October 2019

”Izvorul Păcii” în confruntările din Siria

Situația din Republica Arabă Siriană sa deteriorat treptat, începând cu manifestațiile antiguvernamentale din ianuarie 2011, care ulterior au degradat într-un adevărat război de proporții extinse, care implică componentele războiului civil din acest stat, dar și lupta a mai multe state și coaliții contra rețelei teroriste ”Stat Islamic sau Daesh”extinse pe teritoriul mai multor state din regiune. Conflictul respectiv intern din Siria, inclusiv lupta mai multor mari puteri și state interesate de lichidarea grupărilor teroriste, continuă de mai mulți ani în întreaga regiune, inclusiv Siria, cu regret aceste conflicte deosebit de complexe sunt mult prea departe de careva finalități pozitive pentru securitatea globală.

Un rol aparte, în aceste complicate evoluții ale conflictului sirian și luptei contra rețelei teroriste ”Stat Islamic”, îl au etnicii kurzi, care locuiesc în statele regiunii, inclusiv în regiunea unde au loc multe evenimente ale acestor conflicte deosebit de dure. Etnicii kurzi sunt grupați în mai multe formațiuni de luptă, ele în mare parte fiind adepte ale creării propriului stat al poporului kurd, iar aceste aspirații fiind în contradicție complexe cu statele regiunii unde acest popor locuiește, deoarece vizează teritorii din componența statelor respective, inclusiv teritoriul Turciei. Istoricul luptei formațiunilor înarmate kurde, susținute de statele occidentale, cu rețelele teroriste ale ”Statului Islamic”, este complicată și nu a fost bine văzută de toți cei implicați în activitatea contracarării grupării ”Stat Islamic”.

Astfel, rețeaua teroristă ”Statul Islamic”, care a fost fondată de Abu Musab al-Zarqawi ce avea legături cu Al Qaida, inclusiv gruparea jihadistă kurdă Ansar al-Islam a trecut, de-a lungul timpului, prin diferite modificări ca Jama’a al Tawhid ua al-Jihad, Al Qaida în Mesopotamia, Statul Islamic din Irak, sub denumirile vizate, a purtat, începând cu 2003, o campanie teroristă contra forțelor americane din Irak, autorităților statelor din regiune, comunitatea șiită și suniții denunțați drept colaboratori. Gruparea a părut înfrântă la sfârșitul anilor 2000 din cauza respingerii sale de către comunitatea sunnită. Nemulțumirile exprimate de sunniții irakieni în contextul Primăverii Arabe și un val de evadări în masă din închisorile irakiene au creat condițiile ideale pentru refacerea ”Statului Islamic” din Irak, care a trimis militanți și dincolo de hotar odată cu izbucnirea războiului civil din Siria. În ianuarie 2014, când gruparea deja redenumită în ”Statul Islamic” din Irak și Siria/Levant, își arătase capacitățile în Siria și ocupase în Irak orașul Fallujah, marile puteri încă o ignorau parțial, respectiv pericolul real ale acestei rețele sa realizat tocmai în vara-toamna 2014, când au fost publicate înregistrări cu decapitarea unor occidentali, iar gruparea a lansat două ofensive, în Siria și în Irak. În ambele state, kurzii au fost în prima linie a luptei cu ”Statul Islamic”. În Irak, câteva sute de teroriști au reușit să cucerească un teritoriu uriaș, iar forțele irakiene superioare nu au avut o eficiență care se impunea, iar singura forță care mai stătea în calea ocupării întregului nord al Irakului era cea a luptătorilor peshmerga, care controlau Regiunea Autonomă Kurdă. Doar atunci a intervenit lumea occidentală, inițial cu livrări de armament pentru peshmerga și un efort de evacuare a miilor de yazidi care fugeau în munții Sinjar. În Siria, teroriștii din ”Stat Islamic” au ajuns până la orașul Kobane, în apropierea hotarului cu Turcia. Zona respectivă a fost scena unei sângeroase lupte, care s-a finalizat în 2015 cu prima înfrângere importantă suferită de teroriști. În pofida faptului că luptătorii kurzi sirieni sau mai lovit și până atunci cu teroriștii, doar luptele de la Kobane au fost cele care au adus activitatea contra terorismului a kurzilor în atenția comunității internaționale. Odată cu mobilizarea împotriva ”Statului Islamic”, SUA a format o coaliție internațională, care a oferit sprijin logistic și a intervenit cu aviație militară și efective compuse mai ales din forțe speciale. În Irak, forțele guvernamentale, voluntari șiiți coordonați de Iran și luptători kurzi au reușit să elibereze teritoriile care fuseseră ocupate de ”Statul Islamic”. Imediat după înfrângerea grupării teroriste, forțele care se luptase cu aceasta au fost pe punctul de a intra în conflict ca urmare a unui demers al kurzilor de a obține independența. Kurzii au încercat să își formeze propriul stat din Regiunea Autonomă Kurdă, care se guverna singură de la începutul anilor 90 și teritoriile din zona Sinjar și Kirkuk, ocupate după atacul ”Statului Islamic”. Irak și-a trimis forțele împotriva kurzilor, însă decisivă s-a arătat a fi intervenția Iranului, prin comandantul forței Quds, Qassem Soleimani, care a determinat una dintre cele două mari formațiuni kurde, Uniunea Patriotică din Kurdistan, să își retragă forțele. Liderul regiunii kurde, Massoud Barzani, care era totodată lider al celei de-a doua formațiuni, Partidul Democratic din Kurdistan, nu a avut de ales și a renunțat la demersul său. SUA care susținut unitatea Irakului, nu au intervenit, ceea ce a fost perceput de kurzi ca o anumită trădare, în condițiile în care, de aproape 25 de ani, erau principalii aliați irakieni ai SUA, care au garantat securitatea regiunii kurde prin interdicția aeriană impusă în perioada respectivă forțelor regimului Saddam Hussein, iar kurzii considerau că ei trebuie să fie sprijiniți și pentru eforturile considerabile depuse în lupta lor contra ”Statului Islamic”, mai ales că în Siria, formațiunile înarmate kurde YPG (Unitățile de Apărare Populară) au devenit principala forță care se lupta cu ”Statul Islamic”. Formațiunile respective, susținute de către SUA cu armament și implicări de forțe proprii, nu s-au limitat la eliberarea teritoriilor cu populatie kurdă și apărarea acestora, dar au purtat lupte mai extinse contra teroriștilor. Forțele YPG, din 2015, activează susținute de Forțele Democratice Siriene, create pentru a se transmite mesajul că este vorba de o coaliție pan-siriană, nu strict kurdă – au eliberat întreg estul și nordul Siriei, inclusiv capitala ”Statului Islamic” Raqqa și terenurile petrolifere Deir Ezzour, unde mii de luptători kurzi și-au pierdut viața, fiind astfel evident aportul important al formațiunilor kurde în procesul de nimicire a rețelei teroriste ”Stat Islamic”.

Cu privire la relațiile kurzilor cu Turcia, aici situația este deosebit de complexă, și respectiv Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PMK), poartă din 1984 o campanie armată, soldată cu mii de morți, împotriva statului turc. Inițial scopul declarat al campaniei a fost obținerea independenței regiunii locuite compact de etnicii kurzi, ulterior adepții Partidul Muncitorilor din Kurdistan au optat pentru o autonomie lărgită. Metodele violente de obținere sau promovare ale intereselor sale, care s-au soldat cu mii de morți, a rezultat în includerea Partidului Muncitorilor din Kurdistan în lista organizațiilor teroriste de către SUA și alte state, iar pentru Turcia, PMK, este percepută drept o amenințare deosebit de periculoasă. Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan a arătat, inițial, deschidere către kurzi, iar în 2013 chiar s-a ajuns la un armistițiu cu PMK și existau perspective de pace. Dar incursiunea ”Statului Islamic” din 2014 a avansat criza odată cu luptele de la Kobane, unde forțele turce nu sau implicat deosebit și unde partea turcă nu le-a permis kurzilor turci să treacă hotarul și să lupte alături de kurzii sirieni, ceea ce a dus la proteste violente soldate cu morți în zonele din Turcia unde erau comunități kurde importante. În timp ce Turcia refuza să îi ajute pe kurzii irakieni și sirieni, chiar și cu prețul unor tulburări pe propriul său teritoriu, partea turcă era învinuită de cei implicați în proces că respingea și apelurile de a interveni împotriva ”Statului Islamic”, fiind chear învinuită că ar fi tolerantă cu acesta, pentru că se presupunea că a permis tranzitarea teritoriului său de către luptători străini, ar fi închis ochii la traficul de frontieră, inclusiv cu petrol, prin care ”Statul Islamic” s-a finanțat, i-a lăsat pe jihadiști să își formeze o rețea logistică de susținere a operațiunilor din Siria (https://foreignpolicy.com/2018/04/12/turkeys-double-isis-standard/). Ulterior Turcia a declanșat o companie militară împotriva PMK și a ”Statului Islamic”, iar mai tîrziu operațiile au fost extins și în Siria. Iar formațiunile YPG fiind asociate cu PMK considerat formațiune teroristă. Chiar dacă forțele YPG nu au lansat atacuri împotriva Turciei, aceasta a încercat să le lichideze și respectiv a lansat operațiuni militare în Siria în 2016, cînd i-a împiedicat pe kurzi să unească diferitele teritorii pe care le controlau și au izolat enclava Afrin a acestora, ulterior în 2018, cînd au ocupat enclava și au exclus din regiune forțele YPG, concomitent forțele YPG colaborau atunci cu cele ale SUA în alte părți ale Siriei. Președintele Turciei a amenințat cu regularitate, în discursurile publice, că va urma și o a treia ofensivă majoră, de data aceasta la est de Eufrat și în direcția Manbij. În contextul relațiilor complicate dintre Turcia și mișcările/forțele kurde, Turcia a lansat, pe 9 octombrie o operațiune militară în nord-estul Siriei, pentru a elimina forțele kurde din zona de frontieră și pentru a crea o „zonă sigură” de relocare a milioane de refugiați arabi. Ofensiva a fost anunțată chiar de președintele Recep Tayyip Erdogan într-un mesaj postat pe Twitter – forțele armate turce, împreună cu armata națională siriană, au lansat operațiunea Izvorul Păcii împotriva teroriștilor PMK/YPG și Daesh din nordul Siriei. Misiunea noastră este să prevenim crearea unui coridor de teroare peste hotarul nostru de sud și să aducem pacea în zonă. Turcia declara de mai mult timp că va interveni militar în nordul Siriei administrat de forțele kurde, pe care Turcia le califică afiliate PMK, considerată organizație teroristă. Această acțiune a avut loc după ce SUA au anunțat că își retrag trupele din regiune, abandonând Forțele Democrate Siriene principalul său aliat în lupta împotriva ”Statului Islamic”. Administrația președintelui SUA a făcut anunțul după care președintele american a vorbit cu președintele turc la telefon, iar forțele SUA au început să părăsească regiunea, respectiv Forțele Democrate Siriene și YPG au denunțat acțiunile SUA și le-au calificat ca pe o “lovitură în spate”. Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Europeană și-au exprimat îngrijorarea cu privire la planul Turciei, avertizând că orice acțiune militară ar putea agrava suferința sirienilor, deja afectați de opt ani de conflict, iar președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a cerut Turciei să stopeze operațiunea militară și a avertizat că Uniunea Europeană nu va ajuta la finanțarea creării vreunei „zone sigure” în nord-estul Siriei.
După începerea operațiunilor, președintele turc a declarat că, scopul nu este de a controla zona Manbij și că nu are importanță cine se află acolo, important fiind ca să nu existe teroriști, iar ulterior acest teritoriu va fi transmis sirienilor, deoarece Turcia nu pretinde la teritoriile siriene. Forțele Federației Ruse au efectuat patrularea zonei respective, iar ulterior după retragerea forțelor SUA zona a intrat sub controlul trupelor siriene guvernamentale. Președintele SUA, a fost criticat dur de politicieni americani, dar și la nivel internațional, deoarece a retras trupele americane din nordul Siriei, aspect care a permis Turciei să lanseze o operațiune militară împotriva forțelor kurde, care erau aliate cu SUA, ulterior SUA a somat Turcia să înceteze ofensiva militara din Siria, iar președintele SUA a atras atenția că poate “distruge” economia Turciei prin diverse sancțiuni. Operațiunile militare turce, prin lansarea de atacuri terestre și aeriene, au trezit reacții negative și din partea Siriei, care a calificat acțiunile militare turce drept invazie ilegală a teritoriului său suveran și respectiv trupele guvernamentale siriene au început redislocarea pentru a se desfășura în zona de conflict, unde a început colaborări cu forțele kurde anterior inamice. Președintele turc pentru a nu admite confruntarea cu forțele siriene susținute de Federația Rusă, respectiv la contactat pe președintele rus, iar în urma acestei discuții părțile au convenit să nu se admită confruntări dintre forțele turce și cele guvernamentale siriene, iar Turcia va garanta integritatea teritorială a Siriei, suplimentar cei doi șefi de stat au convenit să petreacă o întrevedere de lucru în Rusia, pentru a discuta mai avansat situația din nordul Siriei, care să prevadă identificarea soluțiilor politice de rezolvare a situației complicate.

Situația cu implicarea militară a Turciei, a dus la deteriorarea bruscă și periculoasă a relațiilor pe axa Turcia-SUA, inclusiv UE (unde un grup de deputați francezi solicită să fie întroduse sanscțiuni contra Turciei pentru operațiunea militară vizată și respectiv deputații consideră că Turcia ar trebui exclusă din NATO și din procesul integrării europene – https://www.lefigaro.fr/vox/monde/l-appel-de-59-deputes-la-france-doit-demander-que-la-turquie-soit-suspendue-de-l-otan-20191018 ) și a generat o implicare mai activă a SUA pentru aplanarea situației, și a împăca onorabil toate părțile implicate. Astfel, vicepreședintele SUA, Mike Pence, aflat în Turcia la o întrevedere urgentă cu președintele Erdogan, a anunțat pe 17 octombrie, că autoritățile turce au acceptat o încetare a focului în nordul Siriei, pentru a permite retragerea formațiunilor înarmate kurde. Mike Pence a expus că a vorbit cu președintele Donald Trump și respectiv liderul american îi „este foarte recunoscător” președintelui Recep Tayyip Erdogan pentru că a facilitat o încetare a focului, pe de altă parte, Pence a menționat că operațiunea turcă va înceta când forțele YPG vor încheia retragerea. Mike Pence a mai spus că SUA vor continua să se implice în Siria, dar nu militar, el a adăugat că președintele Trump l-a trimis în regiune pentru „a stopa violența”. „Am realizat asta. Am avut totodată și ocazia de a conlucra cu YPG pentru a degaja zone și pentru a aduce mai multă pace, securitate și stabilitate în acea zonă tampon”, a mai precizat Pence, exprimându-și speranța că asta se poate realiza în următoarele zile, după care încetarea focului să devină permanentă. Mike Pence a menționat suplimentar că, în acest caz, SUA nu vor extinde sancţiunile împotriva Turciei, iar Donald Trump, a salutat decizia lui Recep Tayyip Erdogan. Ministrul de externe al Turciei, Mevlut Cavusoglu, a declarat că acordul dintre SUA și Turcia de suspendare a operațiunile militare în Siria nu reprezintă un armistițiu. „Vom face o pauză cu operațiunea, pentru 120 de ore, pentru a le da teroriștilor posibilitatea să plece. Vom stopa operațiunea numai când vor fi întrunite condițiile noastre”, a spus Cavusoglu. El a mai precizat că „zona sigură” va trebui stabilită la cel puțin 32 km est de râul Eufrat până la hotarul cu Irakul și o lungime de 444 km. Conducerea Turciei ulterior a mai precizat că va relua operaţiunile în nordul Siriei în perioada următoare, în cazul în care grupurile kurde nu se retrag din zona frontierei, aceste declarații venind în urmă unor învinuri reciproce turco-kurde de lipsă a respectării înțelegerilor Turcia-SUA, iar președintele turc a punctat – „Dacă promisiunile sunt respectate până marţi seară (22 octombrie), vom rezolva cu instituirea zonei de securitate. Dacă nu, operaţiunea va fi reluată imediat după trecerea termenului de 120 de ore”. La general scopul Turciei fiind de a crea o zonă de securitate de-a lungul frontierei Siriei cu Turcia, pe partea siriană și edificarea a 12 puncte de observare la hotar, iar activitatea antiteroristă pe teritoriul sirian, fiind conform părții turce, în final o obligativitate a conducerii statului sirian.

Operațiunea Turciei în nordul Siriei a elucidat divergențele profunde dintre toate părțile implicate în situația din regiune, iar interesele părților sau dovedit a fi în mare parte mai superioare decît păstrarea păcii și stabilirea unei securități de durată. Cel mai periculos, este că, acțiunile Turciei și lipsa unei comunicări adecvate între partenerii ghidați de propriile interese în detrimentul altuia, au creat situația cînd fisurile dintre aliații NATO sau dovedit a fi unele extrem de periculoase, care la degradarea relațiilor în cadrul războiului de interese, poate duce la conflicte chiar între membrii alianței, fiind astfel pusă sub incertitudine obligativitatea apărării comune în condițiile diferitor viziuni și interese, inclusiv situația fiind agravată de disponibilitatea părților de a impune partenerilor NATO sancțiuni politico-economice, sau alte sancțiuni mai dure, sau incertitudinea dacă vei fi sau nu părăsit subit de partener în condiții care nu convin partenerului mai puternic, ca în cazul forțelor kurde, care sau simțit abandonați de SUA, iar conducerea SUA a fost învinuită de cercurile politice proprii și de parteneri de abandonarea aliaților. Astfel de situații periculoase, cum au fost cele dintre trupele SUA în retragere și cele turce în ascensiune, apoape că au creat condițiile cînd doi membri NATO să se lupte reciproc, mai ales că trupele americane se pare că au și fost parțial lovite de cele turce fie din greșală sau intenționat (https://www.newsweek.com/us-troops-syria-turkey-1464727, https://www.washingtonpost.com/national-security/2019/10/12/us-forces-say-turkey-was-deliberately-bracketing-american-forces-with-artillery-fire-syria/). Indiferent de ce sa întîmplat, această situație de criză între partenerii NATO efectiv nu poate fi calificată drept una care contribue la edificarea stabilității în regiune, mai ales că Turcia este un partener deosebit de important în regiune pentru alianță și unde se impune de luat în calcul arsenalul nuclear al SUA stocat la baza militară a SUA Incirlik din Turcia, dislocată destul de aproape de hotarul cu Siria, care în anumite circumstanțe poate fi ținta teroriștilor, sau al unor alte situații, care să încurce SUA controlul asupra arsenalului vizat pe fundalul relațiilor complicate dintre SUA și Turcia (https://www.nytimes.com/2019/10/14/world/middleeast/trump-turkey-syria.html).

Implicarea masivă a marilor puteri globale ca Federația Rusă, SUA, UE, puterilor regionale ca Iran, Turcia, Israel, etc, în conflictul sirian și în lupta contra rețelelor teroriste, au generat o competiție periculoasă dintre cei implicați privind cine este mai campion în nimicirea terorismului internațional în zona vizată, dar și cine este cel mai corect sau nu în susținerea sau lupta contra încă actualului lider al Siriei, Bashar Hafez al-Assad. Aceste aspecte foarte generalizate, au creat situația cînd toate părțile implicate cu interese în regiunea vizată, urmăresc preponderent doar interesele sale, fără a lua în considerație prea mult și interesele altor parteneri, aliați sau concurenți din lupta contra terorismului sau interesele statelor din regiune, inclusiv ale kurzilor, teritoriile locuite de aceștia fiind în continuare arena de confruntare a intereselor dintre puterile implicate, care lasă răni adânci asupra populației care suferă.

Avînd în vedere că, conducerea SUA și a Turciei au dat dovadă de luciditate diplomatică și politică, soldată cu identificarea unor soluții de compromis, care au dus totuși la stoparea operațiunilor militare, există speranța bazată pe această luciditate că, totuși, soluțiile pașnice bazate pe un veridic izvor al păcii, vor predomina în abordarea acestei crize complexe, greu de rezolvat, în vederea satisfacerii tuturor intereselor, iar situația explozibilă să nu degradeze în catastrofă fără posibilități pașnice de aplanare pe fundalul care nu prea inspiră optimism reieșind din refuzul tuturor statelor din regiune de a accepta un stat kurd, iar diferitele grupări kurde este puțin probabil că vor renunța la edificarea autonomiei largi și chiar al independenței, iar asta însemnând pe termen lung că teritoriile respective vor fi în continuare unul dintre focarele fierbinți de instabilitate globală.

Aplicațiile strategice ”GROM-2019”

Odată cu anularea în anul curent, de către părțile semnatare, a Tratatului forțelor nucleare intermediare, nivelul securității globale a avut puternic de suferit, iar foștii semnatari ai tratatului anulat au și început activitatea intensă pentru dezvoltarea sistemelor de rachete cu rază medie, fiind astfel readusă la actualitate goana înarmărilor, cu adoptarea unor doctrine care prevăd lovirea preventivă cu capacități strategice al potențialului inamic, fiind în acest mod sporit pericolul folosirii munițiilor nucleare în cadrul degradării situației de securitate mondială. În aceste condiții, arsenalele strategice nucleare, preiau și mai mult rolul important al descurajării strategice privind posibilitatea aplicării armelor nucleare, prin fortificarea convingerii, realizabile practic, de nimicire garantată reciprocă al celor care vor aplica aceste arsenale strategice.

Astfel, aplicațiile de anvergură majoră ”GROM-2019”, ale trupelor cu destinație strategică ale Forțelor Armate (FA) ale Federației Ruse (FR), care se vor desfășura în perioada 15-17 octombrie 2019, vin să fortifice perceperea mondială că triada nucleară (terestră, navală, aeriană/spațială) deținută de FR sa modernizat, are capacitățile tehnice, umane, științifice, economice, nivelul necesar de pregătire/instruire a trupelor servante și conducerii politico-militare, pentru a menține, dezvolta și utiliza la necesitate aceste forțe strategice, care în rezultatul acestor aplicații vor spori rolul acestor forțe în cadrul descurajării strategice ale adversarilor.

În cadrul acestor aplicații strategice de anvergură sporită a trupelor cu destinație strategică ale FA FR, vor fi antrenați circa 12 mii de militari din cadrul tuturor eșaloanelor de comandă, din cadrul unităților de rachete cu destinație strategică, forțelor aero-spațiale, forțele navale, celor cu destinație strategică și destinație specială, se planifică a fi executate 16 trageri cu rachete de croazieră și rachete balistice, vor fi folosite 213 lansatoare ale acestor rachete dislocate pe purtători tereștri, navali și aerieni, vor fi antrenate 105 aparate de zbor, 15 nave militare de suprafață, 5 submarine (probabil că o atenție deosebită va fi atrasă nivelului de pregătire al submarinelor strategice de generație nouă ”Borei” purtătoare de rachete nucleare intercontinentale ”Bulava”, dar și submarinelor multirol ”Yaseni” cu rachete ”Kalibr” care finalizează perioada de transmitere în trupe al unui astfel de model cu denumirea ”Kazani”), 310 unități de altă tehnică militară, iar toate activitățile, planificate în cadrul aplicațiilor ”GROM-2019”, urmează a fi petrecute la poligoane și terenuri din FR, fără a fi atrase contingente din statele partenere. Aplicațiile vizate vor fi axate, în afara scopurilor menționate mai sus, pe dezvoltarea interoperabilității și închegării acțiunilor celor patru districte militare și celor cinci comandamente militare, toate reformate, în cadrul executării în comun al unor misiuni strategice complexe, prin verificarea și sporirea deprinderilor trupelor antrenate privind desfășurarea rapidă a grupărilor de forțe strategice pe direcțiile necesare, pregătirea acestor forțe pentru folosirea la necesitate a sistemelor de armament noi de precizie sporită la distanțe mari, și în general aceste aplicații vin să avanseze multiplu nivelul pregătirii/acțiunii practice comune a noii structuri reformate a FA FR.

Suplimentar aceste aplicații vor demonstra capacitățile tehnicii noi luată în dotare de către forțele strategice nucleare, unde componentele noi, în ultimii șase ani, ocupă în jur de 81% din toate sistemele tehnice ale forțelor strategice. Procentul mare al noilor componente ale forțelor strategice nucleare, dar și purtătorilor non-nucleari, care pot la necesitate să fie dotate cu componente nucleare, a fost posibil de atins datorită dotării cu submarine strategice noi de generația a patra ”955 Borei” și ”955A Borei”, avioane strategice de bombardament modernizate TU160, TU95MS, rachete de generație nouă X101, X102 pentru purtători aerieni, continuă procesul de finalizare a verificărilor pentru sistemele ”RS28 Sarmat”, care vor fi în viitorul apropiat în dotarea trupelor strategice, în afara componentelor nucleare noi, intens se lucrează pentru a se dota cu complexe ”Iskander –M”, dotarea în curînd cu sisteme de rachete hipersonice ”Kinjal”, ”Avangard”, ”Țîrkon”, acestea toate fiind în stare să poarte la necesitate și încărcătură de luptă nucleară.

Aplicațiile ”GROM-2019” au o importanță simbolică deosebită pe fundalul expirării în anul 2021 al tratatului ”Treaty between the United States of America and the Russian Federation on Measures for the Further Reduction and Limitation of Strategic Offensive Arms, New START”, unde prelungirea acestui tratat este o mare întrebare fără un răspuns, care să inspire certitudinea că omenirea nu se va confrunta cu o nouă goană a înarmărilor nucleare ce poate avea urmări catastrofale. În cazul căderii acestui tratat, ca și cel al forțelor nucleare intermediare, nimic nu va mai reglementa, limita neproliferarea și sporirea fatală a armamentului ofensiv nuclear, iar astfel de aplicații de genul ”GROM-2019” pot demonstra eficiența răspunsului la folosirea unor astfel de arme pentru cei care dețin capacități ofensive nucleare prin nimicire reciprocă garantată, unde învingători în conflicte nucleare nu pot fi și astfel să se tempereze, și să se revadă atitudinea față de viitorul acestor arme, care pot nimici rapid civilizația umană.

Totodată, chiar dacă ”Treaty between the United States of America and the Russian Federation on Measures for the Further Reduction and Limitation of Strategic Offensive Arms, New START”, se va prelungi, asta, totuși, puțin probabil că va limita dezvoltarea/modernizarea arsenalelor nucleare, care vor păstra pentru mulți ani rolul său strategic în descurajarea adversarilor și concurenților în lumea actuală tot mai complexă și aflată într-o concurență fără precedent pentru resurse.

În contextul vizat se vede foarte clar că, forțele strategice nucleare, împreună cu dotarea/instruirea acestora, sunt în atenția de bază a conducerii politico-militare a FR, aceste forțe fiind fundamentul actual al statutului de mare putere globală a FR (de altfel și al altor mari puteri deținătoare de astfel de arsenale și în primul rând SUA), iar aplicații de genul ”GROM-2019” au rol deosebit de important în jocul geopolitic mondial dintre marile puteri, unde FR va demonstra suplimentar că are capacitățile necesare pentru ca interesele acesteia să nu fie ignorate.

Din punct de vedere general al expertizei militare, aplicațiile de proporții imense ”GROM-2019”cu certitudine vor demonstra la finalitatea acestora că, FR deține capacități ofensive impresionante, de temut, tehnico/umane strategice nucleare/non-nucleare competitive și bine instruite, iar împreună cu alte aplicații reușite, cum au fost recentele aplicații de anvergură deosebit de mare ”Țentr 2019 ”, la general vor spori imaginea FA FR reformate ca pe unele care pot rapid proiecta forțe numeroase de arme întrunite indiferent de distanță, complexitatea și proporțiile teatrului de operații, fiind în acest mod, pentru anul 2019, verificate și bine pregătite toate componentele militare ale FR.

2. APLICAȚIILE STRATEGICE ALE FA FR „ЦЕНТР-2019”. Demonstrare a forței militare.

După cum era de așteptat în luna septembrie, ca și în anii precedenți Federația Rusă a desfășurat un amplu exercițiu militar strategic de comandament și stat major internațional. De data aceasta în perioada 16 – 21 septembrie, pe 6 poligoane ale trupelor de arme întrunite (Toțkii (reg. Orenburg), Donguz (reg. Orenburg), Adanak (Republica Daghestan), Cebarkuli (reg. Celeabinsc), Iurghin (reg. Kemerovo), Aliisk (ținutul Altai)), pe două ale Forțelor Aeriene și Apărare Antiaeriană (Așuluk și Safaculevo) de pe teritoriul FR, de asemenea, în acvatoriul Mării Caspice. Pe lângă aceasta, unele epizoade de luptă cu „formațiunile militare ilegale” au fost executate pe poligoanele din afara teritoriului Federației Ruse: Șâgâs și Sarâ-Șagan (Kazahstan); Laur și Sanbuli (Tadjikistan) și Edelveis (Kârgâzstan).

Conform datelor oficiale la exercițiile militare au fost antrenate organele de conducere militară și trupele din Districtul militar Centru, Flotilei Caspice, o parte din forțele Districtului militar Est, Trupelor de desant aerian, aviației cu rază lungă de acțiune și militare de transport a Forțelor Aerospațiale, de asemenea, pentru însușirea unor acțiuni comune au fost antrenate contingente de militari din China, Pakistan, Kârgâzstan, India, Kazahstan, Tadjikistan, Uzbekistan. În total au fost antrenați în jur de 128 mii de militari, peste 20 mii de unități de armament și tehnică militară, în jur de 600 aparate de zbor și până la 15 nave de luptă și auxiliare, incluziv în acțiunile practice ale trupelor de pe poligoanele Donguz, Toțkii și Adanak de pe partea europeană a FR: militari – până la 12950 (până la 10700 militari din partea FR și până la 2250 – din partea statelor participante); tancuri – până la 250 unități; mașini de luptă pentru infanterie și transportoare blindate – până la 450 unități; sisteme de artilerie și lansatoare de rachete în salvă – până la 200 unități.

Faza activă a exercițiilor a fost observată de președintele rus Vladimir Putin și cel kârgâz Sooronbai Jăănbecov.

O particularitate importantă a exercițiilor strategice de anvergură, desfășurate anual de către Federația Rusă este că acestea de fiecare dată adaogă elemente noi la experiența de luptă a trupelor ruse.

Numărul mare a militarilor, armamentului și tehnicii militare, numărul statelor participante și spațiul imens pe care acestea se desfășoară ilustrează clar nivelul complex al activităților desfășurate în cadrul exercițiilor „Centru -2019”. De menționat că din cele patru districte militare ale FR, Districtul militar Centru ocupă practic același spațiu după teritoriu alături de cel mai mare District Est: la nord din Arctica și în jos departe spre sud și est.

Comparativ cu precedentele exerciții „Țentr-2015”, la exercițiile „Țentr-2019” a fost mărit considerabil numărul de militari antrenați – 128 mii vizavi de 95 mii. A fost mărit considerabil și numărul de unități de tehnică și armament antrenate – 20 mii vizavi de 7 mii. Iar faptul că la exerciții s-au alăturat mai multe state, demonstrează că abordarea a devenit mai complexă, iar operațiile comune cu parteneii sunt considerate importante în cadrul executării misiunilor.

Caracteristic este și faptul că multe elemente din cadrul exercițiilor „Centru-2019” au fost desfășurate pentru prima dată:

– pentru prima dată echipajele elicopterelor Mi-8 au transportat o baterie de obuziere D-30 și muniții pentru acestea pe suspensii externe, fapt ce a contribuit la redislocarea subunității de artilerie în termene foarte restrânse pe diverse direcții și la mărirea capacităților de manevrare a subunităților de artilerie;

– pentru prima dată peste 1500 de parașutiști cu peste 200 de unități de armament și tehnică din dotare au fost lansați concomitent din 80 de avioane militare de transport Il-76 ale Forțelor Aerospațiale;

– pentru prima dată echipele de servanți ale complexelor de rachete operativ-tactice „Iskander-M”, au fost redislocate din Ural pe poligonul Sarâ-Șagan din Kazahstan unde au executat lansări de rachete asupra unei baze a teroriștilor la distanță de câteva sute de kilometri;

– pentru prima dată echipele de servanți ale aruncătoarelor de flăcări grele TOS-1A „Solnțepiok” au executat lovituri prin foc în timpul ofensivei cu patru companii concomitent în componența batalionului;

– pentru prima dată exercițiile militare au fost desfășurate în afara teritoriului Federației Ruse – în Kazahstan, Kârgâzstan și Tadjikistan.

Principalele scopuri ale exercițiilor „Țentr-2019” au devenit verificarea nivelului de pregătire a organelor militare de conducere din Districtul militar Centru, corpului de comandă al contingentelor militare pentru conducerea trupelor, sporirea compatibilității și nivelului de interoperabilitate în timpul executării misiunilor comune privind menținerea păcii, apărarea intereselor și asigurarea securității în regiunea Central-Asiatică, demonstrarea stării de pregătire a FA ale FR și statelor din regiunea Asiei Centrale pentru apărarea intereselor naționale.

Totodată o deosebită importanță a fost acordată verificării nivelului de pregătire a organelor de conducere militară la planificarea și executarea regrupării trupelor la distanțe mari. Spre exemplu subunitățile de rachete operativ tactice „Iskander-M” dislocate în reg. Sverdlovsk au executat un marș combinat spre poligonul Sarâ-Șagan (estul Kazahstanului) parcurgând peste 2 mii km. De asemenea, mai multe echipaje ale aviației cu rază lungă de acțiune pe avioanele Tu-22m3 au fost redislocate din punctele de dispunere permanentă pe aerodromurile operative din Ural și Privoljia, parcurgând peste 3,5 mii km.

Manevrele exercițiilor „Centru-2019” au câștigat o greutate geopolitică semnificativă. Pe poligoanele militare au interacționat practic toate statele din Asia Centrală, de asemenea, pe lângă Rusia, trei state deținătoare de arme nucleare China, India și Pakistan, dintre care ultimele două se află într-un conflict periculos din cauza statutului regiunilor Jammu și Kașmir, iar la aceste exerciții FR a demonstrat capacitatea de a deveni pentru rezolvarea unor scopuri comune centrul unei anumite concilieri între cei care se văd mai mult prin dispozitivile de ochire ale armelor, inclusiv celor nucleare. De menționat că China a trimis la exercițiile „Centru -2019” un contingent de 1500 militari, iar India și Pakistan 140 și 90 militari consecutiv.

Componența unică a participanților dezvăluie, pe de o parte, importanța menținerii securității în regiune împotriva grupărilor teroriste, iar pe de altă parte, interesul deosebit al statelor unul față de altul. Populația statelor participante constituie un număr de peste 3 miliarde oameni, ce reprezintă o bună parte din populația de pe glob. O eventuală alianță militară dintre aceste state ar putea constitui o forță incomparabilă cu cele existente.

Rusia antrenând la exercițiile vizate puteri militare precum China și India evident că a urmărit și scopuri geopolitice și strategice și nu în ultimul rând scopul de a-și demonstra forța și să transmită semnale în adresa Occidentului, relațiile cu care în ultimii ani s-au deteriorat substanțial.

Recent, caracterizând ambițiile pe arena globală ale Rusiei și Chinei secretarul american al apărării Mark Esper a declarat că Rusia este cea mai mare problemă de securitate pentru SUA în perspectiva apropiată, iar China – o problemă enormă de lungă durată. Această stare a lucrurilor îngrijorează tot mai mult Occidentul, îndeosebi rapiditatea cu care Rusia își poate redisloca trupe importante aflate la mii de kilometri. Diverse declarații ale oficialilor occidentali denotă că statele-membre NATO în prezent recunosc că, într-o situație de criză n-ar putea face față mobilității trupelor rusești. Anul 2020 urmează să fie un test pentru NATO care pregătesc în aprilie – mai desfășurarea unui important exercițiu cu denumirea „Defender Europe – 2020”, la care vor fi antrenate 16 state-membre ale NATO și va fi cel mai mare exercițiu de acest gen din Europa în ultimii 25 de ani, la care vor participa aproximativ 20.000 de militari (totuși fiind anvergura cu mjult mai inferioară exercițiului Centru 2019). SUA pregătește pentru perioada următoare, un desant masiv a peste 2500 de vehicule blindate în Europa, inclusiv tancuri Abrams M1, mașini de luptă pentru infanterie Bradley M2, piese de artilerie Palatin Howitzer M109 şi diverse alte vehicule de sprijin care vor fi dislocate pe toată latura de Est a NATO – în România, Polonia, Bulgaria, Estonia, Ungaria, Letonia şi Lituania. Evident că Rusia nu va lăsa fără răspuns viitoarele acțiuni ale SUA și NATO, iar reacția la exercițiile „Defender Europe -2020”, dar și la cele ce ar putea să mai urmeze, va fi arătată și în cadrul viitoarelor exerciții strategice „Kavkaz – 2020” – ocazie perfectă de demonstrare a forței militare. Important ca acest joc periculos să nu se transforme într-un masacru al umanității, deoarece jocurile militare pot crea în mintea unor lideri impresia că prin forțele militare se poate de hotărît problemele dintre state.

După cum sa estimat în august anul curent, în prima parte a materialului dedicat pregătirii exercițiului „Centru – 2019”, sa adeverit că exercițiul vizat a fost, ca și alte aplicații similare, un succes demonstrat practic al sectorului de apărare modern al Federației Ruse, iar capacitățile forțelor ruse tot mai des elucidează că acestea au avansat cu mult din perioada anilor 90 ale secolului 20. Sa demonstrat că Federația Rusă, prin aceste aplicații de anvergură majoră, au fortificat în plus capacitățile sale politice, militare, economice și a complexului industrial-militar în evoluția continuă al sectorului militar și au evoluat în implementarea practicilor noi, bazate pe lecțiile însușite de a proiecta la distanțe deosebit de mari grupări de forțe întrunite, inclusiv prin implicarea aliaților săi în pofida divirgențelor dintre aceștea (India, Pakistan, China), capabili împreună să fie o concurență similară cu NATO în primul rînd, sau altor concurenți în orice zonă necesară a fi acoperită cu capacități militare operaționale, aducând un plus de valoare la aspectul descurajării concurenților săi și a menținerii aliaților, cu avansarea imaginii de producător căutat al unor utilaje militare moderne, eficacitatea cărora a fost practic demonstrată în astfel de aplicații, cu înrădăcinarea suplimentară a perceperii la scară mondială a revenirii Federației Ruse la statutul de mare putere globală, care nu mai poate fi ignorat de nimeni.

Metode experimentale de instruire și selectare a cadrelor militare pentru misiuni speciale

În septembrie 2019, în sursa electronică https://www.aldrimer.no/russiske-spesialstyrker-pa-norsk-jord/, a apărut informația precum că forțe speciale din Federația Rusă (FR) au fost observate pe teritoriul Regatului Norvegiei. Se discută despre aspectul că aceste pretinse forțe speciale ar fi desfășurat cercetarea și monitorizarea anumitor obiective de infrastructură și a teritoriului respectiv, fiind expus aspectul că aceștea ar fi pătruns pe teritoriul vizat în cadrul aplicațiilor Flotei de Nord a Forțelor Navale ale Federației Ruse, care ar fi petrecut în perioada august-septembrie 2019 anumite activități în apropierea arhipelagului norvegian Spitzbergen. Este de menționat că aceste informații au fost dezmințite de autoritățile FR https://www.facebook.com/RusEmbNo/posts/2421073644680648?__xts__[0]=68.ARDtVsgxQRzUC-ldetEmo8MFZaFlXN93Qs4ZZJ5EN29XFpxlWgUdvy2_nqzDjOCpyB0SNanDJwz2ztGPYmrv_muU4LUtgrV5Z5Q81zg4JL9qQ-0w3cIfL8wVJk2MbG9h3jIGLGiRSe3Dsy8oyfb-cuLwqMhyjtJj9AudVLDgcOIGzfam0TL-b2FovTWFQA-PXIYGY5_7Ezw2sijkoQaxmgjbLO3RqEAsdYVBOhi3b48L6gj1msNgz6AmU0NuniP68ir0W_RF4DweFiBAYHI-yClPJgxjJ1s0l3zLQAypCXPXAe75lDgEU0vCqgtqLghp_tD47n69HOGuwuk7cY0Aqg&__tn__=-R.

Nu vom atrage atenție asupra veridicității acestor informații cu privire la prezența fără aprobare a forțelor speciale ruse pe teritoriul altui stat, informație care de altfel seamănă mai mult a dezinformare cu scop incert, dar vom atrage atenția la aspectul că astfel de operații în general sunt realizabile de către cei care au forțe speciale și de cercetare foarte dezvoltate, și care au capacitatea umană și tehnică de a realiza scenarii similare celor pretinse de sursa aldrimer.no.

În contextul celor expuse, pare foarte interesantă, pentru a fi preluată, noua metodă de selectare și instruire a cadrelor militare de conducere aplicată recent în Forțele Armate ale FR, metodă care foarte mult seamănă cu pregătirea unei baze de cadre pentru completarea sau formarea subdiviziunilor cu misiuni speciale și cercetare, care pot acționa în mediu extrem de dificil, în cadrul operațiilor din afara teritoriului propriu.

Astfel, recent, la poligonul Raevschii din apropierea orașului Novorosiisk, au fost desfășurate instruiri tactico-speciale în cadrul unei programe experimentale a Ministerului Apărării al FR. Din sursele disponibile în mediul informativ deschis se atestă că, acest program experimental are drept scop instruirea cadrelor militare conform altor specialități militare decît cele deținute de personalul supus instruirii respective, inclusiv pregătirea specială a militarilor de sex feminin în operații comune cu militarii bărbați.

Este foarte interesant că programul vizat a cuprins selectarea etapizată a 30 de ofițeri tineri dintre 4500 de candidați, iar la general activitatea acestora a fost axată asupra penetrării teritoriului inamic, operații în teren și mediu ostil, nimicirea completă a unor grupuri ilegale paramilitare înarmate, grupuri teroriste, capturarea de tehnică adversă, desfășurarea unor marșuri forțate, trecerea diferitor obstacole dificile, activități de cercetare-diversiune, activități în condiții de teren muntos și accidentat, activități subacvatice, aplicarea luptei corp la corp, ocuparea unor poziții inamice, neutralizarea unor obiective, etc.

Programul-concurs respectiv, se pare că se desfășoară de la începutul anului 2019 și a cuprins instruirea/selectarea cadrelor militare antrenate în mai multe zone climaterice, în condițiile unor terenuri foarte accidentate și extrem de complicate, mediu extrem de ostil apropiat ca și scenarii/condiții de cele reale de luptă, activitățile fiind petrecute în cadrul bazelor de instruire și poligoane ca Raevschii, în regiunea Krasnodar, la poligoanele Flotei de Nord a Forțelor Navale ale FR.

Șeful grupului de instructori în cadrul acestor activități, colonel Serghei Isaev, a menționat pentru sursele media, că finaliștii concursului respectiv sunt exponenți din diferite genuri de armă, iar programul experimental este direcționat spre avansarea nivelului pregătirii pentru luptă a cadrelor militare cu vîrsta cuprinsă între 27 și 30 ani, acesta în special menționînd: ”Современные реалии требуют от офицеров более широкой подготовки в составе специальных подразделений. Профильные вузы не всегда уделяют этому достаточно внимания. Те знания, которые они сейчас получают, позволят им после возвращения в родные части улучшить боевую подготовку личного состава”.

Este indiscutabil că, deținerea unei experiențe multilaterale, în cadrul pregătirii eficiente pentru luptă, este deosebit de importantă și respectiv impune o revizuire a pregătirii cadrelor militare în condițiile moderne cu adoptarea de noi abordări a instruirii practice, inclusiv în condițiile când forțele armate pot fi atrase și la operații speciale de suport al forțelor de ordine în cadrul nimicirii unor grupuri teroriste, criminale, sau acțiuni speciale în afara propriului teritoriu, etc., fiind argumentată folosirea unor astfel de practici al instruirii și selectării cadrelor militare, care vin să fortifice expunerile oficiale precum că aceste practici au scop de a spori nivelul pregătirii în subunitățile unde se vor reîntoarce cei care au susținut instruirea. Totuși, nivelul foarte strict de selectare a unui grup mic și mixt de militari de gen feminin/masculin, dintr-un număr foarte mare de candidați, complexitatea și specificul instruirii apropiat sau similar cu cel al trupelor speciale și de cercetare, aria largă de teritorii utilizate, caracterul experimental al instruirii vizate, demonstrează că scopul instruirii experimentale vizate este cel mai probabil altul decât cel declarat oficial și denotă sporirea atenției conducerii militare a Forțelor Armate ale FR asupra calității personalului selectat pentru forțele speciale și celor de cercetare, unde accentul se pune asupra calității unui număr restrâns de efectiv mixt de sex masculin/feminin comparativ cu grupurile mai numeroase preponderent formate din militari bărbați. Selectarea strictă și pregătirea complexă a unor astfel de grupuri mixte, lărgesc cu mult flexibilitatea utilizări grupurilor similare în operații speciale și de cercetare-diversiune în teritoriu și mediu extrem de ostil, unde uneori se impun nu doar capacității de rezistență fizică, dar și distragerea atenției, folosirea activității legendate în teren, cumpătare/răbdare, alte calități, circumstanțe și necesități unde militarii de gen feminin pot aduce rezultate mai rapide și mai eficiente decât bărbații. În același timp, instruirea experimentală a unui grup mic de personal selectat dintr-un număr impunător de candidați, relevă testarea unor noi metode de instruire rapidă și poate mai puțin costisitoare a personalului pentru misiuni speciale, care avînd deja o specialitate militară în spate, nu mai impune timp îndelungat pentru aducerea pregătirii acestora la nivelul necesar executării unor misiuni complicate în teritoriul advers, iar reușita practică a acestei metode de instruire poate rapid spori numărul de efectiv necesar pentru operații speciale, inclusiv crea o rezervă substanțială pentru trupele speciale și de cercetare, sau transforma în timp tot personalul militar al armatei în forță universală unde toți militarii sunt apți pentru a executa misiuni cu destinație specială și de cercetare indiferent de specialitatea sa militară de bază.

Astfel, din punct de vedere al eficacității sporirii nivelului profesional al cadrelor militare în condiții practice complicate, apropiate de cele reale, folosirea unor unități operaționale mixte cu militari de gen masculin/femenin, este o practică pozitivă, nu este poate o practică neapărat nouă, dar evident menită să impulsioneze pregătirea practică, calitativ mai avansată, a efectivului destinat unor misiuni speciale, iar această practică merită atenție și chiar preluare.

Dacă să ne întoarcem la presupusa pătrundere a unor trupe cu destinație specială a FR pe teritoriul norvegian, suprapus peste perioada instruirii experimentale a grupului mixt de militari de gen feminin și masculin, se poate de acordat anumite șanse teoretice minime cazului că în teritoriul norvegian să fie posibilă o desfășurare a unei părți din instruirea practică-specială al acelui grup, care a și avut printre misiunile sale de instruire pătrunderi în teritoriul necunoscut și utilizarea poligoanelor Flotei de Nord a Forțelor Navale ale FR, totodată pătrunderea fără aprobare a trupelor străine pe teritoriul unui stat membru NATO este de necrezut, dacă mai luăm în calcul că acest presupus caz nu este mediatizat intens și că iată această presupusă pătrundere ar fi fost descoperită (poate și lăsată ca intenționat să fie descoperită în caz dacă asta este adevărat).

Noile metode de instruire a trupelor speciale și de cercetare, ridică baremele pregătirii practice la extremități aflate la hotarul aproape șters dintre risc neargumentat și necesitatea de a avea personal instruit în condiții reale, iar asta poate genera decizii ca personalul instruit pentru misiuni speciale să fie supus unui risc extrem, inclusiv prin penetrări clandestine al teritoriului altui stat, iar o astfel de practică, în instruirea forțelor speciale și de cercetare, în condițiile concurenței tot mai sporite dintre actorii relațiilor internaționale, este foarte probabilă că se folosește în instruire de către statele deținătoare al celor mai avansate forțe cu destinație specială și de cercetare, iar caracterul ilegal al unor astfel de posibile instruiri pe teritoriul străin și riscurile grave al depistării acestora, probabil sunt considerate inferioare necesității deținerii unor specialiști capabili pentru misiuni imposibile, care uneori pot aduce rezultate decisive, astfel în final fiind experimentate tot mai multe metode extreme de instruire pentru a ridica și mai mult nivelul pregătirii în condiții complexe.