Anul 2019 din perspectiva securității globale

În 2019, relațiile dintre marile puteri globale, afectate de multiple divergențe istorice și altele noi de ordin economic, politic, militar, alte aspecte ale propagării și intersectării periculoase a intereselor, nu au cunoscut o ameliorare pozitivă, care să inducă o certitudine globală de securitate. În perioada vizată, marile puteri globale au desfășurat măsuri de ordin politic, economic și militar, pentru a-și  fortifica poziția respectivă de mare putere unul față de altul, dar și pentru consolidarea acestor poziții pe intern, printre aliați și potențiali parteneri. 

Cele mai noi divergențe între marile puteri au fost impulsionate și au degradat periculos mai ales în urma evenimentelor dramatice din Ucraina, învinuiri reciproce ale marilor puteri de implicări (inclusiv prin metode cibernetice, război informațional, noi metode de acțiune calificate uneori ca și război hibrid) frauduloase în procesele politice interne, amplificate de evoluțiile din Siria, Iran, Coreea de Nord, alte zone de intersectare diametral opusă al intereselor și respectiv prin diferența de abordare/percepere al acțiunilor Federației Ruse (FR), SUA, Chinei, UE, NATO în arealul acestora de interese. Aceste procese și diferențe în interpretări/abordări au declanșat revigorarea divergențelor istorice, au redeschis luptă, anterior ceva mai camuflată,  pentru resurse și piețe de desfacere a propriilor produse, au impulsionat creșterea mișcărilor naționaliste, religioase cu elemente extremiste, alte aspecte negative care impun ca și ”normalitate” ca oamenii din diferite state să se privească/perceapă reciproc prin dispozitivele de ochire ale armelor. iar astfel de procese slăbesc securitatea fiecăruia în particular pe lîngă cea globală în general. Aceste evenimente au readus lumea modernă în perioada relansării, într-o formă ceva mai nouă, a componentelor războiului rece din perioada crezută depășită, a goanei înarmărilor, intimidărilor reciproce multilaterale, noi utilizări a metodelor războaielor informaționale cu propagandă și dezinformări masive, folosirii pe larg a capacităților ofensive cibernetice de a se implica unul contra altuia în perioada cînd asta este facilitat multiplu de noile tehnologii informaționale, care transformă lumea modernă în una dependentă de aceste tehnologii tot mai mult, utilizarea fără precedent a capacităților ofensive oferite de pîrghiile sancțiunilor economice în epoca globalizării și interdependențelor economice respective, fiind relansată posibilitatea unei confruntări armate reale dintre principalele puteri militare ale lumii.

În aceste condiții, de relansare periculoasă a noilor confruntări multidimensionale dintre marile puteri globale (confruntări care niciodată nu au dispărut, dar acum acestea sunt renăscute cu potențial sporit de distrugere globală), aspectul creșterii capacităților militare impunătoare, fortificat de conținutul tot mai substanțial al noilor tehnologii suprapus peste relansarea goanei înarmărilor strategice, a devenit din nou deosebit de important pentru descurajarea agresiunii potențiale ale părții adverse.

Astfel, anul 2019 a continuat tendințele periculoase înregistrate în ultimi ani, unde latura militară a interacțiunilor dintre marii actori ai relațiilor internaționale, a fost manifestată prin desfășurarea unor aplicații de proporții deosebit de mari, cu implicarea aliaților și demonstrarea noilor tehnologii militare, ultimile fiind și pentru a facilita vânzările de armament în cadrul concurenței deosebite de pe piața respectivă. În anul 2019 FR a petrecut în acest sens mai multe aplicații de proporții mari  sau deosebit de mari, printre care cele internaționale ”Центр 2019”, ”Щит Союза 2019”,  ”Дружба 2019”, ”Нерушимое братство 2019”, ”Взаимодействие 2019”, ”Индра 2019”, ”Стрела дружбы  2019”, sau cele cu implicarea capacităților strategice ”Гром 2019”, etc. Pe de altă parte NATO cu partenerii săi, inclusiv SUA și alte puteri occidentale separat, au petrecut și ei aplicații de proporții mari sau deosebit de mari, cum ar fi ”RAMSTEIN GUARD”, ”DYNAMIC MANTA”, ”POSEIDON”, ”NATO-GEORGIA EXERCISE”, ”LOCKED SHIELDS”, ”RAMSTEIN ALLOY”, ”JOINT WARRIOR”, ”SUMMER SHIELD”, ”SABER GUARDIAN”, ”DYNAMIC MONGOOSE”, ”STEADFAST FLOW 19”, ”CYBER COALITION”, ”STEADFAST NOON”, sau cele planificate pentru anul 2020 ”DEFENDER 2020” pregătirile pentru care deja se desfășoară.

Toate aceste activități militare de proporții mari și deosebit de mari ale marilor puteri rivale, cu demonstrarea practică a capacităților sale militar-economice, potențialului științific și de producere al complexului industrial-militar, interoperabilității și coeziunii aliaților/ partenerilor în operații comune pentru contracararea unor pericole și amenințări reale sau potențiale, sunt răspunsuri/semnale reciproce ale marilor puteri în perioada noului ”război rece” în derulare și vin să descurajeze pornirile agresive, să modifice comportamentul rivalilor în albia dorită de interesele proprii, dar și să descurajeze încercările de a destabiliza alianțele și parteneriatele dintre aceste puteri.

Se conturează situația cînd marile puteri și partenerii acestora, fără a lua prea mult în calcul istoria fostului ”război rece”, în dependență de relațiile istorice, interesele economice, politice, militare, alte interese comune ce sunt la temelia atracției reciproce, sau repartizat și mai pronunțat în tabere ostile (existente și anterior, dar mai puțin ostile la modul deschis după destrămarea URSS), cum ar fi extinderea în continuare al alianței NATO în frunte cu SUA pe deoparte, iar la polul opus fiind situată ОДКБ în frunte cu FR și partenerii acestora, printre care cel mai important este China, iar în dependență de interesele sale și alte state pot fi adepte sau mai puțin adepte ale unei părți sau alteia. Concomitent, interacțiunile dintre state, unde se contrazic interesele și apar viziuni opuse asupra unor procese, demonstrează că aceste parteneriate și alianțe nu sunt o unitate absolută,  care să excludă căderea sau reconfigurarea acestor parteneriate și alianțe, iar asta se elucidează în ultimele evoluții mult prea complicate dintre Turcia cu aliații săi din NATO, aprofundate negativ de activitatea militară a statului turc în Siria și achiziției de complexe antiaeriene din FR, sau alte aspecte de inducere a instabilității din interiorul acestei alianțe încă deosebit de puternică, sau aceleași relații uneori complicate dintre membrii ОДКБ și partenerii acestora, etc.

Evoluția de securitate globală din anul 2019, în pofida la toate interacțiunile negative dintre oponenții globali, demonstrează totuși că, un conflict major dintre marile puteri nucleare, prin declanșarea unui război direct dintre acestea, cu folosirea armamentului strategic nuclear, care să aducă inevitabil la distrugerea omenirii, este totuși mai diminuat pentru perspectiva anilor următori. În același timp, perspectiva strategică a securității globale, care se conturează pentru anul 2020, inclusiv pentru anii ce vor urma, menține mult prea activă instabilitatea complexă a securității militare globale/regionale, care se va manifesta prin persistența tensiunilor în derulare, cu apariția de noi crize multidimensionale cu implicarea capacităților militare ale oponenților, inclusiv nu pot fi complet excluse anumite confruntări armate de proporții periculoase, iar extinderea dimensiunilor de conflicte viitoare și peste spațiul cosmic, doar deteriorează situația de securitate și diminuează spațiul de manevră pentru edificarea păcii stabile globale și regionale.

Toate aceste aspecte, induc certitudinea că și pentru anul 2020 perspectivele stabilității de securitate globală vor rămâne sub influența majoră al activităților de intimidare/descurajare reciprocă al oponenților globali, deținători al principalelor arsenale nucleare și capacități economice transnaționale avansate, dar și de pericolul unei pandemii globale ce poate prevala peste alte pericole considerate mai amenințătoare. La modul practic aceste procese se vor manifesta prin confruntări economice dure, amplificate de sancțiuni tot mai drastice, aplicații militare de proporții mari, iar platformele/zonele de interacțiune și demonstrarea practică a forțelor militare și abilităților diplomatico/economice, cum sunt piețele de desfacere, arealele de conflicte ca Siria și alte zone de intersectare periculoasă a intereselor marilor puteri globale și al aliaților acestora, vor menține competiția dintre acestea foarte aproape de nivelul pericolului critic pentru securitatea globală și regională, iar omenirea actuală va rămâne încă la mare distanță de conștientizarea lecțiilor sângeroase ale trecutului și respectiv de renunțarea la instrumentele armate ca unealtă a promovării intereselor sale.