un proces mai complex și laborios.

Cu toate că în ultima perioadă se observă o sporire a interesului mediului academic și al societății civile față de identificarea și definirea factorilor de risc la adresa securității Republicii Moldova, totuși în cadrul politicii naționale de securitate persistă încă unele rezerve în ceea ce privește prioritatea riscurilor și amenințărilor cu caracter de impredictibilitate, precum ar fi cele asimetrice.

 Astfel, documentele conceptuale și strategice în materie de securitate națională nu stabilesc o claritate în ceea ce privește formele de manifestare a amenințărilor asimetrice / neconvenționale / non-militare, or de contracarare a acestora, precum forme neconvenționale ale războiului prin utilizarea directă, or indirectă a forțelor armate, cu îmbinarea tacticilor politice, economice, culturale, implicarea diasporei, prin manipularea resurselor mediului virtual și mass-media tradițională. Aceste elemente utilizate separat, or prin combinare relevă tendințele unui nou tip de război, numit război hibrid.

În acest sens, conchidem că o evaluare a riscurilor și amenințărilor neconvenționale poate contribui la buna gestionare și dezvoltare a capabilităților de prevenire și contracarare a acestora.

I. Izvoarele contextului regional de securitate

Evoluțiile geopolitice din ultima perioadă au determinat (re)animarea conflictelor dintre marile puteri la nivel global și regional, care pe lângă tacticile războiului clasic, utilizează și atributele războiului hibrid.

Extinderea influenței euro-atlantice din ultimii ani, instalarea scutului antirachetă în Europa, pretinderea că alte mari puteri au intrat cu infliențe puternice ”nejustificate” în arealul său ”istoric” de interese, amplificarea exercițiilor militare de amploare ale NATO în apropierea hotarelor Federației Ruse (FR), inclusiv la Marea Neagră, sunt apreciate de către Federația Rusă drept un pericol cu caracter impredictibil la adresa securității sale și au impus măsuri de răspuns complexe din partea acesteia. Federația Rusă a devenit mai concisă în contra-acțiunile sale pe plan extern, iar incapacitatea de a se contrapune la egalitate cu NATO ca pe timpul URSS, au impulsionat utilizarea mult mai avansată a instrumentelor unui război hibrid, care în multe situații sa demonstrat a fi mult prea eficient. Acțiunile hibride ale Federației Ruse nu pot fi privite ca pe ceva nou și percepute ca pe o invenție al acesteia, deoarece astfel de instrumente hibride, de promovare a intereselor sale, sunt specifice tuturor marilor puteri, mai ales aceste instrumente fiind cel mai bine simțite de către statele aflate în arealul de interes nemijlocit al celei mai apropiate mari puteri, uneori fiind pe același teritoriu suprapuse acțiunile hibride a cîteva mari puteri concomitent.

Drept exemplu putem aminti acțiunile directe ale Federației Ruse ce au determinat recunoașterea independenței regiunilor Osetia de Sud și Abhazia după finalizarea  conflictului din Georgia în 2008, or tacticile statului rus de implicare în procesele politicii interne ale Ucrainei.

Astfel, după blocarea procesului de asociere a Armeniei și Ucrainei la Uniunea Europeană în 2014, fapt care a provocat proteste masive la Kiev și ulterior schimbarea conducerii Ucrainei cu una declarată pro-occidentală, la nivel intern s-a creat o rivalitate în ceea ce privește relațiile dintre  Kiev și Moscova pe de o parte, iar pe da altă parte s-a produs o avansare a divergențelor dintre Federația Rusă și Occident.

Modul în care se desfășoară conflictul din estul Ucrainei elucidează prezența elementelor războiului hibrid și elementelor de insurecție evidențiate prin crearea structurilor locale diversioniste, organizarea manifestațiilor în masă, provocări și acțiuni de destabilizare cu preluarea forțată a instituțiilor de stat, organizarea de referendumuri ilegale sau cu legalitate contradictorie, transferul clandestin de personal, armament și tehnică militară către trupele separatiste, recrutări din exterior, susținerea din punct de vedere logistic, informațional, umanitar, etc.

Cu privire la interesul asupra războiului hibrid și mai ales asupra succeselor FR pe această zonă (deși FR permanent spune despre lipsa ducerii unor astfel de acțiuni hibride), se poate de spus că acest interes doar crește, iar referința de mai jos demonstrează acest aspect: https://russian.rt.com/world/article/632942-nato-ukraina-gibridnaya-voyna-rossiya.

În această ordine de idei, analiza mediului actual regional de securitate permite sesizarea vulnerabilităților Republicii Moldova în raport cu amenințările hibride, ca tactică a marilor puteri în promovarea intereselor sale în materie de geopolitică.

Lărgirea spectrului și radicalizarea riscurilor asimetrice, diversificarea tipologiei crizelor și dezvoltării conflictelor în regiunea Mării Negre denotă o abordare nouă a promovării intereselor externe ale marilor puteri, inclusiv prin aplicarea neafișată a unui nou tip de război hibrid, fără implicarea directă a forțelor armate, însă prin îmbinarea indirectă a elementelor subversive, politice, economice, sociale, atacuri cibernetice, dezinformare, divergențe interetnice, etc., care, de cele mai multe ori, nu pot fi probate. Din aceste considerente investigarea sau probarea războiului hibrid împotriva unui stat necesită implicări multidimensionale imediate, bazate pe mobilitate, diversitate, coerență și complementaritate în spațiul intern, inclusiv coeziune între instituțiile statului și partenerii externi de dezvoltare.

II. Amenințări, riscuri și vulnerabilități hibride   

  1. Aspectul politic

În cazul Republicii Moldova, regiunea transnistreană actualmenteîncărămâne a fi necontrolată de către autorități. Din acest motiv aceasta continuă să mențină instabilitatea politică, economică, socială și militară în republică, iar  regimul secesionist continuă a fi un generator al riscurilor și amenințărilor, inclusiv hibride, la adresa securității statului și a stabilității regionale.

În acest context, poate fi menționat că regimul de la Tiraspol amplifică procesele de sfidare directă a autorităților Republicii Moldova prin crearea diferitor provocări în Zona de Securitate și regimul vizat se bucură de o largă susținere deschisă din partea FR.

Actualmente, obiectul atacurilor transnistrene continuă a fi organele de poliție din regiune, instituțiile penitenciare din mun. Bender, aflate sub control constituțional, instituțiile de învățământ moldovenești cu predare în grafia latină și libera circulație a populației și mărfurilor, contribuind astfel la generarea unor noi tensiuni în zonă, însoțite de riscuri și amenințări hibride, care sunt realizate în mare parte de pretinsele instituții de forță ale regimului de la Tiraspol și susținute direct și indirect de trupele străine staționate ilegal în raioanele de est ale Republicii Moldova, precum:

– excluderea prezenței instituțiilor constituționale pe teritoriul autoproclamat și sfidarea, or cel puțin paralizareaautorității statului în regiune și înaintarea pretențiilor de extindere a controlului asupra unor localități din stânga Nistrului, aflate sub jurisdicția Republicii Moldova;

– transformarea teritoriului necontrolat într-o zonă „platou” de influență negativă asupra altor regiuni ale Republicii Moldova (export de separatism și instabilitate multilaterală). Totodată, menținerea unui platou de influență regională a Federației Ruse în zona Mării Negre (la necesitate și militară) asupra țărilor vecine;

– tendințe de blocare a procesului de aderare a Republicii Moldova la UE, prin destabilizarea situației social-politice la scara întregii regiuni extinse a Mării Negre;

– pregătirea terenului pentru o potențială recunoaștere internațională a „statalității” transnistriei de către FR și aliații acesteia, posibil și a altor regiuni, dacă nu vor reuși alte metode.

Acțiuni posibile de perspectivă ale Federației Ruse, în comun cu structurile separatiste din stânga Nistrului, vor fi concentrate pe segmentul de a menține presiuni, ceea ce i-ar permite atât menținerea influenței Federației Ruse în regiune, cât și blocarea procesului de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Republica Moldova este privită în continuare de Federația Rusă ca un teritoriu de interes strategic, asupra căruia Rusia nu poate pierde influența (în scopul promovării intereselor sale în regiune, Federația Rusă va continua utilizarea tuturor pârghiilor – politice, economice, diplomatice, culturale, etnice, inclusiv militare prin menținerea prezenței trupelor sale în Republica Moldova, astfel urmărindu-se intimidarea  autorităților Republicii Moldova și a partenerilor externi).

Riscul declanșării unui conflict intern în urma destabilizării situației prin izbucnirea violențelor, cu exploatarea șovină a apartenenței naționale, stimularea și susținerea multilaterală a separatismului, activizarea intereselor în treburile interne din Republica Moldova din partea actorilor externi intetesați  și a regimului separatist. Crearea condițiilor favorabile pentru insurecție și acordarea ajutorului necesar forțelor reacționare din Republica Moldova.

Conflictul militar din estul Ucrainei reprezintă o sursă esențială de amenințări și riscuri militare la adresa securității Republicii Moldova. În acest caz, există pericolul activizării unor mișcări similare de separatism din regiuni ale republicii, alte decât cele din Transnistria, inclusiv alte regiuni ale Ucrainei vecine cu Republica Moldova, iar acestea ar putea deveni teren de export al separatismului.

2. Aspectul militar și sectorul de apărare

Prezența ilegală a formațiunilor militare străine, precum Grupul operativ al trupelor ruse (GOTR) și a obiectelor de infrastructură militară controlate de acesta pe teritoriulrepublicii, în special ne referim la depozitul cu mii de tone muniții vechi, păstrate în condiții necunoscute, constituie o amenințare cu caracter impredictibil la adresa securității statului.

GOTR reprezintă o structură militară subordonată Districtului Militar Vest al Ministerului Apărării al Federației Ruse, care este dislocat ilegal pe teritoriul din stânga Nistrului, fără acordul autorităților Republicii Moldova.

Prin staționarea acestuia pe teritoriul țării se încalcă grav statutul de neutralitate al Republicii Moldova, prevăzut de Constituție.

GOTR promovează o politică de selectare, recrutare și angajare în cadrul trupelor sale militare a populației locale care deține cetățenia FR, aprofundând, prin această tactică, percepția populației că sunt parte a statului rus, iar prezența GOTR în regine este manipulată prin crearea unei concepții ca garant de menținere a păcii și securității, și apărător în caz de o ”invazie” a forțelor moldovenești în transnistria.

  • Existența formațiunilor militare subordonate regimului separatist de la Tiraspol. Acestea reprezintă componenta principală a semnificativului potențial militar ce este concentrat fără aprobare în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Totodată, aceste forțe reprezintă cea mai gravă și directă amenințare la adresa sectorului de apărare al Republicii Moldova, deoarece prezența lor denotă probabilitatea că acestea vor fi utilizate direct, or indirect în vederea modificării unității și integrității teritoriale a țării, sau în scopul influențării desfășurării anumitor procese politice și/sau economice din interiorul său;
  • Prezența în regiune a formațiunilor de cazaci (căzăcimeade la Marea Neagră ce menține relații strânse cu organizațiile de cazaci din Rusia), care s-a implicat activ în conflictul armat din 1992 împotriva RM și în diverse acțiuni de blocare a activității organelor de stat ale Republicii Moldova în localitățile din Zona de Securitate, adesea acționând ca „populație civilă”, care ”manifestă împotriva acțiunilor ilegale ale RM”;
  • Activitățile desfășurate în comun de către ”structurile de forță” ale regimului separatist și ale Federației Ruse (GOTR) dislocate în estul Republicii Moldova pentru menținerea prezenței și promovarea interesului FR în regiune.

Apreciem că Federația Rusă și regiunea transnistreană pot folosi tactici ale războiul hibrid prin implicarea neafișată a ”trupelor speciale”, GOTR și ”forțelor” separatiste conform scenariilor aplicate în conflictul din 1992, or după scenariul războiului hibrid al FR din Ucraina, Georgia, etc.

Rolul ”forțelor” întrunite separatiste și al GOTR în cadrul unui eventual război hibrid. În prim plan putem estima folosirea acestor forțe pentru crearea condițiilor necesare constituirii insurecției cu dezvoltarea și susținerea ei ulterioare, tactică aplicată deja de către FR în conflictul de pe Nistru din 1992, în conflictele din Ucraina și din alte teritorii ex-sovietice.

Acestea ar contribui la  crearea condițiilor necesare de a ajuta forțele interesate să influențeze procesele politice din țară prin organizarea de manifestații și participarea neafișată la acestea (purtând ținută civilă),  prin crearea unor eventuale provocări, care ar avea tendința de a escalada în violențe de amploare, provocări cu preluarea forțată a clădirilor de stat, organizarea referendumurilor ilegale, etc, transferul clandestin de armament și tehnică militară către elementele criminale și separatiste, completarea lor cu voluntari recrutați în spațiul preponderent CSI, etc, aprovizionarea lor logistică și informațională.

În caz de eșec, aceste forțe pot servi drept platforme pentru dezvoltarea insurecției, acțiuni violente pentru schimbul guvernării, deghizate sub „voința poporului”, aspecte demonstrate în practică în diverse situații în Zona de Securitate. Prin aceste acțiuni, structurile militare străine și cele nerecunoscute manifestă un pericol eminent, care poate lua forma unui război civil, iar paralel, prin promovarea unui puternic război informațional, aceste acțiuni ar avea drept scop diminuarea imaginii și a credibilității forțelor guvernamentale indiferent de apartenența politică al acestora, destabilizarea și polarizarea societății.

  • Existența conflictului armat pe teritoriul statului vecin, intensificarea și consolidarea potențialului militar în peninsula Crimeea, care indirect, iar în unele circumstanțe și direct, influențează sau pot influență / modela situația de securitate și balanța de putere din regiune;
  • Pericolul apariției altor acțiuni militare regionale urmare a poziționării Republicii Moldova între marii actori regionali și globali ai relațiilor internaționale;
  • Posibilitatea atacurilor teroriste. În condițiile în care Republica Moldova participă la eforturile internaționale de asigurare a păcii în lume, există probabilitatea desfășurării unor atacuri teroriste pe teritoriul național, care pot fi îndreptate și împotriva instituțiilor de forță sau al obiectelor acestora de infrastructură  și infrastructuri critice. Aceste atacuri pot fi desfășurate atât de organizații sau persoane recunoscute la nivel internațional ca fiind teroriste (separatiste), cât și de cetățeni sau locuitori ai Republicii Moldova aflați sub influența acestora;

– Traficul ilicit de armament reprezintă un risc pentru securitatea Republicii Moldova, datorită existenței în regiunea transnistreană a unor importante stocuri de armament și muniții, care nu se află sub controlul autorităților constituționale. Controlul precar al frontierei pe segmentul de est (transnistrean) al Republicii Moldova facilitează posibilitatea aprovizionării cu armament și muniții din aceste stocuri a diferite mișcări subversive de pe teritoriul Republicii Moldova, Ucrainei și altor state. Ponderea acestui fenomen se amplifică odată cu creșterea probabilității atacurilor teroriste cu folosirea armelor “murdare”, cu componente chimice, biologice sau  radioactive de distrugere în masă.

3. Aspectul social

– Migrația necontrolată de asemenea prezintă un risc pentru Republica Moldova întrucât, probabilitatea  pătrunderii pe teritoriul național a unor elemente radicale sau teroriste este destul de înaltă, care într-un final, în corelație cu alți factori, pot pune în pericol securitatea națională, inclusiv și din punct de vedere al securității obiectivelor structurilor de forță.

Concomitent un risc sporit îl reprezintă exodul masiv al populației ca urmare al căutării altor condițiilor sociale.

  • Creșterea criminalității în republică ar crea condiții optime pentru  apariție organizațiilor criminale, teroriste, or separatiste.
  • Polarizarea societății bazată pe idei antagoniste și etnice, care prin cumulare pot crea situații cu impact asupra integrității teritoriale a statului;
  • Crizele umanitare. Securitatea Republicii Moldova este de asemenea afectată de evoluțiile și evenimentele din regiunile instabile, în particular cele din Ucraina, cele din Orientul Mijlociu – intensificarea cărora nu exclude depistarea de insurgenți și refugiați la hotarele țării noastre ca urmare a crizei umanitare din regiunile menționate.

4. Aspectul economic

Finanțarea externă a regimului separatist din raioanele de est ale republicii;

Embargoul impus de către Federația Rusă la exportul de produse agricole autohtone;

Monopolul străin și majorarea prețului surselor de energie (în special la gaz);

Interdicții impuse multor cetățeni ai Republicii Moldova în intenția de a munci în Federația Rusă;

Vulnerabilitatea sectorului financiar bancar;

Bugetul statului auster influențează negativ desfășurarea activităților în sectorul național de securitate și apărare.

5. Aspectul informațional și tehnogen

– Războiul informațional desfășurat pe teritoriul Republicii Moldova de către alte state reprezintă intensificarea acțiunilor mass-media externe, prin utilizarea tuturor surselor TV, internet, radio, presa scrisă, etc., distorsionarea evenimentelor și transmiterea mesajelor false sau unilaterale către populație. Transformarea emisiunilor analitice în surse de propagandă și manipulare asupra populației Republicii Moldova constituie un element esențial al dezinformării în procesul de îndoctrinare a maselor;

– Propaganda mediatică ca parte componentă a războiului hibrid este determinată nu numai de lipsa unei diversități mediatice, dar mai curând de inexistența instrumentelor care ar contribui la sporirea culturii de securitate.

– Atacurile informaționale reprezintă acele acțiuni mediatice/ informaționale ostile, efectuate de actori interni și/sau externi, care au drept scop periclitarea capacității sistemului național de securitate, de apărare, precum și de a reacționa adecvat la amenințările și riscurile prin destabilizarea situației din țară, negarea dreptului la apărare militară, scăderea gradului de credibilitate în fața societății a întregului sistem al instituțiilor de forță sau a unor componente ale acestora.

– Atacurile cibernetice denotă o categorie complexă de amenințări și riscuri la adresa securității, care, în anumite condiții, pot periclita siguranța țării, mai ales atunci când au drept țintă infrastructura informațională și de comunicații electronice din stat. În acest sens, aceste atacuri pot destabiliza conlucrarea instituțiilor statului, pot induce în eroare prin campanii de dezinformare și manipulări în spațiul „social media”. 

III. Concepții finale

Mediul internațional de securitate este într-o continuă transformare, determinată de evoluții politice, social-economice, militare, demografice, informaționale, or de altă natură combinată și interdependente între ele, care pot evolua în amenințări directe și/sau indirecte la adresa securității și apărării naționale a Republicii Moldova.

În aceste condiții amenințările, riscurile și vulnerabilităţile cu caracter hibrid, denotă un aspect  complex, dintre care, în cele mai dese cazuri, nu pot fi contracarate doar prin capacitățile Republicii Moldova, ci solicitând un efort combinat / integrat al instituțiilor statului cu partenerii externi.

În aceste condiții, există probabilitatea ca unele dintre ele să fie desfășurate concomitent sau consecutiv în cadrul unui scenariu unic de atentare asupra suveranității, independenței și integrității teritoriale a Republicii Moldova, motiv pentru care necesită a fi tratate prin aspectele unui sistem de avertizare timpurie, pentru ca organele de apărare a statului să le poată preveni și contracara din timp. 

Astfel, analiza mediului global și regional de securitate, elucidează prezența continuă a unui nivel înalt al amenințărilor, inclusiv de tip hibrid, iar în unele cazuri, cu probabilitatea de apariție a unor noi riscuri și amenințări la adresa securității globale, regionale, în particular, unde este amplasată și Republica Moldova.

 Persistența amenințărilor multilaterale asupra securității, inclusiv a celor asimetrice, necesită  sporirea nivelului de interacțiune și conlucrare a statelor partenere, cu atât mai mult că tendințele actuale de manifestare a amenințărilor curente (la nivel global) depășesc capacitățile unui stat în parte, impunându-se astfel necesitatea dezvoltării unor relații de cooperare pe acest aspect, deoarece doar prin cooperare și compromis se poate de găsit soluțiile viabile care să satisfacă toate interesele.

Una din principalele zone, pe care trebuie sporită atenția în profilaxia / combaterea pericolelor și amenințărilor hibride, este excluderea creării terenului pe care să se poată promova tot ce înseamnă război hibrid. Aceste profilaxii ale pericolelor și amenințărilor hibride, pot avea succes în cazul Republicii Moldova, doar prin promovarea dialogului balansat cu partenerii externi de care depinde multilateral statul, excluderea extremităților în desfășurarea acestor dialoguri, avansarea dezvoltării economice, promovarea unor politici interetnice echitabile ce ar exclude orice interpretare greșită și nu ar permite conflictul interetnic / lingvistic, crearea condițiilor interne și implicit externe pentru ca populația să nu dorească alte cetățenii și să prefere Republica Moldova în loc să aleagă emigrarea în extern, fortificarea statalității prin edificarea temeinică a națiunii Republicii Moldova, bazată pe principii multietnice, de egalitate a etniilor, creare a confortului etnico-cultural al acestora, excluderea unor dorințe interne și externe privind desființarea statului indiferent prin ce metode, etc.

În acest sens, Republica Moldova are nevoie de o susținere multilaterală din partea organismelor internaționale și avansarea cooperării cu marile puteri pentru a nu admite crearea oportunităților de manifestare a războiului hibrid pe teritoriul său.

Perspectivele serviciului militar prin contract

Tema modalității de completare a Forțelor Armate a fost și va mai fi încă o perioadă îndelungată subiect de mare atenție în societățile umane, dar și de discuții ale celor care sunt pro și contra serviciului militar în termen.

Completarea structurii militare a unui stat, în diferite perioade istorice, a fost foarte diferită, de la armate care nu aveau statut regulat, acestea fiind formate la necesitate și completate prin intermediul mercenarilor, voluntarilor și a recrutării obligatorii, până la instituirea armatelor regulate completate prin aceleași metode mixte, proporțiile modalităților de completare oscilând în dependență de situație sau perioadă istorică respectivă. În general, dacă să privim asupra modalității de completare a unei armate cu resurse umane, indiferent de perioada istorică, se poate constata că, completarea respectivă niciodată nu a fost exclusiv una sau alta, preponderent dominând completarea combinată. Această completare mixtă a fost și este prezentă în armatele considerate drept completate cu militari recrutați obligatoriu, deoarece militarii în aceste armate sunt atât militarii în termen recrutați obligatoriu (soldații), cât și militarii prin contract, care benevol se angajează în serviciul militar (aici fiind mai mult vorba de ofițeri, subofițeri). Dar dacă este să ne referim la completarea cu militari în termen recrutați obligatoriu și unde aceștia ca număr sunt cei mai numeroși dintre categoriile de militari, atunci acest mod de completare a fost inventat în perioada Revoluției Franceze, când în 1793 Conventul a ordonat recrutarea obligatorie a unui număr impunător de militari în termen, fiind ulterior trecută armata franceză la completarea permanentă cu militari în termen, modalitatea respectivă fiind numită Levee en masse. Acest nou principiu de completare cu militari în termen, prin  instituirea serviciului militar obligatoriu, sub lozinca ”fiecare francez este soldat și are obligația de a apăra națiunea”, a permis crearea armatei lui Napoleon, pe care acesta o numea ”națiune înarmată”, armată care a luptat foarte eficient cu toate restul, completate pe alte principii, astfel demonstrând eficacitatea noii modalități de completare prin intermediul serviciului militar obligatoriu, model preluat de mulți alții.

Astăzi, armatele continuă a fi completate cu soldați în mod diferit, dar tendința generală este de a se trece treptat la serviciul militar prin contract, renunțând la serviciul militar obligatoriu. Există cam 99 de state unde sa renunțat la completarea cu militari în termen în favoarea variantei profesioniste prin contract, restul păstrează un mod combinat, unde concomitent, dacă vorbim doar de soldați, sunt soldați în termen și prin contract. Există foarte multe discuții care armată este mai eficientă, cea completată doar cu profesioniști prin contract sau una combinată ce păstrează militarii în termen recrutați obligatoriu. Toate taberele au argumentele sale bazate pe situații și exemple diferite, unde o formulă sau alta de completare sa demonstrat practic mai viabilă sau mai puțin eficientă, dar indiferent de modalitatea completării pe timp de pace a unei armate, obligativitatea cetățenilor de a apăra statul în condițiile unui conflict militar cu pericol asupra existenței statului, ori este prevăzută de legislația militară sau această obligativitate poate fi introdusă la necesitate.

Exemplul pentru toți al unei armate moderne cu eficacitate demonstrată, bazată pe modalitatea de completare cu soldați prin contract, astăzi este armata SUA, aceasta fiind generatorul inspirației pentru toți cei care doresc edificarea unei armate profesioniste. Drept exemplu de armată modernă cu eficacitate demonstrată, bazată pe completare cu soldați în termen, este armata Israelului, unde serviciul militar obligatoriu este o condiție vitală pentru existența statului și poporului, iar prestigiul serviciului militar obligatoriu este foarte ridicat în societate, acesta fiind considerat drept o adevărată onoare, facilitată de condiții bune pentru militari și o dotare tehnică ultramodernă. Aceste exemple pot servi ca și argumente bune pentru adepții uneia sau alteia modalități de completare cu soldați ai armatelor, dar aceste exemple nu pot fi obligatoriu preluate ca și model pentru o altă armată, deoarece fiecare din cele două state menționate, au experiența sa și motivul său de ce se menține o formă sau alta de completare. Formula lui Napoleon de ”națiune înarmată” perfect se încadrează peste armata din Israel, deoarece situația privind apărarea acestui stat, aflat permanent sub pericol de nimicire, necesită obligatoriu implicarea întregului popor, aspecte care nu sunt prezente ca și situație cotidiană în alte state, și respectiv nici populația nu percepe ca și în Israel necesarul vital al existenței armatei cu o obligativitate totală a serviciului militar, unde această obligativitate încă nu poate fi substituită prin tehnologiile militare actuale și doar cu un număr mic de profesioniști.

În tabăra susținătorilor armatelor cu soldați în termen, sunt multe argumente pro, cum ar fi că prin renunțarea obligativității serviciului militar poate avea loc erodarea noțiunii de  patriotism, se contribuie la degradarea noțiunii sacre de obligativitate a apărării statului de către cetățeni acestuia, numărul mic de profesioniști nu poate crea o bază suficientă al rezerviștilor cu nivel suficient, fie și rudimentar, al pregătirii militare în caz de pericol existențial asupra statului sau agresiune externă, care vor impune mobilizarea generală a cetățenilor pentru serviciul militar, că armata profesionistă este mult mai pretențioasă la condițiile de trai și serviciu ale efectivului prin contract, că în caz real de acțiuni militare în teren, militarii prin contract nu vor face față la condițiile complicate de asigurare logistică și financiară, deoarece serviciul militar la contractanți nu se bazează pe patriotism dar exclusiv pe interese financiare personale, că armatele profesioniste sunt mai mult armate de coaliții și de acțiuni în extern, fără a fi specializate pe apărarea nemijlocită a statului, lipsa numărului necesar de doritori pentru a se încadra benevol în serviciul militar prin contract nu poate asigura un număr constant de efectiv militar în condițiile când tineretul tot mai mult optează pentru alte domenii considerate mai ușor de suportat, etc. Mai pot apărea contestații privind menținerea unei armate profesionale în condițiile când societatea percepe lipsa unor pericole militare pe un termen îndelungat, iar situația de securitate regională este una departe de a degrada până la un conflict militar de proporții și în aceste condiții, posibil să se vadă puțin justificată menținerea unei armate de profesioniști bine antrenați și dotați, pentru care se cheltuie multe surse, și unde perspectiva utilizării acestora în operații militare de apărare este percepută ca pe ceva foarte puțin probabil sau chiar inexistentă.

În ultimii ani, odată cu relansarea divergenților dintre marile puteri, au fost diferite încercări de reîntoarcere a serviciului militar obligatoriu, cum a fost în Franța, Germania, sau de a se reveni practic la serviciu militar obligatoriu, cum sa întâmplat în Ucraina, parțial în Suedia, Lituania,  Georgia, altele. Relațiile tensionate dintre marile puteri tot mai mult aduc în discuție  revenirea la serviciul militar obligatoriu, aici fiind probabil luat ca argumentare de bază că, în caz de război, pentru apărarea integrității și suveranității, liderii militari pot aduce victorii în anumite confruntări, dar în războaie înving popoarele cu patriotismul în calitate de valoare fundamentală.

Totuși, tendința actuală generală este de a trece treptat la modul de completare cu militari prin contract. Acest aspect este dictat de mai multe circumstanțe din societatea modernă, unde progresul tehnologic are amprenta cea mai directă asupra construcției și dotării unei armate care se vrea modernă și eficientă, iar noile tehnologii complicate nu mai pot fi încadrate de persoane fără studii în domeniu, astfel profesioniștii cu studii și calificați fiind preferați în calitate de operatori ai acestor noi tehnologii militare în locul militarilor în termen necalificați.

Dezvoltarea noilor tehnologii militare, care inevitabil vor deveni elementul principal al capacităților militare de viitor, vor impune modificarea cerințelor de angajare a militarilor prin contract din categoria soldaților, astăzi percepuți ca pe angajați fără calificare profesională, sau cu una neînsemnată, astfel, soldatul fiind transformat într-un profesionist calificat în cunoașterea și exploatarea noilor tehnologii militare, cu studii tehnice superioare, sau alte studii superioare necesare noilor atribuții complexe. La această necesitate firească, de servanți profesioniști ai noilor tehnologii militare, se înscrie și aspectul că, pregătirea de luptă al militarilor în termen nu poate fi una comparabilă cu pregătirea profesioniștilor, chiar din simplul motiv că termenul de serviciu al celor recrutați obligatoriu este limitat, aspect care nu permite realizarea în acest termen limitat a unui nivel satisfăcător  de pregătire pentru un astfel de soldat nici pentru sectoarele militare mai puțin tehnologizate (un alergător profesionist tot timpul va întrece o masă de neprofesioniști, etc). Suplimentar, impactul financiar al menținerii unei armate numeroase completate cu soldați în termen, poate fi mai sporit decât în cazul unei armate mult mai mici, dar completată cu profesioniști. Există o problemă de bază care afectează cel mai grav capacitatea de luptă al unei armate obligatorii (preponderent în condiții de pace) și aceasta este o simbioză a reticenței firești a corpului de ofițeri și subofițeri pentru a depune eforturi la instruirea soldaților în termen, deoarece eforturile respective, indiferent de cât de mari nu vor fi, se vor anihila prin schimbul periodic (12 luni în cazul Republicii Moldova) prea rapid al soldaților în termen și dezinteresului aproape total al soldaților recrutați forțat pentru însușirea adecvată a obligațiilor și deprinderilor practice, necesare unei pregătiri de luptă eficiente.

În Republica Moldova, de când a fost creată Armata Națională, se tot discută fără întrerupere despre renunțarea sau menținerea serviciului militar obligatoriu, inclusiv și despre necesitatea existenței armatei în general.  Cu existența armatei sperăm că discuțiile au fost finalizate prin conștientizarea că, un stat nu poate funcționa adecvat fără atributele caracteristice unui organism complex cum este statul, armata fiind un atribut indispensabil însăși noțiunii de stat, or în condițiile când un anumit stat nu deține armată proprie acesta oricum închiriază capacitatea vizată de la alții (fiind incert dacă acești alții vor apăra cu adevărat statul sau vor fi un element al descurajării agresiunii).

Odată cu globalizarea tuturor proceselor, tehnologizarea tot mai avansată,  interdependență în ascensiune a statelor, libera comunicare la distanță și posibilitățile largi de circulație a populației peste hotare, prioritatea intereselor personale către un nivel de trai mai avansat în fața intereselor statului, multiple cetățenii deținute, alte aspecte, au dus treptat la scăderea disponibilității tineretului pentru a renunța benevol la viața sa cotidiană în favoarea unei perioade de serviciu militar obligatoriu, iar ca rezultat al cumulării acestor reticențe față de serviciul militar obligatoriu, ca și față de tot ce este forțat, sa ajuns la faptul că serviciul militar obligatoriu nu este ceva la care visează toți tinerii supuși recrutării obligatorii, și nu mai este perceput ca pe ceva onorific, sau care să aducă anumite facilități, astfel majoritatea tineretului caută soluții ca să evite pe toate căile serviciul militar obligatoriu, iar ca rezultat general, în cazul Republicii Moldova, nu putem vorbi despre o armată eficientă bazată pe militari în termen.

Conștientizarea treptată a acestor aspecte, a dus la faptul că, în anul 2018, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Programul „Armata Profesionistă 2018-2021”, care are drept scop prioritizarea domeniilor de dezvoltare a sectorului de apărare. Aici sunt stabilite obiectivele de bază, etapele profesionalizării armatei și procedurile de monitorizare a implementării măsurilor planificate. Procesul de transformare a Armatei Naționale se va axa pe două aspecte cum ar fi îmbunatățirea calității resurselor umane și restructurarea armatei, pentru transformarea acesteia într-o instituție de apărare atractivă pentru potențialii militari. Acest program prevede trecerea la serviciul militar prin contract, care se va realiza treptat în perioada 2018-2021. Astfel, numărul militarilor în termen va scădea treptat, până se va ajunge la eliminarea completă a serviciului militar obligatoriu. Totodată, programul prevede completarea funcțiilor vacante din unități prin contractarea militarilor, asigurarea cu echipament nou, modernizarea infrastructurii militare prin renovarea și construcția unei infrastructuri moderne pentru necesitățile instituției militare a statului. De asemenea, pentru a spori nivelul de motivare, urmează a fi îmbunătățit pachetului social pentru militari. Se așteaptă că profesionalizarea armatei va contribui la intensificarea cooperării cu forțele armate ale altor state și creșterea contribuției Republicii Moldova la misiunile internaționale de consolidare a păcii și va servi drept mecanism important în procesul implementării documentelor strategice din sectorul de apărare.

Aceste perspective ambițioase sunt salutabile în contextul că Armata Republicii Moldova nu poate fi în urma instituțiilor similare ale altor state, iar practicile performante sunt categoric binevenite pentru transformarea instituției militare într-un atribut al statului capabil să asigure pe deplin securitatea militară, dar nu să imite doar această capacitate afectată drastic de efectivul în termen reticent față de serviciul militar, suprapus peste capacitățile limitate ale tehnicii militare și de infrastructură depășite.

Toate argumentele privind un mod sau altul de completare al Forțelor Armate au drept la existență, iar ceva de compromis pare o soluție de perspectivă acceptabilă, fiind de către mulți practicat și considerat optimal sistemul mixt de completare a Forțelor Armate, dar atâta timp cât Republica Moldova nu este în circumstanțe egale cu cele din Israel, o armată completată  pe principii de obligativitate nu va fi printre atracțiile dorite de cetățenii supuși recrutării și rudele acestora.

 Republica Moldova are necesitate de o armată cu un număr mic de personal, dar acest personal trebuie să fie unul profesionist, benevol angajat, bine salarizat, cu largi facilități sociale garantate, foarte bine dotat cu utilaj militar modern și avansat tehnic, cu infrastructură militară modernă. Militarii profesioniști trebuie să dețină abilitățile necesare activității în diferite circumstanțe și în diferite teatre de acțiune, pregătirea de luptă practică să devină principala activitatea cotidiană al militarilor profesioniști absolviți de problemele logistice, astfel ca finalitate Armata Națională să devină un instrument eficient în procesul de asigurare a apărării statului și subiect de mândrie al populației, iar calitatea de militar să fie una de invidiat. Succesul acestor planificări poate fi atins doar prin menținerea cursului spre profesionalizare totală, identificarea unor capacități, inclusiv financiare stabile pentru a asigura implementarea profesionalizării respective.

Perspectivele adoptării mondiale a modului de completare al armatelor doar cu militari profesioniști prin contract vor spori odată cu tehnologizarea tot mai avansată a sectorului militar, noile tehnologii combinate cu revizuirea conceptelor de utilizare a forțelor în condițiile viitoarelor conflicte militare, vor impune inevitabil existența doar a militarilor profesioniști capabili eficient să opereze tehnica militară complicată și costisitoare, iar completarea mixtă, cu reîntoarcerea la obligativitatea temporară  a serviciului militar, fiind redusă doar la posibilitatea de fortificare a Forțelor Armate exclusiv în cazul unui conflict cu pericol existențial pentru un stat.

Diversitatea terorismului în sfera socială

Ca fenomen social terorismul este divers. Acest fenomen include în sine așa elemente principale ca: ideologia extremistă teroristă; un complex de structuri organizatorice pentru înfăptuirea actelor teroriste în unele sau alte forme caracteristice acestuia; însăși practica acțiunilor teroriste, cu alte cuvinte activitatea teroristă.

Ideologia teroristă poate fi proprie, cum arată istoria politică contemporană, diferitor participanţi ai relațiilor politice: statelor, partidelor, mișcărilor social-politice, organizațiilor, grupurilor de persoane. În plan general, la categoriile de bază a unei astfel de ideologie se referă cele ultrarevoluţionare, anarhiste, neofasciste, naţional-extremiste, ideologiile rasiste și concepţiile politice. Fiind un fenomen social,terorismul este condiţionat de procesele sociale, ce reflectă conflictele sociale existente în societate în diferite sfere ale vieţii. Asupra apariţiei și răspândirii terorismului influențează atât contradicțiile sociale îndelungate, cât și cele de moment.

Printre diferitele condiții, care determină situația socială în una sau altă ţară sau regiune, pot fi evidențiate acele condiții (factori) care, ori determină apariția și existența terorismului, ori este favorabil acestuia și contribuie la răspândirea lui. Acești factori se împart în două grupe.

Prima grupă: factorii obiectivi și subiectivi și anume: contradicții acute sau contradicții interstatale sau interne intransigente într-o ţară sau alta; diferențierea socială deosebită și disproporția considerabilă a nivelului condițiilor materiale de viaţă a diferitor pături ale populației; discordanța (ruptura) ideologică adânca în cadrul societății; colonialismul și rudimentele acestuia ca un sistem de asuprire de ordin politic, național și social; pericolul dominației în societate a unor sau altor grupe sociale; scăderea considerabilă a siguranței sociale a populației, procesele marginalizării acesteia; răspândirea ideologiei violente ca metodă de soluționare a problemelor sociale, imposibilitatea reală sau imaginară (falsă) de a apăra interesele sociale a unor grupuri distincte ale societății etc. Terorismul este deosebit de activ în perioada insucceselor economice și instabilității politice.

La a doua grupă pot fi atribuiţi așa factori ca: ineficacitatea sistemului internațional sau statal de luptă contra criminalității și terorismului; cultura politică și juridică scăzută (joasă) a populației, a unor grupuri aparte; înrăutățirea relațiilor interstatale, creșterea încordării sociale etc.

Având orientare politică, existând în sfera relațiilor politice, terorismul deservește interesele unor sau altor forțe sociale și organizații în lupta lor pentru putere, pentru slăbirea pozițiilor adversarilor politici și întărirea pozițiilor proprii. Pe lângă toate acestea, acesta se folosește pentru atingerea atât a scopurilor strategice, cât și a celor tactice.

Ca un fenomen al luptei politice, terorismul se deosebește prin modul conspirativ de acțiune a subiecților săi, necesar pentru asigurarea succesului pregătirii și comiterii actelor teroriste concrete și a însăși existenței structurilor teroriste. De rând cu aceasta pentru fenomenul terorist este caracteristic tendința subiecților actelor teroriste de a asigura o rezonanță cât mai largă a însăși faptului comiterii acțiunii teroriste, precum și reclamarea pozițiilor politice și a cerințelor de bază ale teroriștilor. Această practică este predestinată asigurării organizațiilor extremiste a unei susțineri largi din partea populației.

Terorismul se referă la acel domeniu al luptei politice care presupune întrebuințarea formelor și metodelor violente și prezintă în sine unul din aspectele de bază ale extremismului politic, precum și cel mai periculos aspect al acestuia.

Este necesar de menționat particularitățile de bază, care permit delimitarea terorismului de alte aspecte ale extremismului politic și care reflectă esența acestuia ca un fenomen social-politic aparte. Acestora le putem atribui: folosirea violenței și intimidării, precum și publicitatea consecințelor distrugătoare a actelor teroriste; orientarea spre realizarea scopurilor politice, slăbirea adversarilor politici, întărirea pozițiilor politice proprii; pericolul social ridicat, legat de crearea amenințării nemijlocite pentru viaţa și libertăţile oamenilor, precum și disponibilitatea teroriștilor de a folosi orice mijloace pentru atingerea obiectivelor sale; ilegalitatea terorismului ca fenomen, contradicţia acestuia cu principiile de drept și morala socială; folosirea conspirației ca o condiție necesară pentru existența structurilor teroriste și eficiența acțiunilor lor etc.

Ținând cont de caracteristicile menționate ale terorismului, acesta poate fi definit ca un sistem de folosire a violenței pentru atingerea obiectivelor politice prin impunerea organelor de stat, organizațiilor internaționale și naționale, oamenilor politici, persoane aparte sau grupuri ale acestora, de a săvârși unele acțiuni în folosul teroriștilor pentru a evita realizarea de către ultimii a amenințărilor față de anumite persoane sau grupuri, de asemenea față de obiectele vitale ale societății, de sursele ce prezintă un pericol ridicat pentru populație și mediul înconjurător.

La momentul actual, din cauza metodelor diferite în știință și practică privind înțelegerea terorismului ca fenomen, ce este legat și de interesele contradictorii ale subiecților dreptului internațional, continuă să rămână actuală problema elaborării unei definiții comune și unificate a terorismului și crearea unor sisteme eficiente internaționale și naționale de luptă contra acestui fenomen.

IV. POTENȚIALUL MILITAR CONTEMPORAN AL FORȚELOR ARMATE ALE FEDERAȚIEI RUSE VIZAT PRIN PRISMA APLICAȚIILOR DE AMPLOARE, CONCLUZII FINALE

În urma analizării aplicațiilor de anvergură majoră cum sunt ,,Zapad-2017” şi ,,Vostok-2018” putem evidenția că:

Sub diverse învinuiri reciproce ale marilor puteri s-a reanimat  ”neoficial” noul „război rece” dintre aceștia și mai ales dintre NATO şi FR, care au sporit bugetele pentru apărare, pornind o noua goană a înarmărilor. Se multiplică luptele în spaţiul informațional şi cel cibernetic, actorii implicați demonizarea o sporire a intimidărilor și încercării de a se descuraja reciproc pe toate părţile, inclusiv prin demonstrație de forță în cadrul unor aplicații de anvergură cu implicări internaționale, toate acestea evoluând pe fundalul problemelor de securitate majore cu care se confruntă lumea la moment.

Declarațiile potrivit cărora exercițiile militare rusești la hotarele sale sunt în mod inevitabil un precursor al intervenției în afară, sunt un exemplu de selecție subiectivă. ,,Vostok-2018” nu poate fi exact calificat ca o pregătire pentru un război mondial la scară largă, așa cum sa întâmplat cu exercițiul ,,Zapad-2017”, când mulți au supraestimat exercițiul și au discutat despre probabilitatea ca acesta să servească drept acoperire pentru o ocupație rusească a Belarusului, statelor baltice, Poloniei, etc, și/sau o nouă invazie asupra Ucrainei, aspect care nu sa adeverit, iar FR si-a sporit deosebit de mult imagine de mare putere globală, în special din punct de vedere militar.

Acestea exerciții ample și semnificative din punct de vedere politico-militar, arată clar că FR are capacitățile necesare să acopere cu forțe întreg teritoriul său enorm, că forțele sale militare s-au modernizat ca și dotare, tehnologii noi și modalitate de aplicare, luînd la înarmare experiența practică din multiplele conflicte în care a fost implicată de-a lungul anilor, inclusiv experiența încă în acumulare din Siria.

Aplicațiile vizate, cât și alte aplicații ale trupelor ruse, au elucidat că, forțele ruse modernizate, nu mai sunt forțele armate ruse post-sovietice demoralizate, degradate ca dotare și capacități, rezumate doar la imaginea de o pază dezorganizată a unei colosale stații de alimentare cu carburanți și care este un lansator incert și învechit de arme nucleare. Acum trupele ruse au demonstrat că, nu doar capacitățile nucleare sunt un punct forte al armatei ruse, dar și alte capabilități militare sunt aduse la un nivel operațional care transformă Forțele Armate ale FR într-un adversar capabil să concureze aproape la egal cu NATO.

Prin aceste exerciții FR demonstrează Occidentului, Chinei, Japoniei, că FR nu va tolera posibile atentări asupra propriului teritoriu, implicit, prin efectuarea cu succes a unor manevre de o astfel de anvergură deosebit de mare, FR câștiga și în comoditatea de poziționare ca și mare putere globală  în discuții cu alte mari puteri, alți actori ai relațiilor internaționale.

Rusia a indicat că nu este interesată într-o intervenție în forță în zona Baltică, atât pentru că nu vrea să ocupe un teritoriu ostil, dar și pentru că liderii săi continuă să aibă încredere în determinarea NATO de a-și respecta garanțiile articolului 5 față de statele membre  prin forță armată. 

Totodată, după locul desfășurării aplicațiilor (partea europeana şi asiatică) devine clar cu cine și împotriva cui prietenește de fapt Rusia. Tradițional, Rusia și fosta URSS avea ca adversari în est China, Japonia și SUA. Acum, cu aceste manevre FR  încearcă să descurajeze SUA, atrăgând China de partea sa pe fundalul relațiilor tot mai tensionate americano-chineze, însă prietenia FR cu China poate fi o mare greșeală a actualei puteri din Rusia. În condițiile în care Rusia este inferioară la capitolul resurse umane, financiare, orice colaborare poate fi folosită de China și ca metodă de expansiune indirectă în FR cu preluarea treptată a supremației în acest tandem totuși încă destul de fragil.

Un scop aparte exercițiul l-a avut și pe direcția Japoniei, căreia sa dat un semnal serios prin acest exercițiu strategic, care combinat cu propunerea lui Putin de a încheia necondiționat un tratat de pace, vine să aducă fisuri în relațiile Japonia-SUA, deoarece Japonia intimidată de forța militară a FR, combinată cu tentația de multiple propuneri de cooperare economică avantajoase părții japoneze, în condițiile fluctuației negative a economiei globale pe fundalul creșterii concurenței pe piețele mondiale. Perspectiva încheierii tratatului de pace ruso-japonez, poate aduce Japonia să promoveze o politică mult mai independentă de interesele SUA pe direcția FR, care caută căi de poziţionare cât mai sigură în spațiul său de interes geopolitic.

Suplimentar, aplicațiile ,,Vostok-2018” şi ,,Zapad-2017” au confirmat că complexul industrial-militar rus, poate produce tehnică militară modernă, capabilă să satisfacă necesitățile militare în cadrul unui război modern. Tehnica militară modernizată și modelele noi participante la aplicații. au fost testate practic, au demonstrat o înaltă calitate și capacități de luptă în condiții dificile foarte apropiate de cele reale, în teren accidentat, și condiții climaterice diverse, unde se impunea o înaltă calitate a tehnicii cu o deservire simplă, fără a avea o posibilitate de mentenanță avansată ca în condițiile unor baze staționare în punctele de dislocare permanentă. Astfel, prin demonstrarea practică suplimentară a capacităților tehnicii militare la exercițiile vizate, complexul industrial-militar rus și parțial cel chinez, au primit o nouă posibilitate de a avansa ca prestigiu și căutare pe piețele mondiale de tehnică  militară și armament, devenind un concurent și mai serios pentru industria militară occidentală, iar concurența pe piața de armament și tehnică militară este extrem de sporită, și adusă la anumite conflicte în derulare din cauza achizițiilor de tehnică rusă (S400 în Turcia, China, alte modele de tehnică cum ar fi avionul Su 35 achiziționat de China, etc, care au dus la conflicte politico-economice dintre aceste state și SUA în special).

La general poate fi concluzionat, că exercițiile „Zapad – 2017” şi ,,Vostok-2018” au fost un succes demonstrat practic al sectorului de apărare modernizat al Federației Ruse, iar capacitățile forțelor ruse au sporit prin stabilirea interoperabilității practice a trupelor ruse şi aliaților săi. Federația Rusă prin „Zapad – 2017” şi ,,Vostok-2018” a arătat că are capacitatea politică, militară, economică, științifică și de producere necesare să proiecteze grupări de forțe întrunite, inclusiv prin atragerea partenerilor externi, capabile să fie o concurență egală (sau foarte apropiată)  cu forțele NATO și altor actori ai relațiilor internaționale, în orice zonă, fie ea în partea europeană sau asiatică, necesară a fi acoperită cu capacități militare operaționale, aducând un plus de valoare la aspectul descurajării adversarilor săi și menținerii aliaților, fortificând suplimentar faptul revenirii Federației Ruse la statutul de mare putere globală, cel puțin în sectorul militar.

Totodată, chiar și în condițiile relațiilor deteriorate dintre marile puteri, apare speranța, că analiza corectă, fără a fi orbită de diferite preconcepții și orgolii, a riscurilor și urmărilor adoptării soluțiilor militare pentru rezolvarea divergenților dintre state, combinate cu revoluționarea tehnologiilor militare care pot cu mare probabilitate garanta nimicirea adversarului, să stopeze definitiv, măcar între marile puteri nucleare, dorința de utilizare a forțelor armate unul contra altuia. Toată experiența războaielor și diverselor conflicte trebuie să impună revizuirea conceptului de utilizare a forței militare ca și soluție de rezolvare a divergenților, iar contra celor mai mici să fie în general anulată ca și abordare din motiv că cel mare nu are imagine bună când știe că fără pedeapsă poate insulta sau impune altuia mai mic voința sa. Forțele militare trebuie să fie funcționale exclusiv pentru apărare și impunerea păcii în cadrul unor activități internaționale cu aprobare ONU, iar abordarea prin tratative a tuturor problemelor dintre state, fără a lua în calcul folosirea armelor, trebuie să devină o normă internațională obligatorie.

III. POTENȚIALUL MILITAR CONTEMPORAN AL FORȚELOR ARMATE ALE FEDERAȚIEI RUSE VIZAT PRIN PRISMA APLICAȚIILOR DE AMPLOARE, ANALIZA APLICAȚIILOR – „VOSTOK – 2 0 1 8”

1.8  Aspectele generale:

În perioada 11-17 septembrie 2018, pe teritoriul Federației Ruse, în regiunile din Siberia și Orientul Îndepărtat, sub conducerea nemijlocită a Ministrului rus al Apărării, Serghei Șoigu, a fost desfășurat cel mai mare exercițiu militar strategic din 1981 până în prezent – ,,Vostok-2018”. La exercițiul ,,Vostok-2018” au participat forțele și mijloacele din cadrul districtelor militare Centru (care include structurile militare din Siberia, Ural şi Privoljsk, având comandamentul general la Ekaterinburg), Est (care acoperă partea orientală a FR, cuprinzând Zabaikalie şi Orientul Îndepărtat, cu statul major la Habarovsk, căruia se subordonează şi Flota rusă din Pacific), precum și Flota de Nord a Forţelor Navale. Principalele acțiuni ale forțelor au avut loc în poligoanele „Țugol”, „Bamburovo”, „Radygino”, „Uspenovskii”, „Bikin”, inclusiv în poligoanele Forțelor Aeriene și Forțelor Apărare Antiaeriană „Litovko”, „Novoselskoe”, „Telemba”, ,,Golful Anna”, de asemenea în mările Bering, Ohotsk, a golfurilor Avacha și Kronotskii. Obiectivele principale ale acestor exerciții au fost verificarea nivelului de pregătire al eșaloanelor superioare la planificarea și desfășurarea manevrelor de redislocare a forțelor pe distanțe deosebit de mari; organizarea interacțiunii între Forțele Terestre, Aeriene și Navale; perfecționarea și acumularea experienței noi de către comandanții de toate nivelurile, privind  procesul de comandă și control al forțelor în cadrul pregătirii și desfășurării operațiilor militare pe teatre de operații extinse ca spațiu și cu teren accidentat. Tema generală a acestor manevre a fost „Utilizarea forțelor pentru asigurarea securității militare a FR în teritoriile de est”, care s-au realizat în două etape. În prima etapă comandamentele operaționale ale Districtelor Militare de Est, Central şi a Flotei de Nord a Forțelor Navale au efectuat manevre de proiectare a forțelor în Teatrul de Est de operații militare. În a doua etapă, eșalonul superior a exersat conducerea grupărilor de forțe întrunite în cadrul escaladării unui conflict militar pe întregul teatru de acțiuni militare.

Acțiunile forțelor în timpul exercițiului ,,Vostok-2018” au fost efectuate în conformitate cu prevederile Acordului dintre Federația Rusă și Republica Kazahstan, Republica Kârgâzstan, Republica Tadjikistan și Republica Populară Chineză, privind consolidarea încrederii în domeniul militar în zona de frontieră de la 26 aprilie 1996.

Prezent la aceste exerciții a fost președintele FR, Vladimir Putin, care a inspectat aplicațiile militare ,,Vostok-2018” din poligonul ,,Țugol”, Ținutul Transbaikal, urmărind din punctul de comandă a grupării aplicațiile ,,Vostok-2018”, unde pe 13 septembrie 2018 s-a finalizat principala etapă. La exercițiu președintele rus Vladimir Putin, a declarat că: ,,Federația Rusă este un stat iubitor de pace, care nu are și nu poate avea planuri agresive. Politica noastră externă vizează cooperarea constructivă cu toate ţările interesate de acest lucru”, totodată a menționat că: ,,Rusia va continua consolidarea efectivelor militare pentru apărarea propriei suveranități şi a aliaților. Este datoria noastră faţă de patrie să fim pregătiți pentru apărarea suveranității, securității și intereselor naționale și dacă este necesar, să oferim susținere aliaților. Vom continua consolidarea forțelor armate, le vom echipa cu cele mai noi arme și tehnologii, și vom dezvolta cooperarea militară internațională”.

În total la acest exercițiu au fost implicați circa 300.000 militari, 36.000 de tancuri, transportatoare blindate și mașini de luptă, 1200 lansatoare de rachete reactive, peste 1.000 de avioane, elicoptere și aeronave fără pilot, peste 80 nave maritime militare. Totodată, în cadrul aplicațiilor vizate, au participat unități și echipamente militare din Mongolia și China (aproape 3200 militari, 13 tancuri ,,Tipe-99”, care este cel mai avansat tanc din China și a fost rar deplasat în străinătate, la fel 24 elicoptere și 6 aeronave au participat la exercițiile din regiunea siberiană ,,Zabaikalsk”, în poligonul ,,Ţugol”).

1.9. Cronologia activităților de bază planificate și desfăşurate la exercițiu:

Forțele Navale:

– 11.09.2018: Gruparea navală, preconizată pentru participarea la exercițiul ,,Vostok-2018”, formată din nava anti-submarin ,,Vice-Admiral Kulakov”, împreună cu navele care dețin capacitatea de a desanta trupe ,,Kondopoga” și ,,Alexandr Otrapovskii” din componența Flotei de Nord a Forțelor Navale, a sosit în zona ,,Mării Ohotsk” și a inițiat pregătirea către operațiunea de desantare a trupelor pe un litoral neamenajat.

– Grupările navale din componența Flotei Pacificului au desfășurat deplasarea din punctul de dislocare permanentă – în zona de operații din regiunea ,,Primorie”, pentru îndeplinirea misiunilor din cadrul manevrelor ,,Vostok-2018”. Pe parcursul deplasării, echipajele au îndeplinit misiuni de organizare a apărării antiaeriene precum și de stabilire a legăturii circulare cu întreaga formațiune a Forțelor Navale participante la exercițiu. În zona de operații din regiunea ,,Primorsk”, gruparea navală a executat manevre de luptă împotriva submarinelor și grupărilor navale ale adversarului imaginar. Concomitent, forțele de coastă din Pacific, au desfășurat un complex de activități pentru siguranța forțelor în timpul desantării acestora de pe navele maritime pe litoral, asigurând totodată apărarea antiaeriană a zonei.

– Subunitățile de Infanterie Marină din componența Flotei Pacificului, dislocate în regiunea ,,Primorie”, efectuând îmbarcarea armamentului și echipamentului militar în unitățile de tehnică din dotare, au desfășurat un marș spre raionul de îmbarcare pe navele(care dețin capacitatea de desantare a trupelor) ,,Peresvet”, ,,Nicolai Vilkov” și ,,Admiral Novelskii”, situate în golful ,,Desantni” din regiunea ,,Vladivostok”. Ulterior, aceste subunități au desfășurat acțiuni de îmbarcare a mașinilor de luptă de infanterie ,,BMP-2”, sistemelor de artilerie autopropulsată ,,Gvozdika”, transportoarelor amfibii blindate ,,BTR-82A”, sistemelor de artilerie reactive ,,Grad”, precum și a efectivului de Infanterie Marină. După ieșirea în mare a navelor, acestea au efectuat manevre defensive, testând capacitatea de acțiune în comun a forțelor. Ulterior subunitățile de Infanterie Marină din componența Flotei Pacificului și Brigada de Infanterie Motorizată din zona arctică, au desfășurat în apele ,,Mării Ohotsk”, în două etape, exerciții tactice de desantare a efectivului și tehnicii pe o porțiune neamenajată de litoral. În prima etapă a exercițiului, subunitățile de Infanterie Marină au efectuat forțarea porțiunii de litoral, fiind puternic sprijiniți de către sistemele de armament instalate pe anti-submarinul ,,Vice-Admiral Kulakov”, inclusiv de elicopterele ,,Ka-27”, totodată asigurând apropierea de litoral a forțelor de bază îmbarcate pe navele ,,Kondopoga” și ,,Alexandr Otrapovskii”. În cea de-a doua etapă, a fost antrenat un complex de elemente de desantare a efectivului și tehnicii militare.

12.09.2018: Un grup de nave format din 10 dragoare de mine și 15 nave anti-submarin din componența Flotei Pacificului, au asigurat un regim necesar de navigare în apele Oceanului Pacific și a Mării Okhotsk. Acestea au desfășurat un set de activități de căutare și dragare a minelor, și navelor submarine, în colaborare cu aviația maritimă în componența avioanelor anti-submarin ,,Il-38” și elicopterelor ,,Ka-27PL”. Toate datele cu privire la operațiunile de dragare a minelor au fost transmise direct la punctul de comandă al Forțelor Navale participante la exercițiu.

– Gruparea navală a Flotei Pacificului, în componența distrugătorului ,,Bîstrîi” și a două fregate, au lansat rachete asupra unor ținte maritime situate la o distanță de circa 100 km. Siguranța zonei de lansare a fost asigurată de către 10 nave din componența Flotei Pacificului, precum și de către aviația marină.

14.09.2018: Gruparea navală formată din nava anti-submarin ,,Vice-admiral Kulakov” și a navelor care au capacitate de a desanta efectiv ,,Alexandr Otrakovskii” și ,,Kondopoga” au desfășurat activități de căutare-salvare în apele Mării Bering, cu scopul de a acorda ajutor navei naufragiate în apele din zona ,,Calea marină de nord”.

– Gruparea navală a Flotei Pacificului, compusă din crucișătorul ,,Vareag”, navele anti-submarin ,,Admiral Vinogradov” și ,,Admiral Panteleev”, a desfășurat antrenamente pentru testarea capacității de manevrare și organizare a apărării antiaeriene, executarea serviciilor în ture, menținerea legăturii cu punctul de comandă pe timpul executării misiunilor reale anti-submarin în condiții complicate de bruiaj.

15.09.2018: Mai multe nave din cadrul Flotei de Nord, au efectuat exerciții de luptă împotriva submarinelor în Marea Ohotsk. În cursul exercițiului, echipajul navei ,,Vice-admiral Kulakov”, a efectuat un set de măsuri pentru căutarea submarinelor cu ajutorul sistemelor hidro-acustice de bord, precum și cu utilizarea elicopterului anti-submarin ,,Ka-27PL”. În timpul zborului, echipajul elicopterului a efectuat operațiuni de căutare folosind stația hidroacustică de adâncime. La anumite etape ale exercițiului, s-au desfășurat acțiuni de constrângere condiționată a submarinelor de a urca la suprafață prin aplicarea condiționată a întregului complex de arme anti-submarine. Echipajul navei a executat o serie de exerciții de apărare a navei contra atacurilor submarinului inamic convențional cu implementarea elementelor de manevră anti-submarin.

Forțele Aeriene:

– 12.09.2018: Echipajele avioanelor de luptă ,,Mig-35BM” ale formațiunilor aeriene din regiunea ,,Krasnoyarskii Krai” și ,,Permi” au fost redislocate pe aerodromurile din teatrul de operații pentru îndeplinirea misiunilor de monitorizare a spațiului aerian, protecția forțelor împotriva atacurilor aeriene ale adversarului potențial, precum și împotriva lovirii cu rachete de către acesta.

            – Bombardierele strategice ,,TU-95MC” au efectuat lansarea practică a rachetelor de croazieră de la o înălțime de 5.000, metri asupra țintelor adversarului potențial, aflate în poligonul ,,Telemba”. Bombardierele, au decolat de pe un aerodrom situat la 2.000 km distanță față de ținte, efectuând alimentarea în zbor prin intermediul avioanelor ,,Il-78”, iar pe întreg parcursul itinerarului de zbor, bombardierele strategice au fost asigurate de către echipajele avioanelor de vânătoare ,,Su-35S”.

14.09.2018: Echipajele avioanelor de luptă, de bombardament și de asalt ,,Su-30SM”, Su-34”, Su-24M” și ,,Su-25”, în poligonul ,,Muhor-Kondui” lângă localitatea ,,Cyta” au nimicit țintele terestre, care reprezentau o baterie de artilerie, o coloană de tancuri și o companie de Infanterie Motorizată, aflate în coloană de marș, prin lansarea rachetelor nedirijate și aruncarea bombelor de calibru diferit. Coordonatele țintelor au fost oferite de către un avion-cercetaș ,,Su-24MP”. În cadrul exercițiului au fost implicate peste 30 de avioane.

– În poligonul ,,Țugol” a fost lansat avionul de comandă și detectare a țintelor ,,A-50U”, cu scopul de a detecta țintele de la mare distanță și a evita lovirea forțelor proprii de către aviația adversarului potențial. Echipajul împreună cu întregul complex de avioane de luptă au executat serviciul în aer, cu transmiterea coordonatelor țintelor către avioanele de vânătoare cu misiuni de interceptare ,,Mig-31”, ,,Su-35S”, ,,Su-30SM” care executau serviciul de luptă pentru apărarea antiaeriană al Districtului Militar Est. Întrebuințarea avionului ,,A-50U” a permis detectarea țintelor peste distanța de 200 km, până la intrarea în aria de responsabilitate al Districtului.

15.09.2018: Echipajele bombardierilor cu rază lungă de acțiuni ,,Ту-22М3” din cadrul Forţelor Aerospațiale ale Federației Ruse, au efectuat bombardamente pe poligonul aerian din regiunea,,Trans-Baikal”, distrugând obiectivele de pe poligonul inamicului potențial. Echipajele au lovit ţintele unde erau dislocate pistele și avioanele adversarului, depozitele şi punctul de comandă al aerodromului. În cadrul bombardamentelor au fost folosite bombe cu o greutate de 500 kg. În total în zbor au fost implicate mai mult de zece bombardiere cu rază lungă de acţiune ,,ТU-22М3” din cadrul Forţelor Aerospațiale ale Federației Ruse.

– O formațiune de aeronave ,,Su-30SM”, îndeplinind rolul inamicului, s-a apropiat de zona de responsabilitate a unităților de apărare antiaeriană din cadrul Districtului Militar de Est. Ca răspuns au fost ridicate în aer echipajele avioanelor de interceptare ,,Mig-31” şi ,,Su-35S”. După ce au primit coordonatele ,,inamicului”, echipajele au efectuat lansări convenționale de rachete, iar apoi au executat cu echipajele aeronavelor ,,Su-30SM” elemente ale manevrelor de luptă aeriene. Interceptarea la timp şi stoparea ţintelor aeriene au permis prevenirea atacurilor inamicului,,imaginar” asupra Districtului Militar de Est.

17.09.2018: Echipajele aeriene din cadrul Forţelor Aerospațiale Ruse ale Districtelor Militare Central și de Est, precum și Forțele Aeriene ale Armatei Populare de Eliberare din China, participate la manevrele „Vostok-2018“, au început decolările de pe aerodromurile din teatrele de operații în punctele de dislocare permanentă. În cadrul exercițiului ,,Vostok-2018” au participat echipajele aeronavelor Forțelor Aeriene ale Federației Ruse: ,,ТU-95МS, ТU-22М3, Il-76, An-12, Аn-26, Su-35S, Su-30SM, Su-34, Su-24М, Su-25, Мig-31”, elicopterele: ,,Ка-52, Мi-24, Мi-26, Мi-8”, la fel şi echipajele bombardierilor ,,JH-7A” şi elicopterelor: ,,Мi-171, Z-9, Z-19” din partea Chinei.

Forțele Aeropurtate:

– 11.09.2018: La prima fază a exercițiul strategic „Vostok-2018”, au participat mai mult de 6.000 de militari din cadrul a trei formațiuni militare și două unități militare independente ale Forțelor Aeropurtate. Pe parcursul antrenării acțiunilor practice ale trupelor, au fost implicați mai mult de 900 de mașini blindate. Dislocarea trupelor aeropurtate implicate în exercițiu, pe teritoriul regiunii ,,Trans-Baikal” a fost efectuată într-un mod combinat, atât pe cale aeriană cât și feroviară.

12.09.2018: Un pluton de cursanți ai anului IV din cadrul Institutului de Forțe Aeropurtate ,,V.F.Marghelov”, din orașul Rezani, au fost îmbarcați în avioanele ,,Il-76MD” împreună cu 50 unități de tehnică militară din dotare (,,BMD-2K-AU”, ,,BTR-D”, ,,2S-9 Nona”), apoi desantați împreună cu tehnica militară pe un poligon din regiunea ,,Zabaikalskii Krai”.

13.09.2018: Formațiunile militare ale Forțelor Aeropurtate din regiunea ,,Ulan-Ude” în componența a 700 de militari și 51 unități de tehnică militară de tip ,,BMD-2”, au efectuat zboruri pe o distanță  de peste 1.000 km, îmbarcându-se pe poligonul ,,Belaia” din regiunea ,,Irkutsk” în 25 avioane de tip ,,Il-76MD”. În cadrul aceluiași exercițiu, formațiunile au executat manevre cu desantarea efectivului împreună cu tehnica militară în poligonul ,,Țugol”. Este de menționat faptul, că desantarea a fost efectuată pe platforma de aterizare ,,Bulak” (un teren necunoscut pentru efectivul desantat), de la înălțimea de 600 metri și din viteza de 300 km/h, utilizând sisteme de parașutare ,,D-10” și ,,Arbalet”. După aterizare, trupele aeropurtate au executat misiunea de capturare a aerodromului de câmp al adversarului potențial, cu izolarea principalelor elemente de infrastructură, ocuparea și menținerea aliniamentelor încredințate, creând astfel condițiile necesare de trecere la acțiunile ofensive ale forțelor principale de coaliție din cadrul exercițiului.

– Batalionul 31 aeromobil din componența Brigăzii Aeropurtate Independente ale Forțelor Aeropurtate a efectuat desantarea forțelor în poligonul ,,Țugol” cu misiunea de a captura și nimici punctul de comandă al adversarului potențial, precum și de a obține supremația în luptă prin ocuparea unui aliniament favorabil, cu sprijinul aviației militare. De asemenea, în cadrul acestor manevre a fost efectuată transportarea tehnicii militare pe platformele exterioare ale elicopterelor. Astfel, prin intermediul elicopterelor ,,Mi-8” au fost transportate mașini de teren de tip ,,UAZ”, iar prin intermediul elicopterelor ,,Mi-26” au fost transportate 8 mașini cu capacitate înaltă de trecere și 4 mașini blindate ,,Râsi”, dotate cu sisteme de rachete antitanc dirijate ,,Kornet” și mitraliere ,,Kord”.

Pentru asigurarea manevrelor au fost implicate circa 40 elicoptere ,,Mi-8MTȘ”, 2 elicoptere de transport ,,Mi-26” și peste 10 elicoptere de luptă ,,Mi-24”.Practicarea acestor elemente a făcut parte din etapa experimentală de creare și întrebuințare a Forțelor Aeropurtate de Asalt de ,,tip nou”.

În total la exercițiul ,,Vostok-2018” au fost implicați peste 6.000 de militari și circa 900 unități de tehnică militară din cadrul a 3 formațiuni, și a 2 unități militare independente din componența Forțelor Aeropurtate.

Forțe Terestre:

Infanteria:

11.09.2018: Formațiunile de Infanterie Motorizată din cadrul Districtului Militar Central în componența a 2.000 de militari au fost redislocați  din regiunea ,,Orenburg” în ,,Zabaikalskii Krai”, pentru îndeplinirea misiunilor din cadrul exercițiului „Vostok-2018”. Acestea au efectuat un marș combinat pe o distanță de circa 5.000 km, transportând peste 500 unități de tehnică de tip ,,BMP-2”, sisteme de rachete reactive ,,Grad”, tancuri de tip ,,T-72”,  ,,T-72B3”, ,,T-80”. ,,T-90” luate recent la înarmarea formațiunii.

12.09.2018: Subunitățile Brigăzii de Infanterie Motorizată din Zona Arctică din componența Flotei de Nord, au desfășurat în regiunea ,,Chukotka” acțiuni de căutare și nimicire a grupurilor de cercetare-diversiune ale inamicului potențial. Conform scenariului, grupurile de cercetare-diversiune ale adversarului au fost identificate de către sistemele moderne de cercetare prin utilizarea aparatelor de zbor fără pilot, iar după identificarea acestora, subunitățile de Infanterie Motorizară din Zona Arctică au prelucrat tehnica de urmărire și încercuire a adversarului, utilizând mașini de teren cu capacitate înaltă de trecere peste obstacole, dotate cu mitraliere de calibru mare. După efectuarea manevrei de încercuire a adversarului potențial, au fost desfășurate trageri de luptă, în urma cărora inamicul a fost nimicit.

14.09.2018: În poligonul ,,Bikinskii” formațiunile de Infanterie Motorizată din cadrul Armatei 5 Întrunite (conform scenariului exercițiului) au dus lupte defensive împotriva adversarului potențial, (lovindu-l din sisteme de artilerie reactivă și sisteme de artilerie autopropulsată), în urma cărora acesta a fost oprit în fața limitei dinainte a apărării, iar ulterior formațiunile de Infanterie Motorizată au trecut la ofensivă. Apărarea antiaeriană a fost asigurată de către sistemele de apărare antiaeriană ,,ZSU-23-4” (Șilka) și sistemele de rachete portative antiaeriene ,,Igla” modernizate. În cadrul acestor manevre au fost implicați peste 1700 militari și peste 200 unități de tehnică militară.

Artileria și sisteme de artilerie reactivă:

13.09.2018: Echipajele complexelor de rachete operativ-tactice ,,Iskander-M” au efectuat lansarea a două rachete asupra obiectivelor de importanță critică ale adversarului potențial. Concomitent cu lansarea acestora, au fost efectuate trageri asupra, forței vii, țintelor blindate și pozițiilor adversarului prin utilizarea sistemelor de artilerie reactivă ,,Tornado-1”, ,,Uragan”, ,,Grad”, a artileriei autopropulsate ,,Msta-S”, ,,Msta-B”, ,,Ghiațînt”, ,,Akația”, și a altor sisteme de artilerie.

În total la aceste manevre au fost implicate 2 complexe de rachete ,,Iskander-M”, 52 sisteme de artilerie reactivă și 72 piese de artilerie. Determinarea și efectuarea ochirii asupra țintelor a avut loc prin utilizarea complexului ,,Klever”, avioanelor de cercetare ,,Su-24MR”, aparatelor de zbor fără pilot ,,Orlan-10” dotate cu sisteme moderne de colectare și transmitere a informației video.

– Prin utilizarea a peste 150 sisteme de artilerie autopropulsată ,,Akația”, ,,Gvozdika”, ,,Msta-S”, ,,Ghiațînt” și ,,Pion” din componența a 7 Divizioane de artilerie autopropulsată, în fața liniei de trecere la ofensivă a adversarului potențial, a fost creat un baraj de foc cu o lungime de 3150 metri.

Apărarea Antiaeriană:

11.09.2018: Subunitățile de apărare antiaeriană dotate cu sisteme de rachete antiaeriene ,,S-300” și ,,S-400”, inclusiv complexele de rachete antiaeriene ,,Panțîri-S”, au efectuat redislocarea în noile raioane de poziționare, preluând controlul asupra activității de monitorizare a spațiului aerian pe direcțiile vulnerabile împotriva mijloacelor de lovire aeriană al adversarului.

            – În cadrul exercițiului ,,Vostok-2018” a fost creat un sistem automatizat unic de dirijare a elementelor de apărare antiaeriană, concentrată într-un centru operațional de comandă independent. Acest sistem permite localizarea automată a țintelor, clasificarea acestora pe priorități de nimicire și desfășurarea tuturor activităților (în timp real) pentru a fi în stare de nimicire a țintelor aeriene ale adversarului potențial.

            – La poligonul ,,Telemba”, formațiunile de apărare antiaeriană au efectuat manevre de respingere a atacului aerian din partea adversarului potențial, depistând 30 de ținte aeriene, care efectuau zboruri la diferite înălțimi și viteze. Informația a fost ulterior transmisă punctelor de comandă ale formațiunilor ,,S-400”, ,,S-300”, ,,Buk”, ,,Tor” și ,,Pnațîri-S” pentru nimicire. În cadrul exercițiului de apărare antiaeriană au fost implicate circa 500 unități de tehnică și peste 1.000 de militari.

Geniu:

– 11.09.2018: Efectuând un marș combinat cu utilizarea aviației de transport militar, Brigada de Logistică  din regiunea ,,Vladimir”a fost dislocată în poligonul ,,Țugol”, unde a îndeplinit misiuni de asigurare genistică pentru pregătirea către desfășurarea manevrelor din cadrul exercițiului ,,Vostok-2018”.

În cadrul operațiunilor genistice au fost utilizate cele mai performante echipamente aflate în dotarea armatei FR. Cercetarea de geniu precum și acțiunile de deminare au fost efectuate cu utilizarea sistemelor de detectare a minelor ,,INVU-3M” (Korșun), a sistemelor de detectare ,,PIPL” și a costumelor de protecție individuală ,,OVR-3”. De asemenea au fost amenajate raioane de colectare și purificare a apei potabile cu utilizarea sistemelor de filtrare ,,SCO-10” și sistemelor de filtrare și păstrare a apei ,,MKKV-400”. Mascarea punctelor de comandă a fost efectuată cu utilizarea completelor de mascare moderne de tip ,,MKT4-P”, ,,MKT-4L”, ,,MKT-LR”, ,,UMV-1”.

13.09.2018: Subunitățile de geniu au efectuat cercetarea genistică a peste 100 km de drum și a 50 ha suprafață de teren de pe itinerarele de deplasare și de efectuare a manevrelor de către forțele implicate la exercițiu. De asemena au fost amenajate din punct de vedere genistic punctele de comandă precum și aerodromuri de teren, fiind plasate peste 2700 blocuri din beton. Au fost fortificate raioanele de apărare a două batalioane, fiind amenajate peste 30 km de tranșee, 200 locașe de protecție a efectivului împotriva focului greu al inamicului, precum și 2500 locașe de tragere pentru efectiv și tehnică.

14.09.2018: Subunitățile de geniu au desfășurat activități de lichidare a consecințelor în urma unor potențiale calamități naturale și tehnogene. În cadrul exercițiului geniștii au montat poduri și pontoane peste cursurile de apă, au reparat căile de acces distruse, au format un coridor de evacuare a populației civile, a obiectelor explozibile, a resturilor de substanțe toxice și radioactive. În exercițiu au fost implicați peste 350 militari, 80 unități de tehnică inclusiv un complet de pontoane, tehnică de geniu de tip ,,IMR-2”, transportoare amfibii ,,PTS”, escavatoare și macarale. De asemena a fost desfășurat un pod din pontoane cu o lungime de 30 metri, pentru asigurarea deplasării coloanei de tancuri și infanterie motorizată pe timpul efectuării marșurilor.

Arme de nimicire în masă:

– 12.09.2018: Subunitățile de apărare contra armelor de nimicire în masă au efectuat mascarea pe aerodroam în teatrele de operații din regiunea ,,Zabaikalskii Krai” împotriva loviturilor adversarului potențial. Mascarea a fost efectuată prin crearea perdelelor de fum și aerosol de către mașinile generatoare ,,TDA-3”, deasupra tehnicii și aviației la o înălțime de 15 metri, și pe o suprafață de 7 ha, luându-se în considerație direcția și viteza de bătaie a vântului, protejând astfel forțele și mijloacele proprii nu doar vizual, dar și împotriva cercetării de radiolocație și celei cu utilizarea razelor infraroșii timp de 3 ore. De asemena, în cadrul exercițiului a fost desfășurată cercetarea armelor de nimicire în masă a zonei de operații, inclusiv colectarea probelor de sol, apă, aer, cu pregătirea ulterioară a reactivelor pentru decontaminarea terenului, efectivului și a tehnicii militare. La exercițiu au fost implicați circa 800 militari și 70 unități de tehnică militară, și specială, din cadrul forțelor de apărare contra armelor de nimicire în masă.

13.09.2018: Subunitățile de apărare contra armelor de nimicire în masă , prin utilizarea sistemelor aruncătoare de flăcări ,,TOS-1A”(Solnțepeok) și aruncătoarelor de flăcări ,,Șmeli”, au efectuat manevre de sprijin ale grupurilor tactice de asalt, în timpul executării în comun a ofensivei de către subunitățile FR și cele chineze.

– Subunitățile de apărare contra armelor de nimicire în masă, în scopul de a minimaliza posibilitățile adversarului potențial de a efectua cercetarea terestră, aeriană și spațială, asupra obiectivelor de importanță critică, punctelor de comandă și a pozițiilor forțelor, au efectuat acoperirea cu aerosoli a unei suprafețe de circa 60 km², utilizând mașini generatoare de aerosoli ,,TDA-3K” și a completelor radioelectronice pentru dirijarea aerosolilor ,,RPZ-8H”.

– Subunitățile de apărare contra armelor de nimicire în masă au desfășurat activități de lichidare a consecințelor în urma unor calamități naturale de caracter chimic. Conform scenariul exercițiului, au fost întreprinse măsuri pentru decontaminarea zonei infectare în urma unui accident feroviar, în care 3 cisterne cu substanțe chimice au fost avariate.

În cadrul exercițiului militar ,,Vostok-2018” au participat peste 1500 militari și cel puțin 300 unități de tehnică, inclusiv laboratoare mobile, mașini de cercetare ,,RHM-6”, mașini de cercetare de radiație ,,RPM-2” și roboți.

Transmisiuni:

11.09.2018: Brigada de transmisiuni din componența Armatei 2 Întrunite din regiunea ,,Samara” a fost redislocată în regiunea ,,Zabaikalskii Krai”, la o distanță de circa 5.000 km, pentru îndeplinirea misiunii de asigurare a legăturii pe timpul desfășurării manevrelor. În total din cadrul Brigăzii de transmisiuni au fost desfășurate în teren 150 noduri de transmisiuni, dotate cu cele mai performante sisteme de transmitere a informației, acoperind cu legătură o zonă care a constituit circa 9.800.000 km². Pentru asigurarea unei legături sigure și permanente între categoriile de Forțe Aerospațiale, Terestre, și Navale din componența Forțelor Armate ale FR, au fost utilizate elemente de transmisiuni digitale automatizate de ultimă generație. Acestea au permis crearea unor conferințe video în timp real, cu utilizarea unor canale securizare, precum și utilizarea unei legături telefonice securizate. În cadrul misiunilor au fost implicați circa 1.000 de militari transmisioniști, precum și 300 unități de tehnică.

Poliție Militară:

12.09.2018: La poligonul ,,Țugol”, echipele pe cai din componența forțelor de Poliție Militară au executat patrularea în perimetrul taberei militare, cu scopul de a identifica grupurile de cercetare-diversiune ale adversarului potențial, care în conformitate cu scenariul exercițiului încearcă să pătrundă pe teritoriul taberei pentru executarea misiunilor specifice. Utilizarea echipelor pe cai oferă posibilitatea de a reduce considerabil timpul de patrulare a perimetrului taberei, precum deplasarea fără zgomot ale acestora în teren accidentat. Peste 500 de militari din componența forțelor de Poliție Militară au asigurat ordinea și disciplina pe timpul efectuării manevrelor ,,Vostok-2018”.

Logistica:

11.09.2018: Subunitățile logistice au desfășurat un complex de activități pentru asigurarea necesităților materiale ale forțelor pe timpul desfășurării ,,Vostok-2018”, inclusiv cu instalarea punctelor de control pe căile de acces din regiune, amenajarea în 9 poligoane a punctelor de alimentare în masă a tehnicii militare cu combustibili și mentenanță, amenajarea locurilor de alimentare a efectivului în câmp, precum și a locurilor de îmbăiere a efectivului. De asemena formațiunile și unitățile logistice au întreprins măsurile necesare pentru asigurarea neîntreruptă a forțelor cu munițiile necesare, mentenanța tehnicii deteriorate atât după efectuarea marșurilor cât și în timpul exercițiilor. O atenție deosebită s-a acordat securității anti-incendiare și ecologice. În total în cadrul exercițiului au participat 36.000 de militari din componența formațiunilor logistice care a fost o implicare deosebit de avansată și bine organizată.

2.0. Activitățile contingentului chinez:

În cadrul exercițiului ,,Vostok-2018” o atenție deosebită a fost acordată participării contingentului militar al Armatei de Eliberare Populară a Chinei, întrucât aceasta a demonstrat pentru prima dată publicului larg rezultatele sale, privind reformele militare de amploare, care au adus la o modernizare profundă a forțelor chineze. În acest context, în cadrul manevrelor militare, contingentul militar chinez a demonstrat un nivel ridicat de interoperabilitate cu militarii ruși, desfășurând împreună ample activități de luptă aeriană și terestră, fiind arătat că și trupele chineze dețin un nivel sporit de pregătire.

Una din principalele manevre la exercițiu a fost ,,apărarea mobilă”. Astfel, la 13 septembrie, începând cu ora 11:00 (ora locală) subunitățile întrunite din primul eșalon ale armatelor chineze și cele ruse, utilizând elicopterele de luptă din dotare, au efectuat desantarea forțelor în dispozitivul de apărare, amenajat genistic din timp, pentru trecerea rapidă la apărarea mobilă. Pentru respingerea ofensivei adversarului potențial, la 11:30, subunitățile combinate ale Chinei și FR împreună cu formațiunile mecanizate din cadrul acelorași forțe combinate din primul eșalon au efectuat lovituri masive din toate categoriile de armament, oprind inclusiv ofensiva aeriană a adversarului. La 11: 50, sprijiniți de către focul a 6 elicoptere ,,Mi-171”, 6 ,,Harbin Z-9” și 12 elicoptere ,,Harbin Z19”, formațiunile combinate au lovit forțele adversarului potențial, producându-i pierderi considerabile de forțe și mijloace.

            A doua etapă a manevrelor forțelor întrunite chineze și ruse a fost desfășurată prin lovirea  adversarului de către sistemele de artilerie, producerea pierderilor mari de forțe și mijloace ale acestuia, și crearea condițiilor de trecerea la contraofensivă. Această etapă a fost caracterizată prin implicarea masivă a 2 divizioane de obuziere, unei companii de artilerie reactivă și a unei baterii de rachete antitanc ,,Red Arrow 9” din cadrul Armatei 78.

            A treia etapă a manevrelor a constituit trecerea la contraofensivă a formațiunilor combinate. Efectuând lovituri asupra adversarului potențial utilizând aviația, artileria și tancurile, forțele întrunite au efectuat manevra de învăluire dublă a adversarului. În cadrul acestei etape a fost demonstrat potențialul tehnic al tancurilor noi ale armatei chineze ,,Tipe-99” și celor rusești modernizate T-72B3, ,,T-90”, . De asemenea plutoanele de tancuri rusești au demonstrat o tactică unică de ducere a luptei ,,Cercul de tancuri”, care presupune schimbarea poziției tancurilor prin efectuarea unor mișcări circulare, care să asigure o  putere de foc avansată a unei subunități de tancuri de nivel de pluton.

            De asemenea, în cadrul manevrelor, forțele militare chineze au efectuat montarea unor treceri peste cursul de apă al râului ,,Onon”, care în mai puțin de 20 minute au fost montată o trecere de pontoane cu o lungime de 160 de metri.

            2.1. Tehnici și tactici noi folosite în cadrul exercițiului:

Forțele Navale:

            – În cadrul exercițiilor, pentru prima dată în istoria modernă a FR, a fost desfășurată operațiune de desantare pe apă a efectivului pentru ocuparea unei porțiuni de litoral neamenajat.

Geniu:

Cu scopul de a induce în eroare și de a împiedica activitatea de cercetare aeriană a inamicului potențial, în cadrul manevrelor ,,Vostok-2018” au fost utilizate complexe pneumatice moderne de imitare/mascare a tancurilor, mașinilor blindate de diferite tipuri, complexelor de rachete antiaeriene ,,Buk-M2”, ,,S-300” și a complexelor de rachete ,,Iskander”.

2.2. Sisteme noi de armament utilizate și testate pentru prima dată în cadrul exercițiului:

Forțele aeropurtate:

În cadrul aplicațiilor vizate, trupele aeropurtate, pentru prima dată au utilizat noile modele de tehnică și armament militar, primite la înarmare de către Brigăzile Aeropurtate Independente de Asalt Aerian, staționate în ,,Ulyanovsk” și ,,Republica Buryatia”, cum ar fi ,,BMD-4M”, ,,BTR-MDM”, ,,STS” (Rîsi), mașina de teren „Patriot“ dotată cu complexul de rachete portativ antitanc „Kornet“ și mitraliera de calibru mare „Kord”. Pe lângă aceasta, pentru efectuarea cercetării din aer a zonelor de operații au fost implicate aproximativ 10 echipaje de aparate de zbor fără pilot de tip „Erion-3“ și „Orlan-10“ din cadrul subunităților de trupe aeropurtate.

Transmisiuni:

La exercițiul ,,Vostok-2018” au fost utilizate complexele moderne de luptă radioelectronică ,,Siloc-01” şi ,,Jiteli”, destinate pentru bruiajul aparatelor de zbor fără pilot. ,,Siloc-01” este destinat pentru detectarea automată a sistemelor de zbor fără pilot la orice altitudine, determinând coordonatele acestora prin diferite frecvențe radio. Stația de bruiaj ,,Jiteli”, este capabilă să blocheze canalele de comunicare ale aparatelor de zbor fără pilot pe o rază de 50 de kilometri. Echipamentul interceptează automat sursa semnalului, selectează interfață optimă pentru aceasta și blochează transferul de date, precum și comenzile pentru controlul aparatelor de zbor fără pilot. Cu aceste complexe au fost dotate unitățile militare (de război electronic) ale Districtului Militar Centru în anul 2018. Armele date au fost folosite în Siria.

Geniu:

Subunitățile de geniu, în premieră au utilizat în aplicații de mare anvergură complexele de tehnică robotizată ,,Uran-9” și ,,Uran-6”, destinate pentru identificarea și nimicirea barajelor și obiectelor explozibile ale inamicului potențial. Complexele tehnice mobile robotizate ,,Uran-6” împreună cu instalațiile reactive autopropulsate pentru deminare și cu mașinile de luptă și deminare sunt destinate pentru nimicirea obiectelor explozibile. Complexele tehnice robotizate ,,Uran-9” sunt destinate pentru efectuarea cercetării și a susținerii cu foc. Având masa aproximativă de 12 tone, aceasta este dotată cu un complex de rachete dirijate antitanc ,,Ataka”, un aruncător reactiv de flăcări ,,Șmeli-M”, un tun semiautomat de 30 mm ,,2A72” și o mitralieră calibru 7,62 mm. Ambele complexe au fost prezentate pentru prima dată în cadrul ceremoniei ,,Zilei Victoriei” la data de 9 mai fiind ulterior întrebuințate în operațiuni militare din Siria.

Artileria și sisteme de artilerie reactivă:

În cadrul exercițiilor din poligonul ,,Telemba” militarii ruși au efectuat lansarea rachetelor ,,invizibile”. Conform scenariului, în urma unui atac masiv al adversarului potențial, militarii ruși au primit misiunea de a nimici rachetele lansate de inamic, reprezentate de niște copii funcționale a rachetelor de croazieră pentru antrenament, care aveau o proprietate de zbor dinamic, ceea ce le permitea să ocolească elementele de relief, copii a rachetelor balistice și copii ale rachetelor confecționate după tehnologia ,,stels”. Militarii ruși au reușit să respingă atacul nimicind toate rachetele. Este de menționat, că țintele copii ale rachetelor confecționate după tehnologia stels, depășesc capacitățile oricăror  alte tipuri de rachete de luptă existente până la moment, conform specialiștilor ruși din cadrul complexului industrial-militar care se ocupă de aceste tehnologii.          

Forțele Aeriene:

            O atenție deosebită în cadrul exercițiilor a fost concentrată asupra capacităților de luptă ale avionului nou ,,Su-35”, acesta fiind simbolul relansării cooperării ruso-chineze în domeniul tehnico-militar după ce China a comandat 24 exemplare de acest model în anul 2015. ,,Su-35” este dotat cu un radar de radiolocație nou capabil să detecteze țintele în raza a 400 km, cu urmărirea concomitentă a 30 de ținte. De asemenea este de menționat și buna evoluție a avionului de vânătoare și bombardament ,,Su-34”, care și-a acumulat destulă reputație în operațiunile siriene, demonstrând o capacitate înaltă de efectuare a cercetării și posibilității de ducere a luptei în condiții deosebit de dificile. 

2.3. Reacția și comentariile comunității internaționale:

Federația Rusă – Japonia. Autoritățile de la Tokyo au fost îngrijorate în legătură cu consolidarea prezenței militare a FR în Marea Japoniei, în contextul manevrelor „Vostok-2018”în regiunea Siberiană a FR şi Extremului Orient. În cadrul exercițiilor din data de 15.09.18 s-a simulat capturarea unei porțiuni de litoral neamenajat în poligonul militar de la ,,Klerk” și ,,Primorie” de către infanteria marină, susținută de aviație și artilerie.Particularitatea acestui exercițiu rezidă în participarea infanteriei marine, a aviației, a navelor Flotei Pacificului, a artileriei, a pompierilor și a altor specialiști în număr de peste 200 de militari și 30 de vehicule. Astfel Japonia se teme de o prezenţă militară sporită a FR în această regiune şi îndeosebi în Insulele Kurile, între care patru, revendicate de Tokyo, sunt la originea tensiunilor dintre cele două ţări.

Președintele rus Vladimir Putin i-a propus premierului japonez Shinzo Abe semnarea, până la sfârșitul anului, a unui tratat de pace ,,fără condiții prealabile”. O adevărată lovitură de teatru în relațiile dintre cele două țări, care ar putea pune capăt în mod oficial celui de-al Doilea Război Mondial, în timp ce Moscova și Tokyo încă au probleme teritoriale nerezolvate în baza Insulelor Kurile. V. Putin a făcut această propunere, primită destul de rece la Tokyo, pe scena Forumului economic oriental de la Vladivostok, în Orientul Îndepărtat al Rusiei, în prezența președinților chinez și sud-coreeni. Vladimir Putin, care a fost foarte precaut în ultimii ani pe această temă, a explicat că ,,lui i-a venit ideea” ad-hok. Premierul Shinzo Abe a făcut un apel în favoarea semnării unui astfel de tratat, dar punctele de divergență rămân puternice. 

De la începutul secolului al XIX-lea, FR și Japonia își dispută suveranitatea asupra acestui șir de insule vulcanice care leagă Orientul Îndepărtat rusesc de insula japoneză Hokkaido, de la nord la sud. Bogate în resursele piscicole, Insulele Kurile separă Oceanul Pacific la est de Marea Ohotsk, la vest, unde se află portul rus Vladivostok.Controlând Insulele Kurile, ,,Moscova face din Marea Ohotsk un fel de mare interioară” și asigură accesul la Oceanul Pacific. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cu puțin înainte de înfrângerea Japoniei, sovieticii au preluat toate Insulele Kurile, însă Japonia continuă să revendice suveranitatea celor patru insule, cele mai sudice, pe care le numește ,,Teritoriile de Nord”. 

Contextul a fost favorabil unei anumite apropieri între cei doi actori. Dincolo de Insulele Kurile, există o convergență între Rusia și Japonia de câțiva ani, de exemplu în problema nord-coreeană. Japonezii remarcă, de asemenea, că Orientul Îndepărtat al Rusiei necesită o mulțime de investiții și nu doresc ca China să recupereze ,,întregul tort”. Acesta este şi raționamentul sud-coreenilor. Această apropiere a Japoniei și a Coreii de Sud de Moscova este, prin urmare, legată de apropierea – deosebit de puternică – a Rusiei și a Chinei. De altfel, Putin a făcut  această declarație în timp ce se desfășurau exercițiile militare ,,Vostok-2018” la care a participat și armata chineză, lucru care nu este văzut cu ochi buni în Japonia și în Coreea de Sud. Prim-ministrul Shinzo Abe a estimat că insulele ar putea servi ca un ,,centru de logistică”, devenind un ,,simbol al cooperării” și făcând din Marea Japoniei ,,o autostradă care transportă mărfuri în ambele direcții”. Ambele state au făcut progrese mici, angajându-se să faciliteze vizita foștilor locuitori ai acestor insule pentru a se reculege la mormintele strămoșilor lor și pentru a lansa proiecte economice comune, în special pentru pescuit. De asemenea, Rusia amenință în mod regulat să militarizeze insulele aflate la sud de Kurile și a desfășurat deja baterii de rachete de apărare pe coastă.

Federația Rusă – Turcia. FR a invitat președintele turc Recep Tayyip Erdogan să participe la exercițiul militar strategic ,,Vostok-2018”, care a precizat că invitația a fost făcută în cadrul summit-ului tripartit pe care l-a avut la Teheran cu omologii săi: rus – Vladimir Putin şi iranian – Hassan Rouhani. În acest context, Ministrul turc al apărării Hulusi Akar a declarat: că în opinia sa aceste manevre militare sunt: „foarte importante”, întrucât „Statele Unite le supraveghează îndeaproape”.

Interesant este faptul că, FR a făcut o mișcare surprinzătoare și au invitat Turcia – țară membră NATO, să ia parte la ,,Vostok-2018”, în timp ce aceasta participa la exercițiul ,,Rapid Trident-18”, care sa desfășurat pe poligonul ,,Yavoriv” din Ucraina, sub comandă americană și ucraineană. Invitația a conținut, cel mai probabil, inclusiv elemente de a demonstra Turciei capacitățile practice ale tehnologiilor militare ruse, în scopul ca pentru viitor Turcia să procure armament și tehnică militară din FR.

            Federația Rusă – NATO. ,,Vostok-2018” au provocat o îngrijorare serioasă pentru Statele Unite și aliații lor din Europa, în special în statele baltice și în Polonia. Oficialii NATO au declarat că ,,Vostok-2018” demonstrează pregătirea Rusiei de participare la un conflict la scară largă. NATO vede ,,Vostok-2018” ca o altă demonstrație a faptului că Rusia se concentrează pe pregătirea unui conflict la scară mare întrucât Rusia mărește în mod semnificativ bugetul de apărare și prezența militară – atât în ​​Marea Baltică, cât și în Marea Neagră și Marea Mediterană. Mai mult, Rusia și-a arătat disponibilitatea de a folosi forța militară împotriva vecinilor săi, de exemplu, Ucraina și Georgia.

2.4. Impactul ,,Vostok-2018”:

Începând din anul 2003, FR și China au desfășurat împreună mai multe exerciții militare, însă chinezii nu au luat parte și la manevre strategice de trupe întrunite de o anvergură atât de mare.

 Chinezii dețin destule capacități tehnice militare moderne, inclusiv de producere, dar în privința instruirii ofițerilor prin prisma experiențelor de luptă, în aplicații de proporții ale forțelor întrunite, a conducerii unice a trupelor și a flexibilității operațiunilor, stabilirii comunicării în teatre vaste de operații, utilizarea la scară largă a operațiilor de trupe întrunite sub o singură comandă – ruşii sunt cu mult mai avansați. Chinezii au profitat de experienţa pe care militarii ruşi au acumulat-o în diverse conflicte. Apropierea celor două ţări în sfera militară ar putea însemna un plus de îngrijorare pentru NATO, întrucât apropierea în domeniul economic s-a produs cu multă vreme în urmă, iar acum este posibilă şi în sectorul securităţii. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că participarea Chinei ,,Vorbește despre extinderea interacțiunii celor doi aliați în toate sferele”. Concomitent, invitația forțelor chineze, este menită să evite implicarea într-un război eventual cu China. ,,Vostok-2018” este primul exercițiu care promovează în mod deschis un scenariu de conflict interstatal (în acest caz între două coaliții de state), de respingere a ofensivei inamicului, aplicarea loviturilor asupra unui inamic convențional din toate tipurile de arme, trecerea în ofensivă și distrugerea forțelor ostile. Scopul participării chineze este continuarea relațiilor ruso-chineze și consolidarea parteneriatului strategic dintre cele două state ca o contrapunere cu NATO. Exercițiul a oferit, de asemenea, armatei chineze, care nu a fost implicată în operațiuni de luptă pe parcursul a câteva decenii, o oportunitate de a învăța tactici și strategii de luptă din experiențele recente ale Rusiei în Siria.

Rusia fără îndoială salută semnalul de susținere chineză, într-un moment în care tensiunile politice, economice cu Uniunea Europeană, NATO și Statele Unite sunt avansate. Participarea chinezilor la exercițiile militare desfăşurate de către Federaţia Rusă, este un semnal că Beijingul este pregătit să dezvolte un parteneriat mai strâns cu Moscova, dacă relațiile cu Statele Unite continuă să se deterioreze (sancțiunile americane impuse pe produsele chineze). Federația Rusă și China au prezentat o unitate prin exercițiul Vostok 2018, Rusia trimite un mesaj prin care consideră SUA un potențial dușman, iar pe China un aliat. Presiunea exercitată asupra Chinei de către SUA, o împinge la o cooperare militară mult mai strânsă cu Moscova.

Mass-media chineză s-a expus foarte emoţionant în legătură cu semnificația politică a acestui exercițiu, salutînd un parteneriat strategic cu Rusia, subliniind în mod deschis că parteneriatul Chinei cu Rusia are drept scop ,,provocarea” rolului hegemonic al Statelor Unite în sistemul de relații internaționale.

Anvergura exercițiilor Vostok 2018 demonstrează că armata FR si-a restabilit experiența și abilitățile acumulate în cadrul războiului 2 mondial privind proiectarea de forțe la distanțe și pe spații foarte mari în timp restrâns și pe un vast front de aplicare a forțelor întrunite, iar structurile logistice au demonstrat o capacitatea organizațională avansată pentru asigurarea trupelor în condiții dificile, la distanțe deosebit de mari și mai ales în condiții când se impunea asigurarea multilaterală a forțelor întrunite pe mai multe teatre de operații concomitent. Pregătirea exercițiului Vostok 2018 a fost antrenată în mai multe aplicații de anvergură mai scăzută ale Forțelor Armate a FR, iar ca finalitatea acest exercițiu de mare amploare și-a atins scopurile stabilite din punct de vedere militar, dar și din punct de vedere a proiectării intereselor de mare putere globală a FR.

II. POTENȚIALUL MILITAR CONTEMPORAN AL FORȚELOR ARMATE ALE FEDERAȚIEI RUSE VIZAT PRIN PRISMA APLICAȚIILOR DE AMPLOARE, ANALIZA EXERCIȚIULUI – ,,ZAPAD-2017”

1.1. Obiectivul strategic.

Principalul obiectiv strategic al FR, pe parcursul exercițiului ,,Zapad-2017”,a fost de a antrena şi de a consolida capacitatea de a lansa şi desfăşura operaţiuni de luptă de mare intensitate la nivelul teatrului de război cu proiectare rapidă a forțelor în zona de interes. Asta reiese din analiza exerciţiilor militare strategice ale Rusiei în perioada anilor 2011-2016. Vestul ar trebui să se îngrijoreze de intenţiile pe care Rusia le are în materie de capabilităţi, de avansare a interoperabilităţii în cadrul ODKB, de tipul de acţiuni militare pe care vor să le poată purta, şi nu că acest exerciţiu are loc în Vestul Rusiei şi în Belarus, şi că ar avea scop direcţionarea forţelor spre statele Baltice şi Polonia, sau a crea un al doilea front în nordul Ucrainei, aici interpretările şi pretenţiile vizate fiind secundare şi distrag de la scopurile și rezultatele aplicaţiile Zapad 2017 propriu zise.   

Există trei elemente ale acestui exercițiu:

– Rusia îşi testează capacitatea de a coordona formațiuni inter-arme (întrunite) şi de logistica, implicate în proiectarea forţelor în regiunea vestică a hotarelor sale, dar şi în zona bufer cum este Belorusia, implicând acest stat în calitate de un aliat de bază al FR din Europa şi din ODKB;

– Este vorba de un exercițiu care implică și sectorul de apărare civilă, pentru a testa modul în care autoritățile militare și civile, aliații din ODKB reacționează în condiții de mobilizare a statului în faţa unei amenințări existențiale. În acest sens, se testează inclusiv şi răspunsul Gărzii Naţionale şi al altor autorităţi la instabilitate internă, proteste şi alte asemenea scenarii.

– Exerciţiul este important pentru că semnalează NATO, Statelor Unite şi UE că, Rusia are capacitatea şi voinţa de a interveni la necesitate în Belarus pentru a exclude scenariul ucrainean în acest stat, pe care FR nu îşi poate permite sub nici o formă de al pierde, de a-şi apăra interesele pe cale militară la necesitate şi de a se opune NATO, care în perceperea FR prea tare s-a apropiat cu capacităţi ofensive de hotarele FR şi al aliaţilor săi.

Scenariul este defensiv, dar anumite elemente ale obiectivelor strategice ruseşti sunt în principal cu trăsături ofensive, deoarece implică constrângerea adversarului în timpul unei crize sau al unui conflict. Ori de câte ori un stat efectuează manevre militare la scară extinsă, ele trebuie observate cu atenţie şi prudenţă din partea vecinilor. În acest sens, Rusia are o istorie mixtă de utilizare în trecut a unor exerciţii anunţate şi neanunțate pentru a lansa operațiuni de luptă împotriva unui alt stat, precum “Kavkaz-2008” sau testarea surpriză a potențialului operațional în februarie 2014.

Astfel, la data de 14 septembrie, în regiunile de nord-vest ale Rusiei, care se mărginesc cu Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia şi pe 7 poligoane (Domanovo, Rujanskii, Osipoviciskii, Borisovskii, Lepeliskii, Losvido) și două localități separate (Glubokoie şi Dretuni) din raioanele de nord-vest ale Bielorusiei au început aplicațiile militare operativ-tactice ruso-bieloruse „Zapad-2017”. Acestea conform planului sau finalizat la 20 septembrie. Pentru prezentarea mersului exercițiilor militare, au fost acreditați 280 de jurnaliști și invitați 80 de observatori internaționali.

Conform datelor oficiale, la aceste exerciții au participat 12 mii 700 militari (pe teritoriul Belorusiei 10 mii 200 militari, dintre care 7 mii 200 din subunitățile militare bieloruse şi 3 mii din subunitățile militare ale FR), de asemenea, 440 transportoare blindate (230 – pe teritoriul Bielorusiei), 240 tancuri (140 – pe teritoriul Bielorusiei), 200 piese de artilerie (150 – pe teritoriul Bielorusiei), 10 nave maritime şi 70 avioane şi elicoptere (40 – pe teritoriul Bielorusiei).

            Sa pretins, de către mai mulți urmăritori ai evenimentului, că FR a folosit exercițiile militare pentru însușirea deprinderilor de executare a ofensivei asupra statelor Baltice şi Poloniei, pentru trasarea „coridorului spre Kaliningrad”. Se discuta şi despre faptul că aspectul provocator al exercițiilor militare vizate este şi faptul că rolul de inamici convenționali îl joacă statele convenționale – Veişnoria, Vesbaria şi Lubenia, care pe hărţile ministerelor apărării al FR şi Bielorusiei coincid cu Bielorusia de Vest, Lituania şi Letonia, de asemenea, cu nordul Poloniei. De menționat că, din multitudinea de ipoteze, care sa vehiculat în diverse surse privind caracterul şi scopul exerciţiilor militare vizate, prevalează asupra mai multora aceea că, acestea se desfășoară pentru verificarea capacităților de luptă a noilor divizii, formarea cărora a început în anul 2015. Acestea reprezintă forțele cu reacție rapidă, capabile să înceapă acțiuni de ofensivă în timp foarte scurt.

Dacă să ne distanțăm de toate ipotezele, discuțiile și interpretările vehiculate privind aceste aplicații, se poate de menționat, că Zapad 2017, au fost cu adevărat o testare de anvergură deosebit de mare a coeziunii a diferite componente a forţelor militare şi non-militare ruso-bieloruse în condițiile necesitații proiectării forțelor la distante mari și în teatre largi de acțiune, cu implicarea întregului potențial militar și logistic al FR şi Bielorusiei, pentru a se contrapune întru-un eventual conflict cu NATO în partea de vest a ODKB.

În plan strategic FR şi Belorusia, în urma acestor aplicaţii, au reuşit să demonstreze că pot organiza împreună şi desfăşura astfel de operaţiuni cu o anvergură deosebit de mare, iar FR suplimentar, în pofida sancţiunilor occidentale şi astfel reducerii totuşi a posibilităţilor financiare, a mai demonstrat că este capabilă a proiecta,  concomitent pe mai multe fronturi (în afară de Siria), forţe întrunite reieşind din interesele sale politico-militaro-economice, în orice sector al proximităţii hotarelor sale, dar şi în plan global. Astfel, conducerea actuală a FR arătînd oponenţilor săi externi şi interni, şi scepticilor din interiorul FR, că este pregătită să-şi apere puterea cu orice preţ şi că nu va ceda mai mult occidentului în nici o problemă, şi nu va mai admite slăbiciuni, cum în viziunea mai multor politicieni din FR sa întâmplat în Ucraina (unde în FR sunt perceperi în multe cazuri că preşedintele rus a ratat ocazia de a introduce oficial trupe în Ucraina având toate posibilităţile „legale” cum ar fi solicitarea preşedintelui ucrainean, decizia parlamentului rus de a acorda dreptul preşedintelui FR de introduce aceste forţe, iar anexarea Crimeei şi aprinderea Donbasului oricum fiind percepute ca victorii  neînsemnate vizavi de totuşi pierderea luptei la moment pentru toată Ucraina în faţa Occidentului).

1.2. Activități tematice și evenimentele de bază planificate, desfășurate și

antrenate în cadrul exercițiului:

Exercițiul sa desfășurat în 2 faze, și anume:

– Redislocarea rapidă a forţelor si mijloacelor într-o zonă de operații, pentru executarea ulterioară a misiunilor.

O direcție în care FA a FR au antrenat capacitățile sale, a fost redislocarea rapidă a trupelor la distanță mare în cel mai scurt timp de la primirea misiunii. În ultimii ani FA a FR sunt implicate activ în testarea capacității de luptă a anumitor unități militare la îndeplinirea misiunilor de acest gen. Astfel de activități sunt deseori însoțite cu redislocarea forţelor la distanţe mari, ceea ce poate facilita capacitatea de mărire rapidă a participanţilor la exercițiu sau în cadrul unei operațiuni reale. Un alt aspect important este capacitatea FA a FR de a desfășura operațiuni militare în mai multe zone de operații concomitent, iar aici sa demonstrat că, FR poate desfășura concomitent operații de mare anvergură în zone globale diferite, cum ar fi Siria şi zone din proximitatea hotarelor sale.

FR s-a axat pe interoperabilitate prin antrenarea forțelor și mijloacelor cu îndeplinirea misiunilor ce au fost stabilite:

Antrenarea aviației de luptăprecum şi a sistemelor de rachete clasa ,,sol-sol”, „apă-sol”, ,,aer-sol. În ultimii ani în regiunea Est-Europeană a fost dislocată tehnică pentru asemenea gen de operaţii: complexe de rachete „Iskander”, nave din proiectul ,,Buyan-M” cu rachete de croazieră tip ,,Kalibr-NK”, bombardierele strategice TU-95 şi TU-160.  Majoritatea sistemelor enumerate pot utiliza atât muniție convențională cât şi nucleară.

La fel, FA a Belorusiei au testat capacitatea lansatoarelor de rachete reactive „Polonez”, care au fost primite în dotare și interoperabilitatea cu FA a FR de același gen. 

La fel au fost planificate și jucate în cadrul exercițiului, subiecte ce țin de – respingerea atacurilor împotriva forțelor de coaliție, neutralizarea și nimicirea elementelor de cercetare și diversiune a inamicului, totodată blocarea elementelor (subunităților paramilitare) ilegale. 

1.3. Cronologia desfășurării exercițiului militar ,,Zapad – 2017” .

14.09.2017:

–  Șeful Statului Major General al FA FR, Valerii Gherasimov, a dat startul exercițiilor militare „Zapad 2017”, unde a atras atenția comunității internaționale la caracterul defensiv al exercițiului;

– Subunitățile de desant aerian din cadrul Diviziilor aeropurtate din Pskov, Tula și Ivanovsc, în cadrul exercițiilor militare „Zapad 2017”, au fost ridicate pe alarmă și au primit misiuni de a se deplasa la poligoanele din regiunile Pskov, Leningrad și Kaliningrad pentru îndeplinirea ulterioară a misiunilor și regruparea forțelor. Detașamentele înaintate de desant au început cercetarea raioanelor stabilite pentru participare la exercițiu. Statele majore ale Diviziilor execută misiunea de conducere cu subunitățile în situații antiteroriste cu implicarea forțelor. Informația raportată de către  aceste subunități a fost folosită în cadrul planificării ulterioare a exercițiului;

– Navele Flotei de Nord a FA a FR au început aplicațiile în cadrul exercițiilor militare. Gruparea compusă din grupa de atac înaintată în componența crucișătorului nuclear cu rachete “Петр Великий” și distrugătorului “Адмирал Ушаков”. În componența grupului au intrat și nave de dimensiuni mici cu rachete de croazieră “Рассвет” și “Айсберг”, inclusiv și nave anti-submarin de dimensiuni medii “Снежногорск”, “Брест”, “Юнга””. Gruparea a fost fortificată cu 2 submarine nucleare, care au asigurat protecția grupării navale de la adâncime.

– Echipajele aviației de vânătoare, de bombardament și altor componente din cadrul forțele aeriene și spațiale a FR au fost redislocate la aerodromuri destinate acțiunilor de luptă, inclusiv în Bielorusia, în contextul exercițiului „Zapad 2017”. 

– Aviația de transport a forțelor aeriene și spațiale a FR au  asigurat transportarea efectivului și tehnicii militare din cadrul exercițiului la aerodromurile stabilite de pe teritoriul FR și Bielorusiei.

– Navele flotei de Nord a FR au început manevrele militare în Marea Barenț în contextul exercițiilor militare. Astfel,  2 grupări a flotilei Kola în componența navelor “Ядрин”, “Коломна”, “Ельня” și “Полярный” au asigurat ieșirea forțelor navale dislocate în punctele permanente din cadrul golfului Kola, mascând acțiunile cu perdea de fum. 

– Unitățile militare a forțelor terestre participante la exercițiile militare au fost ridicate pe semnale de luptă de antrenament pentru executarea misiunilor în contextul exercițiilor. Au fost ridicate pe alarmă 12,7 mii militari (7200 din Bielorusia și 5500 din FR), 70 avioane și elicoptere, 680 unități de tehnică militară, 250 tancuri, 200 piese de artilerie și sisteme de artilerie reactivă, și aproximativ 20 nave maritime.

– În contextul exercițiului, a fost ridicată pe semnale de luptă de antrenament Brigada 1 tancuri independentă, a Armatei 1 Tancuri a FR, dislocată în suburbia Moscovei, cu scopul de a nimici “grupările ilegale criminale” de pe teritoriul statelor aliate. Brigada, cu efectivul și tehnica militară din dotare, a desfășurat marșul din punctul permanent de dislocare la stația feroviară, unde au fost transportați pe calea ferată în raionul desfășurării exercițiului.

– Un grup de nave militare a Flotilei Kaspice, în componența navei de dimensiuni medii “Великий Устюг” și navelor de asigurare, au desfășurat aproximativ 50 de exerciții militare (trageri de luptă din toate categoriile de armament de pe navă asupra țintelor maritime, aeriene și terestre) în codrul aplicației „Zapad 2017” în  Marea Caspică. Marșul maritim al grupării sa finalizat la data de 25 septembrie 2017, după o distanță parcursă de 2000 mile maritime. 

15.09.2017:

– Lupta cu subunitățile de cercetare şi diversiune a inamicului convențional și grupărilor paramilitare ilegale, au fost misiunile de bază a primei etape a exercițiilor militare – a declarat Ministerul Apărării a Bielorusiei, și totodată au menționat transparența exercițiului și legalitatea desfășurării lui.

– Militarii ambelor state (Bielorusiei și FR) au dezvoltat acțiunile pentru depistarea și nimicirea inamicului cu suportul aviației în zona localității Dretuni, Belorusia. Au fost antrenate forțele Brigăzii independente 103 pe elicoptere a Bielorusiei și echipele de elicoptere Ми-8 МТ cu suportul elicopterelor Ми-24 a FR. Odată cu depistarea inamicului a fost efectuată debarcarea efectivului din elicoptere  pe o zonă nepregătită, după care a fost executată misiunea de nimicire a grupărilor inamice.

– Detașamentul de contracarare a forțelor și mijloacelor subversive a Bazei militare maritime a Mării Baltice în cadrul exercițiului, au depistat, au reținut și au nimicit scafandri adverși. La aplicații au participat circa 50 de scafandri militari, o navă anti-submarin de dimensiuni medii, bărci de viteză mare, o navă anti-sabotaj și alte echipamente pentru monitorizarea situației subacvatice.

– Sau desfășurat și activități culturale și de propagandă internă în cadrul forțelor proprii. Astfel, un cinematograf de campanie de vară, cu o capacitate de 100 de locuri, fost desfășurat la poligonul “Лужский” unde și-a început activitatea pentru participanții la exercițiu. Spectatorii au vizionat filme artistice, filme sovietice despre patriotism și filme documentare despre armamentul și tehnica militară. La poligon este desfășurat și un centru de informare, dotat cu canale telefonice și internet.

– Specialiștii militari în domeniul chimic, au mascat redislocarea trupelor militare folosind mașinile de ultimă generație ТДА-3, unde au creat o perdea de fum cu aerosol pe o suprafață mai mare de 10 km2. Această perdea a permis prevenirea unui atac cu rachete de către inamicul convențional asupra subunităților motorizate, tancuri, artilerie, tehnico-materiale și geniști, participante la exercițiu, care executau un marș conform itinerarului stabilit.

– În contextul exercițiilor militare „Zapad 2017”, primul vice-ministru al Ministrului Apărării a FR, Ruslan Țalicov, a inspectat Flotila din Dagestan la indicațiile Ministrului rus al apărării Sergehi Șoigu. Acolo au fost discutate întrebările legate de dezvoltarea obiectelor de infrastructură a Flotilei Caspice.

– Forțele aviației operativ-tactice a Districtului  militar Vest a FR și FA a Bielorusiei au trecut la executarea misiunilor comune pentru asigurarea aeriană a deplasării eșaloanelor militare și coloanelor de blindate sub conducerea statului major întrunit în contextul exercițiilor militare.

– Transmisioniștii militari a FR și Bielorusiei au creat o linie de comunicații protejată cu lungime de aproximativ 1000 km, care asigură transmiterea criptată de date video și audio între statele majore din teren, cu o viteză mai mare de 300 mb/s, folosind tehnică și aparataj de ultimă generația.

– Serviciul de presă al Președintelui Bielorusiei a confirmat că, președintele Alexandr Lucașenco oficial nu a fost invitat să participe la exercițiile militare „Zapad 2017”.

– Artileria Districtului militar Vest a FR și a FA a Bielorusiei, în comun au desfășurat activități de neutralizare și nimicire a inamicului. Au acționat în contextul a 2 divizioane de artilerie, dar sub o conducere unică. În cadrul exercițiului au fost implicate mai mult de 30 de obuziere 2С19 “Мста-С”, 2С3 “Акация”, 2С1 “Гвоздика” și complexe de aruncătoare de bombe 2С12 “Сани” și 2Б14 “Поднос” și sistem reactiv de lansare БМ-21 “Град” și “Торнадо-Г”. Au fost identificate țintele, după care coordonatele au fost transmise de drone dotate cu sisteme multifuncționale “Орлан-10” în statul major întrunit, unde sau luat deciziile de distrugere a țintelor.

– În contextul „Zapad 2017”, în districtul militar Estic s-au desfășurat exerciții militare de contracarare a terorismului. După scenariu, o grupare de teroriști au  încercat să ocupe un punct control și trecere, și să ajungă în statul major a Districtului. Acțiunile lor au fost respinse, stopate și grupa de teroriști nimicită de către militarii subunităților respective a districtului militar Estic, întărite cu mașini ușoare cu blindaj “Тигр”.

– Echipele de luptă a Sistemelor de rachete С-300,  a apărării antiaeriene a FR, a districtului militar Centru, dislocați în Ural, în contextul exercițiilor „Zapad 2017”, au desfășurat trageri de luptă. Acțiunea inamicului a fost imitată de țintele – rachetă supersonice “Армавир”, “Бекас” și “Пищаль”, care au capacități de zbor și traiectorie exact ca rachetele de luptă și aparatele de zbor reale.

– La exercițiu au participat și subunitățile de asigurare logistică  a Districtului  militar Vestic dislocate în Regiunea Leningrad, unde au fost jucate mai multe scenarii legate de logistică.

– Un bombardier Tu-22M3, participant la exercițiu, s-a prăbușit la baza aeriană Șaikovka (Tabăra militară Şaikovka se află în vestul regiunii Kaluga, în apropiere de Smolensk) din FR. Conform informațiilor oficiale ale FA a FR, avionul a ieșit de pe pistă, probabil în timpul manevrelor de aterizare. Ca urmare a incidentului, aparatul a fost grav avariat și nu mai poate fi recuperat. Echipajul avionului Tu-22M3 nu a fost rănit.

16.09.2017

–  Observatorii internaționali a Lituaniei, Letoniei, Estoniei, Poloniei, Ucrainei, Elveției și Norvegiei, invitați de către Bielorusia, au sosit la exercițiile militare „Zapad 2017”.

– Specialiștii subunităților de logistică a FA a FR au desfășurat antrenamente pentru mentenanța și reparația în condiții de luptă a tehnicii și armamentului militar la poligonul “Осиповический” în Bielorusia.  

– Echipajele avioanelor de luptă Су-34 a Districtului militar Vestic, au nimicit punctele inamice de conducere cu trupele în cadrul exercițiului militar.

– Artileria a continuat tragerile din obuziere “МСТА- Б” și sisteme reactive de lansare БМ-21 “Град” asupra țintelor terestre a inamicului imaginar. 

– Forțele aviației operativ-tactice a Districtului  militar Vest a FR a respins cu succes atacul aerian a forțelor inamicului. În rol de inamic au participat cele mai experimentate echipaje a aviației de vânătoare pe avioane Су-27, bombardiere Су-24, avioane de transport Ил-76 și elicopterele aviației militare Ми-8, Ми-24 и Ка-52.

– Pentru îndeplinirea misiunilor de luptă în cadrul exercițiilor militare, forțele aeropurtate a FR, au folosit cele mai noi mașini blindate de luptă БМД-4М și transportoarele blindate БТР-МДМ “Ракушка”.

– Echipele de luptă a complexului modernizat «Искандер-М» și complexului tactic “Точка-У” a Brigăzii de rachete independent a Districtului  militar Vest, la poligonul din regiunea Leningrad, au efectuat lansările electronice a rachetelor asupra țintelor îndepărtate a inamicului.

– La data de 16 septembrie 2017, sa finalizat I-a fază a exercițiului militar „Zapad 2017”. În această zi, efectivul subunităților de infanterie motorizată, tancuri și artilerie, cu susținerea subunităților apărare antiaeriană a Armatei 1 Tancuri a FA a FR, la poligoanele “Борисовский”, “Осиповичский”, în comun cu forțele Bielorusiei, au ocupat poziții de apărare și pregătesc orațiunile de luptă ulterioare. Avioanele de luptă Су-25  și Су-34 execută patrularea spațiului aerian.

– Aproximativ 20 de nave ale Flotei Mării Baltice au părăsit punctele permanente de dislocare și au ieșit în largul Mării Baltice pentru a executa misiunile eșalonului superior. 

– În contextul exercițiilor militare „Zapad 2017”, secția sonar, a navei anti-submarin de dimensiuni medii “Поворино” a Flotei Mării Negre, au identificat locația de aflare a unui submarin inamic imaginar, care ulterior prin intermediul armamentului de pe navă a fost distrus.

– Pentru asigurarea cu produse alimentare a efectivului participant la exercițiu, au fost transportate mai mult de 80 tone de alimente cu forțele a 30 specialiști și aproximativ 50 unități de tehnică specială, în diferite locații în cadrul exercițiilor militare „Zapad 2017”.

– Subunitățile de apărare antiaeriană a Districtului  militar Vest cu complexele С-300, С-400 și complexele “Панцирь-С” au intrat în serviciul de luptă în raioanele noi de dislocare în contextul exercițiului.

-Grupurile de desant aerian, din cadrul subunităților din cadrul Diviziilor aeropurtate, au început cercetarea raioanelor stabilite cu trecerea la îndeplinirea misiunilor de neutralizare și nimicire a elementelor teroriste inamice aflate în zonele de acțiune în cadrul exercițiului.

– Poliția de frontieră a țărilor Baltice au monitorizat violarea spațiului aerian a Lituaniei de către 2 avioane de model Ил-76 a FR. Decolând de pe aerodromul Taganrog, avioanele executau un zbor planificat spre Kaliningrad, care au deviat de la cursul de zbor din cauza furtunii.   

17.09.2017.

– La data de 16.09.2017 s-a finalizat prima fază a exercițiului comun Ruso-Belarus „Zapad 2017”, iar la 17.09.2017 s-a început a II-a fază. 

– La poligonul ЛУЖСКИЙ, regiunea Leningrad, efectivul subunităților de infanterie motorizată a Districtului militar Vest, au nimicit subunitățile de desant a inamicului convențional.

– Echipajele bombardierelor Су-24 au îndeplinit cu succes misiunile de bombardare a punctelor de comandă, tehnica militară, fortificații și construcții genistice și coloane cu tehnică militară a inamicului. Bombardamentele sau desfășurat de la înălțimi între 200 m și 2 km.

– Piloții elicopterelor Ка-27 ПЛ a Flotei Mării Baltice, au desfășurat misiuni de căutare, identificare și nimicire a  inamicului în poligonul militar maritim a Flotei. Astfel a fost depistat un submarin al inamicului, care a fost distrus cu sistemele de armament a elicopterelor Ка-27 ПЛ.

– Navele Flotei Mării Baltice – “Сообразительный”, “Бойкий”, “Стойкий” și “Стерегущий” au nimicit țintele aeriene în poligonul maritim a Flotei și au desfășurat cu succes depistarea și nimicirea unui submarin inamic. 

– La poligonul “Ружанский”, de către forțele terestre și aeriene a FR și Bielorusiei au fost desfășurate aplicații pe tema trecerii ilegale a frontierei, violarea spațiului aerian, nimicirea forțelor apărării antiaeriene inamice de către elicopterele FR și Bielorusiei și efectuarea ofensivei aeriene și bombardarea pozițiilor inamicului.

–  La o baza militară a forțelor de desant aerian, din regiunea Kransodar, în contextul exercițiilor militare „Zapad 2017”, FR a desfășurat ceremonia oficială de deschidere a exercițiului tactic comun Ruso – Egiptean “Защитники дружбы – 2017”.

– În timpul regrupării forțelor FR și Bielorusiei, aviația tactică a Districtului militar Vestic, au distrus elementele blindate a inamicului pe poligonul “Лужский” din regiunea Leningrad.  

– Geniștii Districtului militar Vestic au asigurat tot efectivul participant la exercițiile militare „Zapad 2017” cu apă filtrată din stația de filtrare și epurare de ultimă generație СКО-10 “Гигиена”.   

– Grupa de deminare în componența navelor Александр Обухов”, “Сергей Колбасьев”, “БТ-212”, navele “РТ-252” și “РТ-273″a Flotei Mării Baltice au dezamorsat minele plasate de inamic în poligonul maritim a Flotei.

 18.09.2017

– În Ministerul Apărării a FR au numit declarațiile Lituaniei politizate ceea ce ține de violarea spațiului aerian a Lituaniei de către avioanele Il-76 a FR.

– Președintele FR Vladimir Putin a vizitat exercițiile militare „Zapad 2017” la poligonul “Лужский” din regiunea Leningrad.

– Forțele de desant aeropurtat au desfășurat desantarea în condiții meteo extrem de dificile cu  desfășurarea ulterioară a forțelor pentru asigurarea flancurilor în cadrul exercițiului.

– Navele de dimensiuni mici “Суздалец”  și “Муромец” a flotei Mării Negre, au desfășurat antrenamente la aspectul manevrelor, legătura radio, paza și apărarea navelor maritime și totodată au desfășurat trageri din armamentul de artilerie din dotarea  navelor.

– Echipa de luptă a lansat o rachetă din complexul modernizat a Forțelor terestre«Искандер-М» la distanța maximă. Lansarea a avut loc la poligonul Kapustin Iar, regiunea Astrahani, în cadrul exercițiilor militare „Zapad – 2017”. Racheta a parcurs distanța de 480 km și cu succes a lovit ținta din poligonul Makat (Kazahstan). 

– În contextul exercițiilor militare, concernul “Алмаз-Антей” a transmis ministerului Apărării a FR, complexul de apărare antiaeriană (ЗРС) С-400 “Триумф”.

– Echipajele Tancurilor Т-72Б3 a Armatei 1 Tancuri a Districtului militar Vestic, au oprit ofensiva inamică și au nimicit tehnica militară adversă.

– Ministerul Apărării a FR a permis Observatorilor și Atașaților militari din mai mult de 60 de țări (la poligonul “Лужский” din regiunea Leningrad), monitorizarea exercițiilor militare „Zapad – 2017”.

– Tot în cadrul exercițiului, FR a testat tancul modernizat T-80, dotat cu instalație de propulsie nouă și cu  protecție dinamică încorporată. 

– Bombardierele Су-24М a districtului militar Vestic a FR, au desfășurat un raid masiv de bombardamente a inamicului la poligonul “Лужский” din regiunea Leningrad.

– Echipajele avioanelor de vânătoare Су-25 au distrus  coloană de blindate a inamicului pe poligonul “Лужский” din regiunea Leningrad, fiind asigurate de o pereche de Су-35С”.

19.09.2017

– Comandantul Flotei Mării Baltice, Vice-amiralul Alexandr Nosatov a acordat calificativul “foarte bine” tragerilor comune a grupei tactice a Flotei Mării Baltice și grupării tactice terestre după desfășurarea tragerilor cu complexele “Бал”.

– Specialiștii în rachete a Flotei Mării Baltice, cu sistemele de rachete din  dotare Бал” au distrus o serie de ținte a inamicului amplasate în poligonul maritim din cadrul exercițiului.

– 14 Observatori militari, care reprezentau OSCE, au vizitat poligonul  “Осиповичский”, în regiunea Mogilev, Bielorusia unde au avut posibilitatea să monitorizeze și să evalueze acțiunile în comun a forțelor FR și Bielorusiei.

– Militarii FR și a Bielorusiei au stopat ofensiva forțelor inamicului convenţional, desfășurând manevre de apărare cu implicarea artileriei la poligonul “Осиповичский”, în regiunea Mogilev, Bielorusia.

– Echipele de luptă a sistemelor antiaeriene “Панцирь-С”, a districtului militar Vest, au neutralizat cu succes țintele aeriene la înălțime mică, care zburau la hotarul imaginar al zonei de serviciu al complexelor “Панцирь-С”.

– Ministerul Apărării a FR a dezmințit informația cu privire la focul involuntar deschis de către un elicopter K-52 asupra persoanelor civile și a menționat, că focul a fost deschis neintenționat, în cadrul jocului unui alt exercițiu cu tema nimicirea țintelor terestre de către aviație, dar nimeni nu a avut de suferit.

20.09.2017

– Exercițiile militare Ruso-Bielorus „Zapad 2017” au demonstrat nivelul pregătirii armatelor statelor de coaliție la respingerea unei agresiuni militare de proporții a organizațiilor teroriste. Faza de manevre s-a desfășurat cu transparență maximă si deschisă – a declarat Șeful Statului Major General a FA FR, Valerii Gherasimov la închiderea exercițiului.

– Ultima zi a exercițiului a fost importantă atât pentru forțele ambelor state (FR și Bielorusia) cât ți pentru jurnaliștii și observatorii militari, care au avut posibilitatea să monitorizeze desfășurarea exercițiului. Au participat observatori din: Polonia, Germania, Estonia, Lituania, Venezuela, Ucraina, Siria, Japonia, Ungaria, Norvegia, Elveția, Canada, SUA, Finlanda, Marea Britanie, Armenia și alte state. 

– Președintele Bielorusiei, Alexandru Lucașenco, a declarat închiderea oficială a exercițiului militar Zapad 2017”. Tot aici A.Lucașenco a expus jurnaliștilor despre înțelegerea cu V.Putin despre participarea și monitorizarea exercițiului separat, datorită proporțiilor foarte mari a exercițiului.

–  Aviația de vânătoare și subunitățile antiaeriene a Districtului Militar Vestic, au interceptat condiționat un avion deturnat de către inamic în cadrul exercițiului. 

– Tot aviația de vânătoare a Districtului Militar Vestic au desfășurat lupte aeriene în cadrul exercițiului, cu scopul atingerii pozițiilor favorabile, pentru trecerea la ofensiva aeriană.

– În contextul exercițiilor militare Zapad 2017”, Holdigul “Вертолеты России”, a întrodus la export elicoptere de atac Ми-28НЭ “Ночной охотник” cu complexe de apărare integrate împotriva rachetelor sol-aer cu sisteme infraroșu integrate pentru identificarea automată a țintelor.

– În contextul exercițiilor militare Zapad 2017”, sa produs lansarea de testare a rachetei balistice intercontinentale РС-24 “Ярс”, efectuată din Plesețc – elementele componentelor de luptă a rachetei cu succes au lovit țintele din regiunea Kamceatka.

– Navele Flotei Mării Caspice, au desfășurat exerciții cu trageri de luptă în punctele permanente de dislocare în Astrahani și Mahachkala, unde au participat mai mult de 10 nave maritime.

– Batalionul de infanterie motorizată a Grupului Operativ de Trupe Ruse din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, au antrenat interoperabilitatea cu subunitățile de artilerie a forțelor armate transnistrene, unde sau axat pe dezvoltarea elementelor de apărare. A fost  organizată interoperabilitatea forțelor la acțiunea de distrugere a țintelor de către artilerie.

– O comisie specială a fost creată pentru a investiga cazul de foc involuntar produs de pe elicopterul de vânătoare Ка-52 “Аллигатор”   la poligonul Лужский din regiunea Leningrad.

21.09.2017

– Toate forțele FR și forțele Bieloruse, implicate la exercițiile militare Zapad 2017, au început redislocarea către punctele de staționare permanente. 

 1.4. Tehnici și tactici noi folosite în cadrul exercițiului:

Acțiuni cu caracter neconvențional:

În cadrul exercițiului au fost implicate subunități de forţe speciale a FA a FR și Bielorusiei, care au demonstrat un nivel înalt de profesionalism la îndeplinirea misiunilor stabilite.

Simularea utilizării armelor de nimicire în masă:

Din punct de vedere a utilizării armamentului de nimicire în masă în cadrul exercițiilor militare ,,Zapad-2017”, Federația Rusă nu a admis folosirea acestora pentru testări. Sau folosit doar elemente care pot fi utilate la necesitate cu componente nucleare-unde echipele de luptă a complexului modernizat «Искандер-М» și complexului tactic “Точка-У” a Brigăzii de rachete independent a Districtului  militar Vest, la poligonul din regiunea Leningrad, au efectuat lansările electronice a rachetelor asupra țintelor îndepărtate a inamicului imaginar şi sa produs lansarea de testare a rachetei balistice intercontinentale РС-24 “Ярс” efectuată din Plesețc – elementele componentelor de luptă a rachetei cu succes au lovit țintele din regiunea Kamceatka.

Război informațional:

În cadrul Zapad-2017 Federația Rusă desfășurat un complex de operații  informaționale cu scopul de a elucida acțiunile întreprinse de NATO în primul rând, Ucraina și alți actori pe de altă parte.

Un element nou a fost dezinformarea în ceea ce privește dimensiunile reale a desfășurării aplicației în timp, spațiu, forțe și mijloace, inclusiv pe timpul pregătirii aplicațiilor. Astfel, FR a admis, fără prea mari implicări la dezmințirea inițială, ca în occident, aplicațiile vizate, să fie calificate altfel decât urma să se întâmple real, astfel calificarea/perceperea incorectă a aplicațiilor luând proporții mari, pentru ca ulterior aceste greșeli admise de occident să fie folosite drept tratare a tot ce spune occidentul ca pe ceva nefondat și bazat pe informații inexistente, sau  dezinformare intenționat răspândita, iar la final occidentul să dețină o imagine de provocator, de răspândire a isteriei nefondate și a falsurilor evidente și astfel să fie diminuată credibilitatea a tot ce prezintă occidentul în spațiul informațional vizavi de FR și aliații săi, cu impregnarea pentru occident a imaginii de principal dezinformator global „în timp ce FR şi aliaţii săi nu depășesc limitele legale internaționale”. Această tactică noua poate folosi FR pentru a aduce populația din occident să nu creadă surselor sale media, precum și pentru a diminua/distrage atenția occidentului de la  potențiale acțiuni reale rău intenționate ale FR îndreptate pentru satisfacerea intereselor sale.

Trebuie de menționat că, exercițiul militar Zapad-2017, a fost desfășurat preponderent conform planului şi declarațiilor oficiale a FR, fără careva mari abateri, abuzuri sau ceva asemănător (micile incidente avute loc nu pot fi calificate drept abuzuri sau alte încălcări mari), iar această  este deja răspîndită  în sursele media și folosită în defavoarea  occidentului (în presa rusă fiind deja ca una din ţintele de batjocură  Președintele Lutianiei, D.Gribauscaite, este de menționat și publicația The Independent, care spune, că în pofida tirajării în occident a îngrijorărilor vizavi de aceste aplicaţii, ele nu au adus la pornirea unui nou război mondial sau nu sa soldat cu cotropirea la careva ţară),  iar toate declarațiile de până la desfășurarea exercițiului, sunt calificate drept un generator de „fobii anti ruse și demonizator nefondat al Rusiei şi aliaților ei”, în condițiile când Rusia nu a trecut nicio limită legală de utilizare a forțelor în cadrul unor aplicații „ordinare” împreună cu aliații săi. 

            1.5. Scenariul desfășurat și scopurile atinse în cadrul aplicațiilor ,,Zapad-2017”:

Acțiunile pe care le-a întreprins Federația Rusă la aplicațiile menționate, demonstrează că ,,Zapad-2017” sau desfășurat după un scenariu expus mai sus și anume:

Desfășurarea execuțiilor militare ,,Zapad-2017” şi retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Bielorusiei în punctele de dislocare permanentă a acestora pe teritoriul Federației Ruse

Exercițiile ,,Zapad” au fost desfășurate de către Federația Rusă şi Bielorusia în comun, scopul acestora fiind testarea capacității Federației Ruse şi Republicii Bieloruse în asigurarea apărării comune, precum și pentru respingerea unei potențiale agresiuni militare, atacuri teroriste, etc, la fel și pentru ridicarea nivelului de interoperabilitate a componentelor forţelor armate în acțiuni militare în spațiul terestru, aerian și naval.

Conform acestui scenariu, Federația Rusă împreună cu Bielorusia au desfășurat exercițiul conform planului, fără abateri, respectând totalitatea prevederilor internaționale, precum şi transparența în planificarea și desfășurarea acestora.

Exercițiul s-a desfășurat în limitele teritoriale planificate, precum și în limitele admisibile de implicare a forțelor și mijloacelor militare. După încheierea oficială a exercițiului, trupele rusești împreună cu totalitatea armamentului, echipamentului și tehnica militară au fost retrase în punctele de dislocare permanentă a unităților militare de pe teritoriul Federației Ruse, astfel fiind dezmințite multe discuții, că după exercițiu, FR va menține contingentele aduse aici, pentru a deschide un al doilea front în Ucraina, de a ataca statele baltice, Polonia, etc.

Zapad 2017 fiind petrecut şi pentru descurajarea “acţiunilor agresive NATO la hotarul Rusiei şi aliaţilor ei” şi o demonstrare de capacităţi militare cu posibilităţi practice de proiecție globală, dar și de influențare majoră cu scopul menținerii/fortificării spiritelor populației din Bielorusia în albia pro-rusă, inclusiv fortificarea încrederii personale a liderului acestei ţări şi anturajului acestuia, că Rusia în orice condiţii va depune efort pentru a menține acestă conducere la putere, iar ultimul ajutor/împrumut financiar acordat Bielorusiei de către Rusia, în perioada respectivă, doar aduce plus valoare acestui argument.

1.6. Sisteme noi de armament utilizate și testate în cadrul exercițiului;

Pe parcursul execuțiilor militare „Zapad – 2017”, FR a testat capacitățile unor noi modele de armament:

  • Echipa de luptă cu succes a lansat la poligonul Kapustin Iar, regiunea Astrahani o rachetă din complexul modernizat a Forțelor terestre«Искандер-М» la distanța maximă. Racheta de putere mare a parcurs distanța de 480 km și cu succes a lovit ținta din poligonul Makat (Kazahstan). 
  • Tot în cadrul exercițiului, FR a testat tancul T-80, dotat cu instalație de propulsie cu gazoturbină și cu  protecție dinamică încorporată.  
  • Chimiștii militari au mascat redislocarea trupelor folosind mașinile de ultimă generație ТДА-3, unde au creat o perdea de fum cu aerosol pe o suprafață mai mare de 10 km2. Această perdea a permis prevenirea unui atac cu rachete de către inamic asupra subunităților motorizate, tancuri, artilerie, tehnico-materiale și ingineri, participante la exercițiu, care executau un marș conform itinerarului stabilit.

– Geniștii militari a Districtului militar Vest au asigurat tot efectivul participant la exercițiile militare „Zapad 2017” cu apă filtrată din stația de filtrare și epurare de ultimă generație СКО-10 “Гигиена”.   

– Transmisioniștii militari a FR și Bielorusiei au creat o linie de comunicații criptată cu lungime de aproximativ 1000 km, care asigură transmiterea protejată de date video și audio între statele majore din teren, cu o viteză mai mare de 300 mb/s folosind tehnică și aparataj de ultimă generație.

1.7. Expuneri parţiale 

Necesitatea planificării şi desfășurării acestei aplicații a pornit de la faptul că Rusia are anumite suspiciuni asupra unei invazii  militare a NATO de pe teritoriul țărilor Baltice și Poloniei. În vederea consolidării securității în ţările Baltice și Polonia, NATO a dislocat recent în zonă Brigada 10-a Aviație a SUA, cu peste 60 de aeronave și Brigada 3-a blindate a SUA. În plus, în cele trei state baltice, efectuează serviciu de luptă a pazei spațiului aerian prin rotație cu o escadrilă de avioane de vânătoare din statele membre NATO. Alianța a mai creat și o forță de intervenție ultrarapidă, furnizată de șapte state membre cu efective de 10.000 de militari, special antrenate și destinate pentru a acționa de pe litoralul mării Baltice și al mării Negre.

Totodată, „Zapad – 2017” nu este un exercițiu militar pur rusesc, acesta a fost efectuat în cooperare cu Belarus. Belarus se găsește într-o poziția dificilă de a fi un aliat oficial al Rusiei, în condițiile relațiilor proaste dinte Moscova și Occident, iar Belarusul încearcă să rămână măcar parțial neutră în toată această situație complexă, încercând a scăpa de extinderea relațiilor proaste a marilor săi vecini și asupra sa.

Exercițiile Zapad 2017 au demonstrat, că FR împreună cu aliații săi, pe lângă toate cele expuse în acestă analiză, dispun de un organism militar ce lucrează serios asupra remodelării forțelor armate pe toate dimensiunile, pentru a le aduce la condiția de a le egala cu forțele întrunite ale NATO și chiar de ale depăși în anumite situații. Suplimentar, FR este capabilă să fie prezentă concomitent cu forţe impunătoare în diferite teatre de operaţii, iar pentru proiectarea forţelor şi intereselor sale, conducere a FR are susţinerea majorităţii populaţiei chiar şi pe fundalul austerităţilor economice. Totodată, problemele economice ale FR şi cele a rămânerii în urmă a potențialului științific de apărare fata de cel din occident și mai ales cel din SUA, nu trebuie să inducă în eroare perceperea FR ca pe un adversar cu prea multe părţi slabe. FR din punct de vedere militar trebuie percepută corect, mai ales capacitatea acestui stat, demonstrată istoric, de a se mobiliza pe toate segmentele în condițiile unui eventual pericol existențial.

I. POTENȚIALUL MILITAR CONTEMPORAN AL FORȚELOR ARMATE ALE FEDERAȚIEI RUSE VIZAT PRIN PRISMA APLICAȚIILOR DE AMPLOARE, GENERALITĂȚI

Odată cu destrămarea URSS, a scăzut și potențialul militar al fostului centru de putere a URSS, care sa transformat în Federația Rusă (FR), aceasta moștenind de la fostul colos, tot conglomeratul științific-industrial-militar și cea mai mare parte a arenalilor, inclusiv nuclear. A urmat o perioadă a decăderii multilaterale a capacităților economice, militare și de influență asupra proceselor globale a noi Federații Ruse, urmașă a URSS. Armata FR a trecut și ea prin mai multe încercări și pierderi grave, prin experiențe complexe cum ar fi conflicte regionale (Transnistria), primul şi al doilea război cecen, războaie din Georgia (Abhazia şi Osetia de Sud), Ucraina (Crimeea, Donbas) şi Siria. Persistența perioadei complicate economice și a decăderii continue a capacităților Forțelor armate ale FR, au convins alte mari puteri că, FR nu va mai reveni în rândul marilor puteri, iar armata acesteia nu este altceva decât o pază dezorganizată a unei colosale stații de alimentare cu carburanți.

Acumulând o asemenea experienţă în istoria modernă, învățând lecțiile mult prea complicate ale trecutului apropiat, Rusia contemporană se află în deplin proces de afirmare în calitate de putere mondială incontestabilă şi în acest sens î-şi fortifică semnificativ Forţele armate.

Începând cu al treilea mileniu şi în special din 2014, odată cu deteriorarea grava a relațiilor între Moscova si Occident, Rusia a trecut la fortificarea rapidă a forţelor sale militare. În acest sens, Federația Rusă sporește prezența militară în diferite zone ale țării de la Caucaz şi Marea Baltica pâna la Arctica, denunțând în același timp extinderea NATO spre frontierele sale, o amenințare calificată fundamentala pentru securitatea sa, conform noii doctrine militare ruse adoptate în același an.

Totodată, Rusia treptat mărește bugetul său de apărare şi concomitent intensifică considerabil dotarea cu noi tipuri de armament (unele chiar mult mai inovative decât al adversarilor săi), pregătirea forțelor prin desfășurarea exercițiilor militare de mare amploare la hotarele sale, alarmând considerabil comunitatea internațională prin inducerea impresiei că, aceste exerciții pot fi baza unor viitoare acțiuni militare externe de proporții, mai ales după succesul forțelor rusești din Crimeea, urmat de o demonstrație practică reușită al noii armate ruse din Siria.

Astfel, un exemplu elocvent al renașterii FR în calitate de mare putere militară, foarte apropiată sau echivalentă URSS,  este organizarea și buna desfășurare a unor aplicații strategice de amploare, cum au fost aplicaţiile de proporţii deosebit de mari „Zapad-2017” şi “Vostok-2018”. Prin analiza şi studierea din sursele deschise a cronologiei desfășurării acestora, expuse în materialele din alte capitole ale analizei respective, putem estima actualul potențial militar al Forțelor armate ale Federației Ruse, mobilitatea lor, înzestrarea, pregătirea de luptă, folosirea noilor tehnologii și capacitățile de acţiune în comun cu partenerii săi, în situaţii dificile, în diferite părţi ale lumii, atât la est cât şi la vest.

Perspectivele finalizării problemei nucleare a Iranului

            Odată cu apariția în dotarea marilor puteri a capacităților nucleare pentru scopuri militare,  forța distrugătoare a cărora a fost demonstrată la modul practic în cadrul operațiilor militare contra Imperiului Japonez, sa constatat că, deținerea de către un stat al armamentului nuclear este o capacitate care avansează substanțial posibilitățile deținătorului de poziționare superioară în relațiile sale cu alți actori ai relațiilor internaționale, și oferă alte abordări în promovarea intereselor sale multilaterale în plan local și global.

Astfel, pe parcursul anilor, de la apariția acestor tehnologii și demonstrației practice al acestora, foarte mulți au dorit să încadreze astfel de tehnologii, pentru a descuraja agresivitatea împotriva sa, sau invers a avea o poziție superioară în cadrul relațiilor internaționale. Treptat, prin diverse metode, inclusiv controversate, mai multe state au obținut accesul la tehnologiile nucleare și au reușit a dezvolta aceste tehnologii atât pe zona militară cât și pe cea civilă în scopuri economice. Treptat sa format așa numitul club al deținătorilor de tehnologii nucleare și deci implicit al armamentului ofensiv nuclear cu purtători balistici intercontinentali. Din acest ”club” la moment face parte Statele Unite ale Americii (SUA), Federația Rusă (FR), Franța, Marea Britanie, China, India, Pakistan, Coreea de Nord, se discută intens și despre Israel, dar încă neconfirmat oficial. În afară de respectivii, mai sunt state care dețin tehnologii și instalații nucleare doar în scop civil economic, cum ar fi stații nucleare pentru producerea de curent electric. Odată cu conștientizarea pericolului, care îl poate produce armamentul nuclear asupra ecosistemului internațional, statele deținătoare au decis să semneze Tratatul de Neproliferare a Armamentului Nuclear, semnat la 1.07.1968 pentru a limita răspândirea armamentului nuclear. Majoritatea statelor, pentru a diminua răspândirea sistemelor de armament nuclear, au dorit și ele să fie parte al tratatului vizat, și astfel 188 state acum sunt părți ale tratatului. India, Pakistan, Israel nu au semnat și nici nu au ratificat tratatul, iar Coreea de Nord s-a retras. Tratatul a fost propus de Irlanda, iar Finlanda a fost primul stat care l-a semnat. În New York, pe data de 11 mai 1995, părțile semnatare ale tratatului au decis, prin comun acord să extindă tratatul pentru o perioadă nedefinită și fără careva condiții. În anul 1957, pentru a contribui la dezvoltarea și folosirea practică a energiei nucleare în scopuri pașnice, a fost creată în cadrul ONU, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), suplimentar agenția respectivă verifică securitatea obiectivelor nucleare, dacă energia atomică și tehnologiile respective nu sunt folosite în scopuri militare de către deținătorii acestora, ce pretind că au doar scopuri civile. Cam de prin anul 2002, una dintre cele mai controversate și discutate teme, privind suspiciunea de transfer a tehnologiile nucleare civile pe zona militară, este situația la tema vizată din Iran. Acest stat este permanent învinuit, mai ales de către SUA, că ar avea intenții și chiar desfășoară activități acoperite de edificare a capacităților nucleare în scop militar, iar problema respectivă riscă să se agraveze până la un conflict militar de proporții incerte dintre SUA, aliații săi și Iranul. Această problemă, cu perspective pronunțate de potențial conflict militar deschis, este astăzi, de rând cu problema arsenalului nuclear al Coreei de Nord, una dintre principalele care afectează securitatea din Asia, implicit și în plan global.

Această problemă a posibilității transferului capacităților nucleare civile iraniene în capacități ofensive militare, a început din anul 1957, când Iranul a semnat cu SUA primul acord de utilizare a energiei atomice în scopuri pașnice, atunci relațiile SUA cu Iranul, condus de șahul din dinastia Pehlevi, erau foarte pozitive, iar începând cu 1960 Iranul a primit, chiar de la SUA, primul ajutor în construcția de utilaj nuclear de cercetare  în scopuri civile. În anul 1968 Iranul a semnat Tratatul de Neproliferare a Armamentului Nuclear cu ratificarea acestuia în 1970. Pe parcursul anilor Iranul a anunțat intenții de a construi cam 20 centrale atomice și a primit tehnologii nucleare cu ajutor, la construcția obiectivelor și utilajului nuclear în scopuri civile, de la mai multe state, printre care SUA, Republica Federativă Germană, Franța, URSS. În 1979 în Iran are loc Revoluția Islamică, monarhia dinastiei Pehlevi cade, iar noua conducere a Iranului a decis sistarea dezvoltării programului nuclear, majoritatea specialiștilor în domeniu părăsind treptat Iranul. Peste o perioadă, odată cu întărirea puterii noii conduceri, în 1982 sa decis relansarea programului nuclear civil propriu, inclusiv prin procesul de îmbogățire a uraniului la centrul din Isfahan. În acest scop au fost lansate colaborări cu China, Elveția, Germania, Olanda, URSS/FR. În anul 1995 Iran și FR au semnat un acord de reluare a construcției stației atomice de energie electrică din Bushehr, construcția fiind începută în 1998. Din anul 1995 SUA introduce sancțiuni economice contra Iranului, iar în 2002, ca urmare a unor dezvăluiri al consiliului național de rezistență din Iran, SUA au învinuit Iranul că acesta este susținător și finanțator al terorismului, cu intenții ascunse de a obține capacități militare nucleare. În anul 2003 Franța, Marea Britanie, Germania au contribuit semnificativ ca Iranul să accepte semnarea unui protocol suplimentar pe lângă Tratatul de Neproliferare a Armamentului Nuclear, care ar permite inspectorilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, să verifice orice obiectiv nuclear din Iran, parlamentul iranian însă nu a ratificat protocolul respectiv. În 2003  directorul AIEA Mohamed El Baradei, declara că Iranul dezvoltă fără anunț oficial componente nucleare, Iranul a fost de acord să suspende programul pentru îmbogățirea uraniului și să permită inspectările ce nu au elucidat exact planuri de lansare a unui program nuclear militar. În 2004 Iran totuși relansează procedurile tehnologice de îmbogățire a uraniului și aceste aspecte au renovat suspiciunile asupra intențiilor de a obține arme nucleare, contribuind la degradarea relațiilor Republicii Islamice Iran cu restul lumii, mai ales cu statele occidentale în frunte cu SUA. Iranul a respins de fiecare dată orice învinuire că ar desfășura activități de creare a armelor nucleare, astfel în 2008 Liderul Suprem Ayatollah-ul Ali Khamenei a declarat, că Iranul se opune armelor nucleare care nu aduc beneficii și putere națiunilor, aspect susținut și de ministrul de externe al Iranului Hassan Qashqavi, care declara că, armele nucleare nu sunt parte a doctrinei iraniene de apărare. Totuși suspiciunile au continuat, fiind urmate de multiple întrevederi la tematica respectivă, Iranul făcând mai multe concesii și parțial acceptând solicitările occidentale. Situația sa mai schimbat pozitiv odată cu venire în anul 2013, la postul de președinte al Iranului, a lui Hassan Rouhani, acesta fiind adept al reconfigurării pozitive a raporturilor cu alte state. Au urmat diverse tratative, soldate la 15.07.2015 cu un acord politic dintre Iran cu SUA, FR, Germania, Franța, Marea Britania, China, privind programul nuclear iranian în schimbul anulării sancțiunilor economice. Prin aceste înțelegeri Iranul permitea inspectorilor AIEA să desfășoare verificarea completă a obiectivelor nucleare iraniene, să exporte majoritatea uraniului îmbogățit, uzina de îmbogățire din Fordo se va transforma în centru științific nuclear și nu va mai produce uraniu îmbogățit, iar statele participante la înțelegerea vizată, urmau a ridica treptat toate sancțiunile economice impuse anterior. Acordul mai avea un rol important la temperarea Iranului să-și dezvolte programul nuclear și să-i diminueze susținerea acțiunilor militare în Siria, dar și atitudinea foarte agresivă față de Israel, alte state din regiune.

În anul 2018, SUA iarăși au învinuit Iranul de susținerea terorismului și că nu a renunțat la programul nuclear militar, anunțând părăsirea unilaterală a acordului privind programul nuclear iranian, cu reintroducerea sancțiunilor ridicate. Celelalte state participante la acest acord, suplimentar ONU cu Uniunea Europeană, nu au susținut decizia SUA, aceasta fiind salutată doar de Israel și Arabia Saudită, vechii adversari ai Iranului. Decizia SUA a fost dur criticată de conducerea Iranului, dar și de participanții la acordul privind programul nuclear iranian, toți încercând a convinge SUA să renunțe la decizia respectivă, iar Iranul a menționat, că în pofida părăsirii acordului de către SUA, el va rămâne în cadrul înțelegerilor și va respecta angajamentele asumate.  În 2019, problema respectivă a cunoscut o amplificare negativă suplimentară, odată cu anunțarea de către conducerea SUA, a Corpului Gărzii Revoluția Islamice din Iran, drept organizație teroristă. Astfel, SUA au plasat în mod oficial Gardienii Revoluției, parte a Forțelor Armate iraniene, pe lista cu organizații teroriste străine, ceea ce crește riscul unor sancțiuni și mai sporite împotriva Teheranului. Se poate de spus că decizia SUA este ceva fără precedent, când o organizație din cadrul unui guvern străin este desemnat astfel. O astfel de calificare ar fi o recunoaștere, cel puțin din partea susținătorilor acestei afirmări, a faptului că Iranul nu este doar un stat care susține terorismul, dar și că Garda Revoluției Islamice participă activ, finanțează și promovează terorismul, fiind o ramură externă ce sprijină inclusiv forțele aliate ale Iranului, precum trupele lui Bashar al-Assad sau cele ale Hezbollah. Drept răspuns Iranul a declarat teroriști militarii SUA din Orientul Apropiat împreună cu Comandamentul Central al Forțelor Armate SUA. Suplimentar la acestea și la sancțiunile SUA, Iranul a forțat nota, anunțat recent sistarea unor prevederi din acordul privind programul nuclear iranian în ce privește îmbogățirea uraniului și anumite modernizări a unii reactor, iar părăsirea acordului este acum condiționată de Iran prin faptul că statele participante la acord să nu introducă sancțiuni, și să se conducă de angajamentele asumate prin acordul respectiv. La rândul său UE, Franța, Germania, Marea Britanie sau pronunțat ferm contra unor acțiuni unilaterale și au cerut Iranului să respecte angajamentele asumate, anunțând la rândul său că respectarea acordului de către cei vizați este în vigoare, aspecte susținute și de FR. După întrevederea din mai 2019, a conducerii statelor UE în Sibiu, România, președintele francez a menționat că, dacă Iranul va părăsi acordul privind programul nuclear, atunci responsabil de acest fapt se va face SUA, iar UE va depune toate eforturile necesare pentru păstrarea acestui acord.

            Toate aceste probleme, legate de programul nuclear al Iranului, sunt multiplu amplificate de situația complicată de securitate din Orientul Apropiat, unde conflictele interminabile din Irak, Afganistan, Siria, lupta cu exponenții organizațiilor teroriste, cum este mult prea răspândita organizație teroristă Statul Islamic și afiliații acesteia, conflicte dintre Israel și vecinii săi, împreună cu învinuirea Iranului de susținere a terorismului, riscă să se agraveze multiplu, inclusiv să se răspândească și peste alte zone. Iranul este o mare putere regională, cu multe resurse umane, aparent bine controlate de către conducerea religioasă și politică a statului respectiv, cu destule resurse economice, cu Forțe Armate impresionante.

SUA a anunțat recent că ar putea trimite un grup naval cu portavion în Golful Persic și că sau luat măsuri suplimentare pentru fortificarea capacităților antirachetă al aliaților SUA din regiune, toate pentru a tempera și descuraja intențiile agresive ale Iranului. Israelul, Arabia Saudită sunt și ei promotori al acțiunilor dure contra Iranului, iar aceste relații degradate dintre Iran și alte state nu sunt deloc din sfera menținerii păcii regionale și globale.

            Forțele Armate ale Iranului au o amplă experiență de luptă contra Irakului din perioada anilor 1980-1988 și treptat aceste forțe sau dezvoltat până astăzi, când acestea numără circa 500 (dar cel mai probabil cifra este cu mult mai mare) mii de angajați repartizați pe diferite genuri de armă. Analiza surselor disponibile elucidează că, Forțele Armate ale Republicii Islamice Iran sunt formate din Forțele terestre, Forțele navale, Forțele aeriene, apărarea antiaeriană, unități cu rachete tactice terestre, inclusiv balistice cu explozibil convențional și rază mare de acțiune. În afară de acestea mai există un fel de armată paralelă celei regulate, numită Corpul Gărzii Revoluției Islamice din Iran, care numără circa 125 mii persoane repartizați și acestea în categorii de forțe terestre, navale, aeriene, speciale, miliții populare Basij cu un mare număr de personal provizoriu, care poate depăși 10 milioane la necesitate. Doar din ce se cunoaște, din sursele liber disponibile, forțele terestre iraniene din cadrul armatei regulate, sunt cele mai numeroase și repartizate în cinci state majore împărțite pe zone de responsabilitate, cu brigăzi de blindate, infanterie motorizată, infanterie, de desant aerian, aviația forțelor terestre, unități de artilerie, unități cu destinație specială. Nu se știe exact ce dotare au Forțele Armate ale Iranului, dar din cele cunoscute se poate de văzut că forțele terestre sunt circa 350 mii persoane, acestea au în dotare circa 1500 tancuri (alte date susțin că ar fi circa 2800 tancuri) de diferite generații și diferite producții, inclusiv proprie, cum ar fi cel mai numeros tanc T55, urmat de T72, mai există tancuri americane de generații anterioare ca M47, M48, M60, multiple blindate de tipul BTR, M113, BMP, sunt în dotare multiple sisteme de artilerie, inclusiv autopropulsată de producție străină și proprie, artilerie reactivă preponderent de producție chineză Tip63, circa 3000 aruncătoare de mine, complexe operativ-tactice de rachete terestre Shahab -1, 2 și 3 bazate pe modele sovietice. Forțele terestre dețin în dotare sisteme de apărare antiaeriană cum ar fi complexele portative sovietice Igla, Strela, de producție proprie, artilerie antiaeriană divers calibru, complexe ZSU-23-4, ZSU-57-2, ZPU-2, S60, M-1939, etc. Mijloace aeriene compuse din elicoptere AH-1J Cobra, HESA Shahed 285, CH-47 Chinook, Bell 205, 206, diverse aeronave de producție străină și proprie, multe alte sisteme de armament de infanterie.

            Forțele aeriene ale armatei sunt compuse dintr-un personal de circa 18 mii persoane, cu o dotare amplă de mijloace aeriene, printre care model nou de avion de vânătoare Qaher-313 Stels,  avioane de luptă HESA Saeqeh, ceva mai numeroase de cam 30 unități HESA Azarakhsh, toate de producție proprie, în jur de 43 de avioane americane  F-14 Tomcat, 36 de MIG29 sovietice, 10 Dassault Mirage F1 franceze, 24 de F-7M (MIG21) chineze, 10 SU25 sovietic, avioane americane Lockheed P-3MP, Lockheed T-33, RF-4E, din Brazilia 15 Embraer EMB 312, din Pakistan 25 de MFI-17, 30 de Su24 sovietice, 64 F-4D/4E americane, circa 70 Northrop F-5 americane, elicoptere de atac, cam 50 de HESA Shahed 285 producție proprie, cam 100 de Bell AH-1 Cobra, mai multe Bell 206A, Bell 214C, Bell 412, Shabaviz 2-75 și Shabaviz 2061 producție proprie. Avioane fără pilot diverse modele de producție proprie ca Shahed 129, Karrar, Ababil, Sofreh Mahi, Mohajer 1,2,3,4, Zohal, A1, Shaparak, Rad, Saeghe. Apărarea antiaeriană este dotată cu multiple complexe de producție occidentală, sovietică, proprie, printre acestea sunt Kub, S-200, S75 cu multiple copii iraniene similare sau mai avansate ale acestuia, HQ7 chineze, Tigercat, MIM-23B Hawk americane cu multiple copii iraniene al acestuia, Bavar 373 care ar fi  un fel de copie iraniană mai avansată decît S300 sovietic, Strela, Igla, Stinger de diverse generații, artileria antiaeriană divers calibru.

            Forțele navale iraniene dispun de circa 20 submarine, dintre care trei Diesel-electrice de producție FR model 877 Paltus, restul și acestea Diesel-electrice, sunt de producție iraniană de modelele Al-Chadir, Al-Sabehat, Qaaem, Nahag, nordcoreene Yugo. Forțele navale dispun de circa 80 nave de suprafață diverse modele, printre care 16 nave chineze cu rachete model Houdong, germane Kaman, producție proprie Sina, fregate proprii Moudge, Alvand, corvete proprii Bayandor, alte nave militare.

            În afară de cele menționate și Corpul Gărzii Revoluției Islamice dispune de o dotare multiplă de armament și tehnică militară, terestră, navală, aeriană, ceva mai avansată decât armata regulată, dintre care circa 110 nave de suprafață diverse destinații, multiple complexe operativ-tactice, alte complexe cu rachete cu o rază de acțiune mare, inclusiv de circa 2000 km, cum ar fi Fateh110, Zelzal3, Nazeat, Fajr3, Shahab3, Ghadr110, Ashoura, Sejjil, Qiam, Emad, Safir2, altele,  complexe antiaeriene rusești actuale, dintre care patru divizioane de S-300PMU2, 29 complexe Tor M1, în jur de 10 Panțîri S1, dispun de complexe proprii, copii modernizate ale unor modele străine Talash 1,2, Raad, Khordad, Mersad, Shahab Thaqeg, Ya Zahra-3, Misagh-1,2,3, Khatam al-Anbiya, sisteme de artilerie antiaeriană cu radiolocație integrată Bachmann,  Asefeh, Mesbah-1, copii modernizate ale unor modele de tancuri străine cum ar fi tancurile proprii Tiam, Zulfigar 1,2, Sabalan, Samsan, Mihr, Mobarez, Zafir74, blindate proprii copii ale celor străine, cum ar fi Tosan, Boragh, Rakhsh, Heydar7, structuri de război cibernetic, forțe speciale Quds, etc.

            Bugetul militar al Iranului poate depăși ușor cifra de 3,6% din PIB pentru ultimii ani, iar cifra ar fi de circa 15 miliarde dolari SUA, un buget nu prea mare comparativ cu alte state, dar unul care permite menținerea unor capacități militare satisfăcătoare.

Doar din datele superficiale de mai sus, este evident că, Forțele Armate ale Iranului sunt capabile să desfășoare operații militare de anvergură, terestre, aeriene și navale, să atace teritorii îndepărtate cu rachete cu rază mare de circa 2000 km, operații cibernetice și speciale, etc. Tehnica militară din dotarea Forțelor Armate ale Iranului este prea diversă, de diferite generații, cu prea multe proveniențe și tehnologii prea diverse, în mare parte cu o actualitate incertă, aspecte care complică prea mult utilizarea unor sisteme automatizate de comandă și control, unificarea sistemelor, interoperabilitatea/inter-schimbarea acestora, complică instruirea efectivelor, impune o logistică mult prea complicată, și în general este evident că dotarea aceasta multiplă nu va putea prea ușor concura cu tehnica militară modernă ale SUA, Israelului, etc. Important este totuși că, complexul industrial-militar iranian are capacități independente suficiente, pentru a produce componentele militare necesare, a munițiilor pentru toate sistemele de armament deținute, de producere a tehnicii blindate, aviație, nave de suprafață și submarine, rachete, inclusiv cu rază mare de acțiune, și de mentenanță al dotării respective. Aceste capacități militare și industriale ale Iranului, totuși impunătoare, împreună cu o motivare politico/religioasă respectivă a efectivului și a populației în general, va descuraja și pentru viitor o schimbare, prin metode militare directe din exterior, a conducerii politico-religioase actuale, iar un succes, privind schimbarea conducerii actuale iraniene, poate fi atins doar prin lucru subversiv în interiorul Iranului al actorilor interesați pentru a obține refuzul, fie și parțial, de a lupta al Forțelor Armate, cu identificarea unor lideri iranieni cu priză suficientă la populație, capabili să substituie rapid și eficient actuala conducere. Rezolvarea militară a problemelor cu acest stat nu va aduce rezultatele scontate, deoarece și în alte zone unde sa aplicat forța rezultatele pozitive sunt departe de realizare, mai ales că populația locală, se pare că nu prea este masiv receptivă la valorile democratice de model occidental, preferând modelul societății tradițional-religioase cu diferite forme politice de administrare apropiate de o dictatură.

Aspectele vizate, cât și lipsa susținerii largi pentru SUA privind acțiunile unilaterale asupra problemei nucleare a Iranului, poziția clară pro-menținere a acordului nuclear cu Iranul din partea UE, FR, Chinei, va aduce la continuarea discuțiilor asupra problemei vizate.  Cel mai probabil, conflictul se va finaliza printr-un compromis și aprobarea unui nou acord nuclear cu Iranul. Noul acord va permite instituirea unui control mult mai eficient asupra programului nuclear iranian și implicit va permite descurajarea agresivităților reciproce cu identificarea soluțiilor pașnice pentru rezolvarea problemelor de securitate din regiune.

Perspectivele reconfigurării în rândul actorilor relațiilor internaționale

            Cei mai importanți și numeroși actori ai relațiilor internaționale sunt astăzi statele, acestea domină ca și formă principală de organizare a populațiilor pe diverse teritorii, având o putere prin instituții de guvernare, care mențin această organizare a populațiilor pe un teritoriu în cadrul unor anumite frontiere. Formele de organizare ale statelor sunt foarte diferite, cu diferite forme politice de guvernare, cu o diversitate mare sau mai mică a etniilor, cu diversitate religioasă, cu teritorii mai mici sai ceva mai întinse, cu diferite resurse și capacități economice, tehnologice, etc. 

Trecând prin evoluții și involuții, astăzi avem diverse state care se recunosc reciproc, astfel actualmente sunt 193 de state membre al Organizației Națiunilor Unite (ONU), iar în calitate de observatori permanenți în ONU, Vaticanul și Palestina. În afară de respectivele state mai există diverse forme asemănătoare statelor dar nerecunoscute, sau recunoscute parțial, acestea fiind permanent în căutarea posibilităților de recunoaștere și încadrare ca membru ONU. Sunt state care pot fi calificate drept mari puteri cu interese și influențe la scară globală, acestea deținând capacități economice, financiare, științifice, tehnologice, militare, culturale, resurse deosebit de valoroase și sporite comparativ cu cei care nu sunt mari puteri. Marile puteri influențează majoritatea proceselor globale, iar punctul lor de vedere, în mare parte, este luat în calcul, aproape obligatoriu, de ceilalți actori ai relațiilor internaționale. După cel de al doilea război mondial, învingătorii în acel război, au devenit membri permanenți ai Consiliului de securitate ONU (CS ONU), încercând a hotărî problemele globale ale păcii și securității, acestea fiind și astăzi SUA, Federația Rusă, Marea Britanie, Franța, China. Concomitent cu aceste mari puteri, sunt și alte state cu capacități foarte apropiate sau poate și mai avansate decât membrii permanenți ai CS ONU, iar componenta economică, influența multilaterală tot mai ascendentă pe arena mondială, începe treptat să șubrezească calitate de mare putere incontestabilă al celor cinci, de către astfel de state cum ar fi Germania, India, Brazilia, Japonia, Israel, Canada, Australia, Egipt, Arabia Saudită, Turcia, altele. Participarea statelor cu economii puternice în cluburi gen G7,8, etc, în uniuni suprastatale cum este Uniunea Europeană, permite statelor mai mici să se simtă aproape la picior de egalitate cu cei mai puternici și să beneficieze de pe urma colaborării strânse cu puterile mari, să rezolve mai ușor divergențele interstatale, să faciliteze economia, și alte aspecte, concomitent nu au dispărut definitiv multiplele probleme interne ale statelor împreună cu concurența dintre state, unde componenta economică a devenit motorul principal al dezvoltării cât și al persistenței problemelor respective.

Anterior epocii actuale, statele se formau în jurul unui lider sau grup de persoane cu influență vastă în rândul societăților umane respective, care unificau în jurul său teritorii cu populații ce aveau aceleași sau apropiate valori culturale, religioase, erau omogene din punct de vedere etnic, sau multietnice, dar cu interese apropiate economice, militare, religie comună, alte motive de multe ori legate de o dinastie ereditară unică, etc. Ca rezultat fiind din această simbioză formate popoare noi, care ulterior sau transformat în etnii noi, fie au dispărut înglobate în cadrul altor etnii mai puternice formând state proprii, iar în majoritatea cazurilor pe unul și același teritoriu, de-a lungul istoriei, sau perindat o sumedenie de etnii și state. De la primele apariții ale statelor și până astăzi acestea sau format și dispărut sub presiunea a diferite circumstanțe interne sau externe, fie îmbinate, iar printre cauzele principale ale dispariției, sau chiar apariției statelor, au fost în mare parte războaiele. Astăzi integritatea statelor și existența acestora în formula cunoscută la moment, nu mai depinde obligatoriu de rezultatele unor războaie, aici fiind mai important pericolul proceselor interne, influențate de aspectele economice, asistate de divergențe interetnice, diferențe culturale și religioase, interese ale marilor puteri, intervenții hibride, alte aspecte, care treptat formează fisuri în existența statelor în formula lor actuală.  Statele moderne, pentru a se păstra integre, au încercat tot timpul și încă mai depun eforturi în vederea sporirii stabilității acestora, prin crearea și fortificarea ideilor naționale, să diminueze maximal posibil divergențele interne interetnice, dintre diferite religii, să formeze cauze naționale unificatoare, se promovează idei și legi care să excludă discriminare de orice gen, să fie edificat drept valoare primordială dreptul omului, iar democrația în cadrul guvernării să devină ceva indispensabil unui stat modern. Toate aceste eforturi sunt parțial eficiente pentru păstrarea integrității statelor actuale, dar sub impactul diferențelor economice dintre state și dintre regiunile unui singur stat, proceselor multilaterale de globalizare ascendentă, emanciparea tot mai sporită a tinerilor generații față de valorile culturale tradiționale, răspândirea noilor tehnologii, inclusiv de schimb de informații și comunicații, libertatea călătoriilor internaționale, tot mai ascendenta răspândire a culturii și modului de viață din cadrul statelor economic puternice și implicit cu un nivel de trai mai ridicat, crează o migrație masivă a maselor de populații către statele puternice, sporesc divergențele religioase, culturale, economice, interetnice, crează teren pentru șubrezirea integrității statelor. În statele dezvoltate cu nivel sporit de știință, democrație și nivel avansat de trai, unde mai demult sunt promovate egalitatea dintre oameni în general, indiferent de etnie, cultură, religie, sex, etc, unde libera circulație este ceva obișnuit, apare o anumită ștergere dintre diferențele locuitorilor unui stat cu altul, mulți nu mai consideră noțiunea de patrie, națiune, ca pe ceva legat de locul său de baștină, de limbă, cultură și cred că omul este în drept să locuiască acolo unde are posibilități economice mai largi, cu o comoditate mai acceptabilă, indiferent de teritoriu, aceștia devenind treptat persoane care nu mai sunt purtătorii doar a unei anumite culturi, limbi, religii, ei fiind adepții mai mult a cetățeniei mondiale, adepți al lipsei statelor și doritori ai existenței unei singure comunități umane globale. Suplimentar la aspecte menționate mai sus, care treptat transformă societățile umane de astăzi și deci implicit statele, persistă și vechile divergențe istorice multilaterale interetnice, religioase, încercările de autoconservare ca limbă și cultură a unor etnii mai mici, sau conflicte economice, etnice, confesionale dintre diferite regiuni ale unui stat, unde, spre exemplu, cel cu succese economice mai avansate nu acceptă să mai fie donator pentru alte regiuni mai sărace și respectiv vede separarea de restul statului ca pe o soluție viabilă de păstrare a bunăstării.

La general, dacă de privit asupra situației integrității statelor în formula lor actuală, putem ușor observa un mare potențial al proceselor de dezmembrare în derulare chiar fără război al acestora aproape peste tot și în următorii ani sau decenii putem asista la dispariția unor state în formula de astăzi, inclusiv care sunt acum mari puteri. Dacă de privit asupra hărții istorice europene din 1990 încoace, se poate de identificat multe state care deja au dispărut sub presiunea proceselor interne, a conflictelor armate locale, toate asistate de susținere externă al proceselor de dezmembrare. În lista celor dispăruți, pe parcursul perioadei menționate, sau înscris supra puterea mondială URSS, puterea regională Iugoslavia, dispariția Republicii Democrate Germane, dispariția Cehoslovaciei, dispariția în formula anterioară a Sudanului, Somalia, dezmembrarea  Serbiei prin recunoașterea parțială a regiunii Kosovo, deja mult prea îndelungata problemă Indo-Pakistaneză din cauza regiunii Kashmir, problema Chinei cu Taiwan, Hon-Kong, regiunile locuite de uiguri, Tibet, problema kurzilor din Turcia, Irak, alte state unde locuiesc curzii, etnie foarte numeroasă fără statalitate proprie, altele. În fostele republici URSS procesele de separare ale unor teritorii a început cu Carabahul de Munte, a continuat cu teritoriile separatiste georgiene, din Republica Moldova, din Republica Cecenă a Federației Ruse, mai nou în teritoriile Ucrainei, altele, toate aceste procese de dezintegrarea nu au fost rezolvate definitiv peste tot, majoritatea din 1991 până acum continuă, iar aceste procese ”înghețate” sau foarte active, sunt un generator permanent de pericole/amenințări asupra securității atât în statele vizate cât și la nivel regional, cu posibilități de extindere. În Uniunea Europeană diferențele economice dintre regiunile unor state alimentează și vechile probleme interetnice, care sau soldat și cu diferite referendumuri cu mare procent pro-separare, cum a fost din Spania în Catalonia, persistă procesele de separare în Țara Bascilor, sunt probleme de separare foarte profunde în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, unde Scoția este în plin proces de potențială separare, iar alte regiuni britanice fiind și ele adepte a unor astfel de scenarii, chiar însăși Marea Britanie se află deplin proces de părăsire a Uniunii Europene, ea astfel fiind cel mai ”bun” exemplu pentru adepții separărilor. Franța are anumite aspecte asemănătoare în Corsica, Italia cu regiunile din nordul său începând cu Veneto, Belgia cu capitala UE riscă destul de mult să se rupă în cel puțin două state diferite, etc. SUA au și ele un destul de amplu potențial la temă, datorită acelorași diferențe economice mari dintre diferite state ale SUA, Federația Rusă de asemenea nu are finalizată definitiv problema separatismului, iar problema cecenă, tătară, alte regiuni poate reapărea ușor în anumite circumstanțe. Republica Moldova este și ea plină de probleme de integritate teritorială, de la interminabilul diferend transnistrean până la incertitudinea existenței viitoare a statului grație acelorași interminabile anumite dorințe interne și externe unioniste cu alt stat, susținută inclusiv prin acordarea masivă a cetățeniei altui stat, toate sporite de emigrările prea sporite suprapuse peste o scădere continuaă a populației, etc, astfel de probleme legate de emigrare, migrație din afară și scădre a natalității popoarelor autohtone se întîlnește peste tot în Europa.

Existența actualelor state în formula de astăzi se va mai perinda un timp datorită încercărilor elitelor politice de a menține cît mai mult integritatea acestor state, iar toate aceste încercări au permis până la moment să existe actuala hartă politică a lumii, dar schimbările treptate a societăților umane, sub influența a diferite procese interne și externe, vor  aduce pe viitor transformări ample  pe care acum unii nu le văd sau nu vor să le vadă, dar indiferent de ce este acum pe harta lumii, asta se va modifica oricum și radical.

Astăzi, ca și de fapt în toată istoria existenței statelor, asistăm la derularea proceselor fluctuante dinamice și permanente a interacțiunii statelor, etniilor, transformărilor religioase, migrației ascendente către centrele economic mai avansate, remodelarea valorilor culturale, schimbărilor tehnologice deosebit de rapide, avansarea tot mai profundă a globalizării tuturor proceselor, diferite încercări de a construi formații suprastatale cu preluarea unor elemente de suveranitate națională, alte procese legate de mediu, resurse naturale, toate fiind amplu influențate de dorința oamenilor de a avea un nivel de trai cât mai avansat, iar toate împreună ne demonstrează că, integritatea cât și existența statelor actuale, se va modifica treptat, urmând inevitabilul mers al transformării societăților umane sub influența celor deja menționate sau altor procese de transformare și  revizuire a valorilor, care și anterior au dus la dispariția/apariția de state, și remodelare etnică, culturală, religioasă, economică a populațiilor de pe un teritoriu.

Rămâne de avut speranța că, toate aceste transformări în acțiune și geneză, prin luarea în calcul de către oameni a complicatei istorii a umanității, trecute prin grele experiențe tragice, prin dezvoltarea continuă a creșterii nivelului tehnologic, intelectual, vor derula pașnic și firesc, fără repetarea greșelilor anterioare, iar dreptul omului va fi de fiecare dată perceput ca pe ceva obligatoriu.

Perspectivele apărării antiaeriene/antirachetă în conflictele moderne și de viitor

            Astăzi, în cadrul acțiunilor de luptă desfășurate în diverse teatre de operații, tot mai mult sunt preferate de către marile puteri intervențiile de la distanță prin intermediul aviației militare și a rachetelor de croazieră, persistând pericolul aplicării armelor nucleare. Pentru aplicarea acestora sunt folosiți diverși purtători ai avioanelor, cum sunt portavioanele, avioane de bombardament strategice cu rază mare de acțiune, iar a rachetelor aceleași avioane și diverse nave de suprafață sau subacvatice, inclusiv lansatoare de la sol. Avantajul acestor acțiuni ”de la distanță”, sunt că ele aduc pierderi considerabile și ”inteligente” adversarului doar unde se impune, fără a afecta prea mult populația pașnică, au impact mult mai diminuat asupra pierderilor umane proprii și respectiv nu trezesc repulsii prea mari în societatea statului care aplică forța. Suplimentar operatorii de la distanță demonstrează adversarilor și aliaților capacitatea superioară economică, tehnologică, disponibilitatea resurselor în proiectarea forțelor la mare distanță, astfel sporind descurajarea adversarilor și sporind imaginea proprie de forță care impune obligatoriu spre ”respect”.  Astfel de aplicări a forței de la distanță, prin intermediul aviației militare și mai nou  prin tot mai folosita capacitate de lovire prin rachete inteligente, au loc tot mai des, ca exemple fiind mai toate conflictele din ultimele decenii (Iugoslavia, Irak, Siria, etc.). Eficiența unor astfel de acțiuni militare sa dovedit a fi destul de acceptabilă, iar rezultatul aplicării armelor inteligente de la distanță a convins marile puteri militare că acestea pot crea circumstanțele necesare pentru atingerea scopurilor și fără intervenții terestre cu forțe umane. Concomitent sa demonstrat de mai multe ori că și o simplă prezență a purtătorilor unor astfel de capacități de lovire (mai ales grupurile navale cu portavioane, nave cu rachete de croazieră, submarine multi-rol) în apropierea țintei poate descuraja anumite intenții adverse, până la renunțarea planurilor inițiale de către țintă. În acest context, se poate observa în ultimii ani, că marile puteri tot mai des recurg la astfel de descurajări unul contra altuia sau contra unor actori mai mici, sau în activități de contracarare a terorismului. Un exemplu de încercare a descurajării prin o potențială proiectare a forței la mare distanță este și ultimul exemplu din aceste referințe –

https://publicpool.kinja.com/subject-statement-from-the-national-security-advisor-a-183453940,

https://lenta.ru/news/2019/05/06/us/.

            Toate aceste aplicări de forță de la distanță, fie prin intermediul aviației militare sau a diverselor rachete de pe diferiți purtători, sunt eficiente doar în condițiile unei apărări antiaeriene/antirachetă insuficiente ca și număr de capacități antiaeriene/antirachetă, cât de modernă este tehnica respectivă, instruirea efectivelor ce operează capacitățile antiaeriene, organizarea eșalonată a sistemului apărării antiaeriene, sisteme moderne de radiolocație, automatizarea și centralizarea proceselor. În toate cazurile aplicării forței de la distanță, prin intermediul capacităților enumerate mai sus, sa demonstrat că scopul planificat de către atacator este în mare parte atins cu succes, iar ținta de fiecare dată a deținut capacități antiaeriene insuficiente ca și număr, inclusiv deținerea unor capacități învechite, incapabile să contracareze inamicul aerian modern. Succesul aplicării forței de la distanță, mai ales prin intermediul aviației și rachetelor, a demonstrat suplimentar, că deținerea unei armate numeroase și aparent bine dotată pe alte zone decât apărarea antiaeriană/antirachetă, este inutilă în condițiile unei apărări antiaeriene învechite și prost organizate, iar aplicarea loviturilor aeriene poate aduce rezultatul scontat și fără operații terestre. Istoria mai multor conflicte moderne (de după anul 1991) ne impune la concluzia că orice operație militară cu aplicarea directă a forței (operație de anvergură sau fie într-un conflict de proporții sau local, inclusiv antiterorist în adâncimea unor teritorii unde sunt aceștia dislocați) va fi precedată de  o aplicare cu precizie sau masivă a capacităților de lovire aeriană, urmate fie de intervenție terestră, fie scopurile vor fi atinse doar prin atacurile aeriene, sau pot fi aplicate rachetele balistice nucleare, iar în aceste condiții actuale și de viitor (pe viitor se pare că și mai mult va spori) apărarea antiaeriană și antirachetă devine cea mai importantă capacitate de apărare, fără de care eficiența celorlalte componente ale forțelor convenționale este cu mult mai diminuată, sau aproape inutile în dependență de circumstanțe.

            Istoria apărării antiaeriene, la general vorbind, începe odată cu apariția necesității de  nimicire al aparatelor de zbor rudimentare folosite în scopuri militare (baloane cu aer cald, aerostate, diverse avioane primitive). Drept mijloace de apărare antiaeriană la începuturi erau folosite majoritatea armamentului de infanterie deținut în dotarea forțelor, iar odată cu dezvoltarea aviației militare, apărarea a trecut la mijloace specializate în contracararea țintelor aeriene, cum ar fi artileria antiaeriană compusă din tunuri și mitraliere antiaeriene de calibru diferit cu dezvoltarea tot mai avansată a sistemelor de radiolocație. Istoria celor două războaie mondiale a demonstrat eficiența deosebită a capacităților de atac aerian prin intermediul aviației (inclusiv și a rachetelor germane) asupra țintelor terestre și navale, iar rolul apărării antiaeriene, ca un gen de armă indispensabil unei apărări de succes, sa demonstrat a fi unul absolut vital. Odată cu dezvoltarea aviației militare, apariția rachetelor, inclusiv nucleare ca mijloc eficient de lovire, sa impus revizuirea organizării apărării antiaeriene, construirea apărării antirachetă, concomitent cu creșterea tot mai mare a rolului complexelor de rachete antiaeriene/antirachetă în edificarea unei apărări eficiente. Apariția și dezvoltarea armamentului nuclear și al purtătorilor acestuia a impus suplimentar și construirea, cu dezvoltarea unui sistem de apărare antirachetă, care astăzi are un rol tot mai important în asigurarea apărării și descurajării aplicării eficiente a armelor nucleare. Puterile militare, care dețin experiența războaielor mondiale, locale, etc, au experiența necesară privind eficiența propriilor operații militare cu aplicarea loviturilor aeriene și contracarării acestora, depun astăzi eforturi considerabile pentru dezvoltarea sistemelor moderne de apărare antiaeriană și antirachetă, dotate cu complexe de generații tot mai avansate de rachete și artilerie antiaeriană cu noi mijloace de radiolocație, capabile să lupte contra mijloacelor de atac aerian, tehnologiilor de mascare Stealth, a componentelor balistice, spațiale, hipersonice.

            Cele mai avansate sisteme și capacități tehnice de apărare antiaeriană/antirachetă sunt astăzi dezvoltate de SUA, Federația Rusă (FR), Israel, restul operatori de sisteme și de complexe antiaeriene, copie pe cei menționați, folosesc sisteme procurate de la respectivii, fie dezvoltă sisteme proprii, dar în mare parte mai inferioare ca și capacități sistemelor și mijloacelor tehnice mai ales din SUA și FR.

            Un sistem de apărare antiaerian modern, cu nivel de eficiență sporit contra capacităților actuale de atac aerian, este foarte costisitor, complex ca și organizare, dotare tehnică, și poate asigura depistarea timpurie la distanțe mari a țintelor aeriene, a lansării munițiilor balistice,  automatizarea proceselor respective de cercetare prin radiolocație, interceptare, repartizare a țintelor, cu transmiterea și repartizarea priorităților asupra țintelor la diverse componente din sistem reieșind din pericolul prezentat de țintă, eșalonarea pe distanță și înălțimi, iar în acest proces automatizarea, repartizarea de priorități și mobilitatea sporită, este un succes al protecției antiaeriene moderne, care se fortifică datorită noilor tehnologii militare din cadrul celor mai moderne sisteme de apărare antiaeriană/antirachetă. Apărarea antiaeriană, în statele care alocă destulă atenție subiectului, se organizează de obicei eșalonat, cu repartizare pe zone de potențial pericol sporit în cadrul asigurării antiaeriene a centrelor administrative, economice, militare, unei grupări de forțe, fie zonală, fie pentru un anumit obiect sau teritorii supuse apărării. Reieșind din cele expuse, apărarea antiaeriană este compusă din mai multe complexe de rachete antiaeriene, radiolocație, complexe combinate de rachete și artilerie, sau artilerie antiaeriene, aviație de interceptare, împărțite pe diverse destinații reieșind din capacitatea depistării/lovirii țintelor în dependență de capacitatea respectivă a tehnicii deținute.

Astăzi, discutate și apreciate drept cele mai moderne/eficiente sisteme organizaționale de apărarea antiaeriană/antirachetă, complexe de rachete antiaeriene/antirachetă din lume, sunt cele din SUA cum sunt complexele Patriot, THAAD, sistemul naval AEGIS, terestru AEGIS Ashore, cele din FR cum este complexul antiaerian/antirachetă S-300 diverse modele, S-400, sistemul antirachetă/anti-spațial A235, merită o atenție aparte excelentul sistem antiaerian/antirachetă Iron Dome, David’s Sling, Arrow din Israel, dotat inclusiv și cu complexe proprii produse în Israel, complexul norvegiano-american NASAMS, complexele HQ9 din China, etc.

Complexe menționate sunt destinate pentru respingerea loviturilor aeriene ale mijloacelor de lovire aeriene și spațiale adverse, pot asigura protecția centrelor de conducere politico-militară a statului, a grupărilor de forțe, centrelor administrative, zonelor industriale, ale unor obiective de importanță deosebită, concomitent au capacități pentru lovirea componentelor rachetelor balistice nucleare care atacă importante obiective de infrastructură administrativă, economică sau militară. Eficiența acestora, cu plusuri și minusuri, în cazul Patriot și Iron Dome a fost practic demonstrată în lupte, mai puțin S-400, care încă nu a excelat în careva confruntări reale. Dar S-400, datorită experienței predecesorului S-300, a capacităților declarate și abordărilor tehnologice noi, experiențelor practice din poligon, prețului avantajos comparativ cu concurenții, chiar și fără practică de luptă, este considerat deosebit de bun, sau chiar cel mai bun complex antiaerian/antirachetă din lume. Drept o dovadă imbatabilă al aprecierii complexelor S-400 este că Turcia, membru important al NATO, pentru a deține complexe S-400 a intrat în ample divergențe cu aliații săi din NATO, și mai ales cu SUA, riscând sancțiuni, printre care și excluderea Turciei din programul de dotare cu avioane de generația a cincea F35 din SUA. Alte state precum China, India, Irak, Arabia Saudită, Marocco, fie au semnat deja contracte de livrare a S-400 sau intenționează să achiziționeze astfel de complexe, apreciind superioritatea complexului mai importantă decât potențiale sancțiuni din partea concurenților sistemului S-400. De către producătorul S-400, dar și de către mai mulți specialiști în domeniu, complexul respectiv este calificat astăzi drept cel mai inovativ și eficient (chiar și fără  practică de lupte reale) dintre toate complexele antiaeriene cu rază mare de acțiune, acestea fiind considerat un complex universal antiaerian/antirachetă, care și singur, datorită capacității de lansare a mai multor tipuri de rachetă, poate asigura o apărare adecvată pe diferite distanțe și înălțimi. Alții preferă sistemele americane Patriot, care și ele sunt foarte eficiente și au demonstrat această eficiența în lupte, fie și cu multe rateuri, printre cei care vor intra în posesia de complexe Patriot vor fi Polonia (aici se crede că Patriot vor fi deosebit de efective contra loviturilor din partea compelxelor operativ-tactice rusești Iskander și Patriot va fi baza viitoarei sisteme antirachetă poloneze Wisla), România, etc., în orice caz achizițiile respective de sisteme americane, rusești, israeliene, de altele demonstrează conștientizarea tot mai avansată a importanței edificării unui sistem eficient de apărare antiaerian și antirachetă modern ca și bază al unei apărări viabile al statului.

Eficiența sistemelor antiaeriene/antirachetă moderne, dotate cu complexe actuale, desigur că nu este de 100% și respectiv ultimul exemplu de folosire a sistemului Iron Dome demonstrează că apărarea antiaeriană nu poate asigura pe deplin protecția unui teritoriu, și din aproximativ 690 rachete lansate spre Israel doar 240 au fost nimicite, restul fie nu au atins țintele dar totuși au lovit solul cu pagube neînsemnate, dar cu regret au fost și pierderi umane. Asta demonstrează că și un stat foarte bine asigurat din punct de vedere militar, inclusiv pe zona de apărare antiaerienă/antirachetă, cum este Israel, mai are mult de perfecționat sistemul antiaerian/antirachetă până să fie asigurat 100 % contra loviturilor aeriene indiferent de tipul acestora. http://www.newsru.co.il/israel/06may2019/tzahal_gaza_106.html.

            Pe lângă celebrele Patriot și S-300, S-400, mai există multe alte complexe eficiente, dar cu rază de acțiune mai mică și care au alte destinații cum ar fi de la apărarea unor obiective și până la asigurarea trupelor aflate în marș, sau asigurarea antiaeriană a complexelor antiaeriene cu rază mare de acțiune (spre exemplu S400 sunt susținute și asigurate de către complexe Panțîri S1/2). Complexele cu rază mai mică, fiind mult mai eftine ca și cost de achiziție/mentenanță, sunt des folosite în cadrul conflictelor și au demonstrat o eficacitate satisfăcătoare. Printre cele mai eficiente complexe antiaeriene cu rază medie și mică, iarăși sunt cele de producție FR, considerate din mai multe motive (bazate pe datele tehnico-tactice, rezultatele practice din poligoane, experiența participării în lupte), drept unele dintre cele mai eficiente. Printre acestea se numără complexele de rachete antiaeriene mobile modernizate Buk M3, Tor M2, complexul combinat de rachete și artilerie antiaeriană Panțiri S2, complexele S-350 Viteazi, S-300 BM Antei 2500, complexele vizate totuși fiind încă puține în dotarea, chiar și în FR. Printre cele americane se poate de menționat complexele MSHORAD, M1097 Avenger, israeliene Spyder-SR, Spyder-MR, franceze Crotale, complexele SAMP-T produse prin efort comun francez-german-italian.

            Sistemele destinate doar protecției antirachetă, care au ca și destinație generală nimicirea rachetelor balistice nucleare, inclusiv altor ținte aeriene, mai mult sunt sisteme pentru descurajarea adversarului în folosirea practică a mijloacelor de lovire nucleare și sunt subiectul divergenților dintre marile puteri privind aspectul defensiv al acestora, ele fiind suspectate de capacități de atac de mare distanță asupra țintelor strategice.

            Este evident, că experiența conflictelor moderne, împreună cu succesele și insuccesele sistemelor actuale de apărare antiaeriană/antirachetă, demonstrează necesitatea absolut importantă al apărării antiaeriene (inclusiv antirachetă), dar și aspectul că prețul ridicat combinat cu complexitatea sporită de producere al sistemelor moderne de apărare antiaerienă/antirachetă, nu permite nici operatorilor importanți de capacități militare să asigure 100% din spațiul său aerian contra pericolelor aeriene aflate într-o evoluție extrem de rapidă.

Putem concluziona, că perspectiva apărării antiaeriene/anti-rachetă pentru viitorul mediu și îndepărtat, în pofida costurilor deosebit de sporite pentru achiziție și mentenanță, este că acestea vor deveni (și deja aceste procese sunt în plină desfășurarea) inevitabil nucleul în jurul căruia se va edifica sistemul defensiv viabil al unui stat, sau asta va fi o parte indispensabilă a stabilirii protecției unor obiective importante, în condițiile când aplicarea forței de la distanță prevalează peste operațiile terestre mult mai incerte ca rezultat final pentru atacator. Marii operatori de capacități militare tot mai intens vor investi surse și eforturi considerabile pentru a obține supremație tehnologică asupra potențialilor adversari, iar această concurență combinată cu dezvoltarea fără precedent a mijloacelor de atac aerian, vor aduce la perfecționarea tot mai avansată a sistemelor de organizare a apărării antiaeriene/antirachetă, dotate cu tot mai avansate complexe de rachete și artilerie antiaeriene (deși ultima pierde treptat din eficiență și deci utilizare), sisteme de radiolocație, iar noile tehnologii revoluționare vor fi motorul acestor evoluții. Conștientizarea cât mai rapidă a creșterii importanței apărării antiaeriene/antirachetă, va scăpa statele, interesate în construcția unei apărări eficiente, de intenții agresive ale celor rău intenționați, sau va putea descuraja o potențială invazie străină, iar aceste beneficii vor justifica pe deplin investițiile majore în astfel de sisteme, ca și în forțele armate în general.