Alianţa militară AUKUS-un început al reconfigurării centrelor de putere globale

AUKUS (AustraliaRegatul Unit şi Statele Unite) este o alianță militară trilaterală între Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și Australia. A fost oficial anunțată pe data de 15 septembrie 2021. Conform acordului respectiv, SUA și Regatul Unit sunt de acord să ajute Australia, să dezvolte și să lanseze submarine cu propulsie nucleară, care se vor adăuga prezenței militare occidentale în regiunea Pacificului. Deși anunțul comun al premierului australian Scott Morrison, al premierului britanic Boris Johnson și al președintelui SUA Joe Biden n-au menționat nicio altă țară participantă la acordul vizat, diverse surse, cu incertitudine la capitolul credibilitate, susținut că acordul este conceput pentru a contracara influența Republicii Populare Chineze în regiunea indo-pacifică. Acordul între cele trei state acoperă domenii cheie, cum ar fi inteligența artificială, războiul cibernetic, capabilitățile subacvatice cu propulsie nucleară australiene (inexistente la moment) și capabilitățile de atac la mare distanță. De asemenea, include o componentă nucleară, posibil limitată la SUA și Regatul Unit, pe infrastructură de apărare nucleară. Acordul se va concentra asupra capacităților militare, fiind separat de alianța Five Eyes de partajare a informațiilor, care include Noua Zeelandă și Canada. Cu toate acestea, Boris Johnson a declarat mai tîrziu în parlament, că această alianță nu a fost menită să fie împotriva Chinei.

Dar problema AUKUS, chiar de la început, a devenit nu China, dar unul din principalii actori din lumea occidentală Franța, care sa ”trezit” că a fost unilateral lipsită de profitabilul contract pentru construcția în interesul Australiei a flotei de submarine militare diesel electrice.

Astfel, în urma anulării de către Australia a contractului privind construirea flotei de submarine franceze, pe data de 17 septembrie 2021, Republica Franceză și-a rechemat ambasadorii din Australia și SUA, ministrul francez de externe Jean-Yves Le Drian numind acordul o „lovitură în spate”, deoarece AUKUS a dus la anularea de către Australia a acordului australiano-francez, privind livrarea de submarine diesel electrice în valoare de circa 56 de miliarde euro. Ca să înțelegem, măcar parțial, motivele părților implicate în scandalul vizat, urmat de răcirea relațiilor franco-americane, franco-australiene și franco-britannice cu retragerea ambasadorilor francezi din SUA și Australia, este necesar de văzut ce a pierdut Franța la anularea contractului cu Australia. Merge vorba despre faptul că, în anul 2016, Franța, prin compania Naval Group, a câștigat tenderul pentru construcția submarinelor militare diesel-electrice în scopul dotării Forțelor Navale Australiene, cu un buget inițial în jur de 30 miliarde euro. Tenderul a fost câștigat cu greu de către compania franceză în lupta de concurență complicată cu companiile japoneze Mitsubishi Heavy Industries, Kawasaki Shipbuilding Corporation, compania germană Thyssen Krupp Marine Systems. Australienii doreau atunci dotarea Forțelor Navale cu submarine cu propulsie non nucleară, iar compania franceză a oferit proiectul cel mai avansat, comparativ cu ce propuneau concurenții, prin modelul de submarină diesel-electrică Shortfin Barracuda Block 1A-Attack. Modelul respectiv Attack, este un proiect diesel-electric adaptat pentru Australia din reevaluarea complexă a modelului cu propulsie nucleară dezvoltat pentru Forțele Navale ale Franței (Franța deține în dotare doar submarine militare cu propulsie nucleară). În 2018 în Australia au început lucrările de construcție a șantierului naval pentru asamblarea submarinelor din componentele aduse din Franța, iar în 2019 Franța și Australia au semnat contractul de construcția a 12 submarine Attack, cu începerea asamblării  practice în anul 2023 și finalizarea construcției primelor modele în anul 2031.

Ulterior, urmare a diverse reevaluări tehnice și de logistică, prețul inițial al flotei de submarine Attack a crescut la circa 56 miliarde euro. Este de menționat că, în pofida semnării contractului partea australiană de la început nu era sigură că submarinele Attack satisfac pentru moment și mai ales pentru viitor necesitățile de apărare ale Australiei în zonele sale de interes. Aici fiind discutate caracteristicile submarinelor franceze, mai ales la capitolul autonomie, dar pe fundalul concurenților japonezi cu modelul Soryu și modelul german type 214, care erau și mai modeste la capitolul autonomie, modelul propus de francezi totuși era mai acceptabil ca îmbinare preț/caracteristici tehnice. Odată cu apropierea datei de începere a construcției nemijlocite a flotei de submarine Attack, partea australiană tot mai intens a supus reevaluării necesitățile sale reieșind din datele tehnico-tactice ale viitoarelor sale submarine, care urmau a fi construite de compania franceză. Ca urmare,  în pofida contractului semnat, partea australiană s-a arătat reticentă de datele tehnico-tactice ale submarinelor Attack, cele mai mari nemulțumiri fiind trezite de majorarea dublă a prețurilor inițiale, de datele tehnico-tactice mult mai modeste comparativ cu modelele cu propulsie nucleară (or modelul Barracuda cu propulsie nucleară construit pentru Franța și din care este inspirată submarina Attack, este superioară modelului propus australienilor) și că submarinele propuse urmau a fi treptat trecute la sporirea capacităților tehnice de la modelul inițial Shortfin Barracuda Block 1A spre  Block 1B, Block 1C. Totuși în urma reevaluării definitive a necesităților și disponibilității părții americane și britanice de  a oferi capacități și tehnologii de construcție a unor submarine cu propulsie nucleară în cadrul AUKUS, Australia a renunțat unilateral la contractul pentru construirea a 12 submarine franceze

 Uniunea Europeană a considerat „inacceptabil” modul în care Franța a fost tratată și a cerut explicații. Președintele Emmanuel Macron a retras ambasadorii de la Washington și Canberra (dar nu și de la Londra), iar președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că „unul dintre statele noastre membre, a fost tratat într-un mod care nu este acceptabil… Vrem să știm ce s-a întâmplat și de ce?”.

Adevăratul scandal multidimensional dintre principalii aliați occidentali și membri ai NATO se poate de comparat parțial cuun seism geopolitic de anvergură majoră, comparabil cu criza din Suez, politica lui Richard Nixon față de China și căderea Zidului Berlinului. Or, acest scandal demonstrează că aliații NATO nu sunt în toate pe aceleași frecvențe de interes și am putea asista la un nou început de redimensionare a relațiilor internaționale pe domeniul de securitate. Exemple ca Suez în 1956, Nixon plecînd în China în anul 1972 și căderea Zidului Berlinului, în 1989 sunt printre exemplele din memoria încă vie cînd unele evenimente pot iniția schimbări destule profunde. Pactul trilateral de apărare semnat între Australia, Regatul Unit și Statele Unite AUKUS, oferă o astfel de circumstanță ca să asiste la un nou început de revizuire pe partea occidentală a relațiilor de securitate între încă aliați. Puternicele reverberații ale AUKUS arată ce schimbare profundă reprezintă acest acord. Pentru SUA, este probabil cea mai mare mutare din ultima perioadă de rând cu retragerea din Afganistan, în contextul hotărârii sale de a contracara ceea ce vede ca pe o amenințare din ce în ce mai mare din partea Chinei, în special provocarea de securitate navală pe care o reprezintă aceasta în Pacific. SUA nu numai că extinde practica modestă de a se împărți, fie și cu aliat, cu cele mai avansate tehnologii militare, cum ar fi instalația de propulsie nucleare pentru submarine, pentru a doua oară în 63 de ani (cealaltă dată fiind cu Marea Britanie), dar își anunță cu fermitate angajamentul pe termen lung, față de ceea ce numește un „Indo-Pacific liber și deschis”. Multe state din regiune, care împărtășesc sentimentul de amenințare din partea Chinei, salută noua alianță. AUKUS va oferi acum un fundal puternic pentru prima întâlnire personală a liderilor – SUA, Australia, India și Japonia – la Washington. Nu demult, pe fondul unei retrageri haotice din Kabul, s-a vorbit despre lipsa de putere a SUA și despre pierderea încrederii, în rândul aliaților săi. Cu toată furia Parisului, AUKUS schimbă acea narațiune. „Semnificația mai largă este aceea că SUA își întărește angajamentul față de aliați, iar aliații săi își întăresc angajamentul față de Statele Unite”, – a declarat Michael Fullilove, de la Lowy Institute, un think-tank din Sydney, iar împărțirea de tehnologii nucleare (fie și la nivel de propulsie) doar ar veni să sporească imaginea SUA de partener credibil.

Din perspectiva australienilor, evoluțiile care au dus la AUKUS s-au produs în mare parte în China. Presiunea grea pe care Beijingul a aplicat-o asupra Canberrei, cel mai izbitor exemplu recent fiind răspunsul la solicitarea sa pentru o investigație independentă asupra originilor COVID-19, a dus la un interes urgent de a găsi modalități de a riposta. Renunțarea la contractul cu Franța, privind submarinele, a fost o mișcare îndrăzneață, dar tot atît de ignorantă față de unul din cele mai puternice state din lume cum este Franța. Deși acordul cu Naval Group, o companie în care statul francez deține o participație majoritară, a întâmpinat dificultăți din cauza creșterii costurilor și întârzierilor și a avut puțini susținători în rândul politicienilor, a fost totuși unul dintre cele mai mari contracte din istoria Australiei și se credea că este prea mare pentru a fi anulat în modul în care s-a produs. Faptul că guvernul australian a făcut acest lucru, în ciuda perspectivei unor sancțiuni puternice, reflectă pe de oparte miza pusă pe un aliat mai puternic cum este SUA, cît și atractivitatea tehnologiei pe care o va obține – submarine cu propulsie nucleară în locul celor diesel electrice mult mai discrete, cu o rază de acțiune mult mai mare., dar și cu alte caracteristici tehnico-tactice mult mai avansate. Poate că Marea Britanie este cel mai puțin important actor din AUKUS, cu siguranță, rolul său a fost văzut ca unul redus, în decizia franceză de a nu-și revoca ambasadorul la Londra (Le Drian a numit Marea Britanie „a treia roată” din acord). Chiar și așa, pentru Johnson pactul arată rolul în schimbare al țării sale în lume, mai ales că actulu Regat Unit este departe de faima/anvergura atinse de regat în secolele trecute. Îi convine și se potrivește cu efortul post-Brexit de a promova conceptul de „Marea Britanie globală” (de acum înainte urmînd a fi susținut energic de un nou secretar la Externe, Liz Truss). AUKUS dă substanță „înclinării către Indo-Pacific”, adoptată într-o revizuire cuprinzătoare a politicii externe și de apărare, publicată în luna martie.

Pentru francezi, AUKUS elucidează ceea ce ei consideră a fi parteneriatele profunde în relațiile internaționale, în special ideea că UE are nevoie de mai multă „autonomie strategică”, pentru a nu depinde excesiv de SUA mai ales în sectorul de apărare. Cu toate acestea, reacția tăcută în rândul partenerilor europeni ai Republicii Franceze, ridică dubii familiare referitor la cît de serioasă poate fi o astfel de autonomie. După ce au apărut știrile despre acordul AUKUS, un oficial german a cerut „coerență și unitate” între puterile occidentale, despre care a spus că va necesita „mult efort” pentru a fi atinsă. Astfel, Franța a ajuns la concluzia că va trebui să lupte pentru un tratament echitabil în fața reflexelor aliaților anglofoni, de a face cluburi (acordul trilateral se adaugă alianței „Five Eyes”, un schimb de informații care implică aceleași trei țări, plus Canada și Noua Zeelandă, astfel fiind refăcută parțial, fosta ca anvergură, lume a Regatului Britanic anglofil, mai ales că anglofilii permanent au avut animozități cu francofilii aflați în cădere liberă permanentă odată cu dispariția Imperiului Francez). Dar furia franceză, în special împotriva Australiei, este condusă și de un sentiment apropiat de cel al trădării. Aceasta bate dincolo de pierderea unui contract uriaș, oricât de dureroasă ar fi această pierdere. Parisul bate mult pe rolul său în regiunea Indo-Pacifică, unde păstrează aproximativ 7.000 de militarii și unde are aproape 2 milioane de cetățeni, inclusiv pe teritoriile sale insulare, cum ar fi Noua Caledonie și Polinezia Franceză și la acest capitol Franța  a construit ceea ce credea că este o relație din ce în ce mai strînsă cu Australia. Încă din data de 30 august, comunicatul de la consultările ministeriale la nivel înalt australiano-francez, vorbea despre „forța parteneriatului nostru strategic” în multe domenii și sublinia „importanța viitorului program privind submarinele”. Cu toate acestea, nici la acel summit, nici la multe altele din lunile în care AUKUS era în lucru, Franței nu i s-a dat nicio înștiințare directă pe acest subiect. „Cele șase luni de secret” au fost „destul de performante”, – susţine François Heisbourg, un expert francez în politică externă, care, prin grupul său de reflecție, fusese implicat ani buni în cultivarea legăturilor cu Australia.

În primul rînd efectele neplăcute resimțite în Franța, reprezintă unul dintre cele cîteva avertismente la ceea ce altfel pare a fi o lovitură strategică dată de cei trei parteneri din AUKUS. Ideea administrației de a lucra împreună cu aliații pentru a ține din scurt avansările regionale ale Chinei are sens. Dar o divizare majoră cu un aliat cheie – și încă unul cu interese indo-pacifice serioase – nu ajută cu mult. Acum vor fi necesare eforturi creative din partea echipei AUKUS, pentru a încerca să atenueze daunele de imagine a lumii occidentale, a durității NATO, dar și daunele financiare pe partea franceză în urma pierderii contractului cu submarinele. În al doilea rând, este ceea ce spune acest lucru despre diplomația celor implicați în acordul AUKUS și de la care au fost retrași ambasadorii, or astfel de retrageri între partenerii cu arme nucleare este cu totul ieșit din comun. Insuccesele diplomatice și ignorarea unui partener strategic din NATO se adaugă slabei gestionări a retragerii din Afganistan, iar împreună aceste aspecte doar pun greutate în pumnul celor care nu prea sunt prietenii lumii occidentale și doar primesc ”cadouri plăcute sub forma disonanțelor și insucceselor din occident”. Un exemplu de incompetență de politică externă, dă impresia a ceva regretabil, iar două în succesiune rapidă, arată ca un model de acțiune departe de una cu viziuni profunde și de lungă durată, slăbiciune și motiv de încurajare pentru cei care vor căderea lumii occidentale în forma ei actuală. Acest lucru nu este de bun augur pentru gestionarea relației cu China, care implică elemente de competiție militară, laissez faire economic și colaborare, să zicem în ceea ce privește schimbările climatice și controlul armelor. În al treilea rînd, politica externă americană a fost adesea criticată, inclusiv  pentru că pusese prea mult accent pe dimensiunea militară, dar nu suficient pe diplomație și alte instrumente. Totuși, AUKUS este o mișcare importantă pe frontul apărării regionale extinse unde se intersectează interesele marilor puteri, iar China devine din ce în ce mai puternică în regiune, AUKUS fiind o încercare practică de a neutraliza/contrabalansa această putere în creștere a Chinei, inclusiv pe fronturile economico-financiare. La rândul său China a răspuns la AUKUS, criticând „mentalitatea de război rece”. A doua zi, a solicitat aderarea la CPTPP, un pact comercial transpacific format din 11 țări, la formarea căruia chema SUA , ca o modalitate de a limita influența Beijingului, dar pe care apoi a abandonat-o. Rivalitatea dintre China și SUA, împreună cu aliații săi, se va desfășura în mai multe zone, de-a lungul multor ani. Este provocarea geopolitică definitorie a timpurilor actuale, iar acum, prin AUKUS, a căpătat un nou reper.

În urma celor petrecute, premierul britanic, a convenit cu președintele francez să coopereze strâns pentru depăşirea tensiunilor generate de parteneriatul dintre Australia, Marea Britanie și SUA. Cei doi au reafirmat importanţa relaţiei dintre Marea Britanie şi Franța şi au convenit să continue colaborarea multidimensională. Premierul britanic a exprimat intenţia restabilirii cooperării între Londra şi Paris, în conformitate cu valorile şi interesele comune din domeniul climei, din zona Indo-Pacifică, cît şi în combaterea terorismului. La rândul său, preşedintele francez i-a transmis premierului britanic că aşteaptă propuneri de cooperare. Ministrul francez de externe, Jean-Yves Le Drian a semnalat că Franța intenţionează să propună reconfigurarea Alianței Nord-Atlantice. „NATO a iniţiat un proces de reflecţie, la cererea preşedintelui E. Macron, asupra bazelor Alianţei. Viitorul summit NATO va avea loc la Madrid şi va fi stabilită o nouă concepţie strategică. Iar ce se va întîmpla, va fi în funcţie de această concepţie. Dar, în acelaşi timp, UE se va dota cu propria direcţie strategică, iar acest lucru va constitui a fi responsabilitatea Franței în primul semestru din anul 2022”, – a subliniat Jean-Yves Le Drian. Astfel, Parisul va exercita preşedinţia Consiliului UE în primul semestru din anul 2022. La rândul său, Uniunea Europeană a semnalat în contextul recentelor dispute cu SUA, că va accelera eforturile pentru consolidarea autonomiei strategice, pledând totuşi pentru măsuri de consolidare a încrederii în relaţia cu Washingtonul, iar Franța dorind să iasă din acest scandal cu imagine și potențial de lider incontestabil al UE, mai ales pe latura militară, reieșind din faptul că Franța este unica țară din UE cu arsenal nuclear, și deține calitatea de membru al Consiliului de Securitate al ONU cu drept de veto.

Din tabăra oponenților lumii occidentale, în afară de China, se menționează, prin ministrul rus de Externe, Serghei Lavorv, că lumea trece printr-o perioadă de transformare profundă și se îndepărtează progresiv de modelul cu centrul în occident. Crearea parteneriatului AUKUS și Dialogul cvadripartit pentru securitate QUAD cu participarea țărilor occidentale, coincide cu erodarea formatelor universale ale regiunii Asia-Pacific, existente sub auspiciile Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est(ASEAN), a declarat Lavrov în timpul unui discurs adresat Consiliului pentru Politica Externă și de Apărare. Grupul QUAD este format din Australia, India, Japonia și Statele Unite. Potrivit șefului diplomației ruse, occidentul propune mai multe formate pentru a-și dezvolta ideea sa de ordine mondială. „În prezent, una dintre cele mai puternice tendințe este reprezentată de așa-numitele strategii indo-pacifice, care au fost iniţiate de Statele Unite și materializate în QUAD și, recent, prin crearea blocului AUKUS”, – a explicat S. Lavrov. Ministrul rus a mai menţionat că, asistăm la o tranziție către o multipolaritate globală. „Desigur, tranziția de la modelul orientat către occident, condus de SUA, către o ordine mondială mai democratică și mai stabilă, va fi un proces de lungă durată. Și probabil că acesta este deja un lucru evident pentru toată lumea”, – a specificat S. Lavrov. În cele din urmă, ministrul rus a subliniat că viața internațională devine tot mai incluzivă și că nu mai este posibil să se rezolve problemele în modalitatea veche și este nevoie de un echilibru de interese. „Faptul că centrul vieții mondiale, al dezvoltării mondiale s-a mutat deja din regiunea euro-atlantică în regiunea asia-pacific și zona sa cheie – Eurasia, a devenit evident pentru toţi”, – a conchis S. Lavrov. Urmează a fi menţionat, că după semnarea acordului, mai multe țări, inclusiv Federaţia Rusă și China, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la parteneriat și au făcut apel la respectarea Tratatului pentru neproliferarea armelor nucleare.

AUKUS, urmat de supărarea profundă a Franței pe aliații săi anglofili din NATO și diversele discuții cu privire la o potențială părăsire a NATO de către Franța, a dus la faptul că secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, critică ţările care doresc să consolideze apărarea europeană prin înființarea unei forțe armate comune, subliniind că a crea structuri „concurente” cu NATO riscă să slăbească şi să divizeze Alianţa Nord-Atlantică. În timp ce țările UE se reuneau în Slovenia, J. Stoltenberg a fost întrebat în timpul unei conferinţe la Universitatea Georgetown din Washington cu privire la consecinţele acordului AUKUS dintre Statele Unite, Australia şi Marea Britanie asupra relaţiilor transatlantice. „Înţeleg că Republica Franceză este dezamăgită, după ce Canberra a rupt un uriaş contract de achiziţie a unor submarine franceze. În acelaşi timp, aliaţii NATO sînt de acord asupra obiectivului nostru general, care este acela că trebuie să rămânem uniţi”, – a adăugat J. Stoltenberg. „Dar nu cred în eforturile de a crea ceva în afara cadrului NATO, ori de a concura sau de a duplica NATO”, – a adăugat secretarul general al Alianţei Atlanticului de Nord. Drept mesaj adresat celor 27 de şefi de stat sau guvern reuniţi la Castelul Brdo, în apropierea capitalei Ljubljana, J. Stoltenberg, a subliniat că 80% din cheltuielile de apărare NATO au fost asigurate de ţări din afara UE. „Sunt, desigur, Statele Unite, dar şi alţi aliaţi”, – a subliniat acesta. „Este, de asemenea, şi geografia”, – a reamintit el. „Turcia la sud, Norvegia şi Islanda la nord, iar la vest Statele Unite, Canada şi Marea Britanie. Dacă vă uitaţi pe o hartă, acestea sunt importante pentru protecţia întregii Europe”, – a mai spus secretarul general NATO. „Orice încercare de a slăbi legătura transatlantică prin crearea de structuri alternative, spunând că ne putem descurca singuri, nu numai că va slăbi NATO, dar va diviza şi Europa”, – a avertizat J. Stoltenberg.

Şeful diplomaţiei europene, Josep Borrell, a apreciat că decizia Australiei de a renunţa la un mega contract de submarine cu Franța, provocînd o dispută transatlantică, a fost „raţională”. „Australia a decis să-şi întărească legăturile militare şi militar-industriale cu aceia care i-ar putea oferi cea mai bună protecţie”, – a afirmat J. Borrell în cadrul unui eveniment la Madrid. Secretarul american al apărării Lloyd Austin, plecat într-un turneu în regiunea Mării Negre pentru a întări alianţele cu ţările supuse presiunii ruse şi pentru a exprima recunoştinţa SUA pentru contribuţia lor din Afganistan, va participa la summitul miniştrilor apărării ai Blocului NATO, care se va organiza cu prezenţă fizică la Bruxelles, pe parcursul perioadei de 21 – 22 octombrie curent. Astfel, relaţiile cu SUA deteriorate în timpul precedentei administraţii a lui Donald Trump, care au primit o nouă lovitură luna trecută, cînd Australia a anulat un mega contract cu Republica Franceză, pentru a anunţa un parteneriat strategic cu SUA şi Regatul Unit provocînd o importantă criză diplomatică, ar urma să fie reabilitate. Dacă nu este deocamdată foarte clar unde se va ajunge, se cunoaşte care sunt premisele.

Pentru Statele Unite, AUKUS are trei scopuri:

– este un semnal puternic că SUA dorește să-și consolideze relația cu Australia-un stat continent, stat anglofil, important partener regional;

– servește drept un stimulent pentru a obține o cooperare mai mare din partea Australiei (într-un potențial conflict cu China, SUA vor avea probabil nevoie de bazele australiene, ceea ce va crește, de asemenea, probabilitatea unui atac chinez);

– deține potențialul de a face din Australia un aliat mai implicat în susținerea intereselor americane globale.

Pentru Australia, AUKUS reprezintă o garanție ce are două avantaje distincte:

– pe deoparte semnalează alinierea mai strînsă față de interesele SUA în regiunea Indo-Pacific;

– în concordanță cu Strategia de Apărare din anul 2020, crește și consolidează capacitatea Australiei de a se apăra prin capacități moderne deosebit de puternice.

Dacă SUA vor rămîne angajate în regiunea Indo-Pacific, submarinele nucleare vor permite Australiei să fie un partener mai capabil. Dacă în următoarele câteva decenii SUA vor adopta o strategie mai izolaționistă, capacitatea australiană de a-și construi propriile submarine nucleare va îmbunătăți capacitatea țării de a se apăra de una singură.

Întrebarea, dacă AUKUS, care a deschis în public profundele carențe de comunicare/conlucrare/rezolvare fără scandaluri ale intersectării intereselor, este un început al reconfigurării centrelor de putere globale și dacă poate genera remodelarea NATO, rămîne încă fără un răspuns sigur la ce poate genera pe viitor. Un lucru însă poate fi afirmat cu certitudine – în cazul dacă ambițiile/interesele unor aliații occidentali vor prevala în continuare peste ambițiile/interesele celorlalți aliați, după modelul AUKUS, fără a se instaura comunicarea și conlucrarea în comun adevărată, atunci incertitudinea securității globale va deveni și mai profundă, iar centrele de generare a instabilității vor tinde a se extinde la o scară complicat de controlat eficient, încurajând forțele statale și non-statale destabilizatorii să beneficieze cu succes de fisurile în relațiile dintre principalele puteri occidentale ale momentului. Sunt sigur că, lecțiile însușite din trecutul relațiilor extrem de complicate dintre aliații occidentali, abordarea rațională a promovării intereselor proprii luînd în considerație și partenerii, sunt platforma suficientă pentru menținerea stabilității în sectorul de securitate militară globală și regională, cel puțin din partea actualilor aliați, iar odată existentă stabilitatea, construcția unor relații bazate pe respect reciproc practic nu doar declarativ, va deveni o realitate de viitor apropiat.