3. Regiunea Transnistreană în anul 2019. Situaţia forţelor armate

Forţele armate transnistrene continuă să fie baza asigurării securității conducerii din stânga Nistrului. Pe parcursul anului 2019 structurile de forţă transnistrene au continuat să dezvolte potenţialul lor, menţinând şi chiar sporit nivelul pregătirii profesionale. Evoluţia generală din structurile de forţă a fost caracterizată de eficientizarea cheltuielilor bugetare, sporirea nivelului de pregătire profesională, menţinerea şi revigorarea patrimoniului tehnic din dotare.  

În 2019, în pofida problemelor financiare ale regiunii, structurile de forţă transnistrene au continuat să activeze în regim avansat, menţinând nivelul înalt de interoperabilitate şi pregătire. Armata transnistreană prezintă în continuare structura de forţă cu cel mai înalt potenţial de luptă printre restul structuri de forță transnistrene. În 2019 activitatea armatei transnistrene a fost axată pe menţinerea nivelului înalt al pregătirii militare prin desfăşurarea unor diverse aplicaţii, exerciţii şi antrenamente militare. În 2019 au continuat activitățile de  perfecţionare a structurii organizaţionale, perfecţionarea bazei tehnico-materiale a forţelor armate, îmbunătăţirea procesului instructiv şi antrenament pentru militari. Consolidarea ideologiei militare – reprezintă una din priorităţile de dezvoltare ale armatei transnistrene.

În 2019 a fost observată ușor o creştere a intensităţii pregătirii profesionale în armata transnistreană. S-a observat o majorare a numărului tragerilor de luptă, a aplicaţiilor de comandament şi stat major şi celor practice cu trageri de luptă.

În perioada de iarnă s-a acordat o atenţie sporită controlului asupra alimentaţiei militarilor în termen, situaţiei legate de dotarea lor cu echipament,  îmbunătățirea condiţiilor de trai şi fondului de cazarmă din unităţi şi instituţii. De asemenea, în urma unor măsuri de eficientizare şi modernizare întreprinse, comandamentul militar transnistrean a reuşit să diversifice raţia alimentară pentru militari. A fost revizuită modalitatea de pregătire a alimentelor, fiind diversificat meniul militarilor.

La aspectul aprovizionării logistice sau desfăşurat lucrări de construcţie şi reparaţie la diferite obiecte, unde continuă lucrări de construcţie la mai multe obiecte ale statului major general şi unităţi militare. În tabăra curativă şi de odihnă „Dnestrovskie zori”, care se află în subordinea ”ministerului” transnistrean al apărării, continuă lucrările de reparaţie.

Activitatea de pregătire a rezerviştilor rămâne o prioritate pentru instituţia militară transnistreană, unde la 21 iunie 2019, s-au desfăşurat activități pentru conducerea de vârf transnistreană (pretinșii membri ai guvernului, deputaţi din sovietul suprem, reprezentanţii administraţiilor locale) care sunt consideraţi rezervişti, în total peste cam 100 de persoane. Activitatea respectivă a fost concentrată pe perfecţionarea cunoştinţelor şi deprinderilor militare ale conducătorilor legislativului, executivului şi administraţiilor locale. Participanţii au avut posibilitatea să-l audieze pe Obrucicov (așa numit ministru transnistrean al apărării) care a prezentat situaţia din armata transnistreană, direcţiile de bază ale activităţii militare cotidiene, disciplina militară, rezultatele activităţii de sporire a prestigiului serviciului militar, gradul de completare cu personal, problemele pregătirii militare şi activităţii cotidiene a unităților militare. În raportul său Obrucicov a relatat despre majorarea intensităţii pregătirii pentru luptă din ultima perioadă. Una din misiunile de bază pentru 2019 este trecerea de la cantitatea mare la calitatea măsurilor desfăşurate. S-a menţionat la acest capitol sporirea calităţii pregătirii trupelor aeropurtate transnistrene, dar şi intensitatea tragerilor de luptă din piese de artilerie.

Continuă procesul de instruire al elevilor şcolii militare suvoroviste, a studenţilor institutului militar, care de asemenea este în permanenţă optimizat şi ajustat pentru a fi în stare să asigure o instruire militară modernă. Are loc perfecţionarea procesului instructiv în unităţile militare şi instituţiile din subordinea pretinsului minister transnistrean al apărării. În urma iniţiativei legislative a conducerii transnistrene a devenit posibil ca 128 de militari să dețină posibilitatea să îmbine serviciul militar şi studiile universitare.

”Ministerul” transnistrean al apărării continuă să depună eforturi  în vederea sporirii prestigiului serviciului militar şi desfăşoară numeroase activităţi în acest sens, care urmăreşte educaţia spiritului de patriotism. Astfel de activităţi sunt legate de organizarea şi participarea la turneul republican „Patriot” de trageri din arma pneumatică, jocul militar-sportiv republican „Юный патриот Приднестровья”, forumul de tineret „Тирас-2019”, festivalul de cântic militar-patriotic „Песни Победной весны”, festivalul de muzică de fanfară „Музыка Победы”, turneul republican la minifotbal între echipele de copii, etc. În ultimii 2 ani, în cadrul pretinsului minister al apărării au fost revăzute abordările la desfăşurarea activităţii ideologice. Acest lucru a permis majorarea de 3 ori a numărului de măsuri desfăşurate. Un exemplu elocvent în acest sens este acţiunea „Armata împotriva drogurilor”, care este la  doua ediţie şi cuprinde întreg teritoriul regiunii transnistrene. La 2 iulie 2019, a fost făcut bilanţul acţiunii „Armata împotriva drogurilor” desfăşurată pe parcursul lunii iunie 2019, care s-a finalizat cu un concert în piaţa Suvorov din or. Tiraspol. Acţiunea este la a doua ediţie, fiind desfăşurate de pretinsul minister al apărării şi cel al educaţiei. În cadrul campaniei au fost desfăşurate 23 de măsuri cu caracter sportiv şi cultural ce au cuprins întreg teritoriul Regiunii Transnistrene. Scopul acţiunii a fost preîntâmpinarea consumului de droguri în rândul tinerilor şi promovarea modului sănătos de viaţă prin intermediul mijloacelor mass-media în rândul tinerilor din Transnistria, cultivarea dorinţei de a practica sportul, dezvoltarea în domeniul creativităţii şi intelectualităţii. 

Activitatea sportivă devine tot mai populară în rândul militarilor. Astfel în ultima perioadă organizaţia obştească republicană clubul sportiv al armatei continuă să desfăşoare numeroase evenimente sportive. Echipele militare s-au plasat printre primele la campionatele locale de tenis de masă, volei, ridicarea halterei, etc. Numărul activităţilor sportive se află într-o continuă creştere. Clubul sportiv al armatei a înregistrat o dinamică unde pentru 2019 – este preconizat un număr şi mai mare de acţiuni decît în anii precedenți.  

Modificări ale legislaţiei militare reprezintă o necesitatea şi prioritate al conducerii structurilor de forţă transnistrene. Prin operarea diferitor amendamente, are loc adaptarea cadrului legislativ militar la cerinţele vieţii cotidiene. Astfel, la 29 mai 2019, sovietul suprem a adoptat în lectură finală proiectul legislativ înaintat de Vadim Crasnoselischii, care prevede acordarea scutirii de la îndeplinirea serviciului militar în termen pentru studenţii la facultatea de medicină din Tiraspol în perioada îndeplinirii studiilor la facultate şi pe durata programului de rezidenţiat. Scopul acestui proiect legislativ este de a dezvolta consolida  potenţialul de cadre a instituţiilor medicale, oferindu-le astfel tinerilor specialişti posibilitatea de a realiza specializare şi practica de muncă neîntreruptă. Proiectul mai prevede acordarea de scutiri de la îndeplinirea serviciului militar obligatoriu pentru medici care activează în instituţiile medicale de stat  şi municipale. La 6 iunie 2019, Crasnoselischii a semnat un decret în care este prevăzută introducerea de scutiri de la îndeplinirea serviciului militar  pentru medicii care fac rezidenţiatul şi cei care lucrează permanent în instituţiile medicale finanţate de la buget. Scutirea va fi valabilă pe durata de activitatea a medicilor în posturile respective. Decizia a fost motivată de deficitul de cadre în aceste domenii, dar şi de specificul de instruire, care necesită a fi unul continuu. Anterior, proiectul respectiv a fost aprobat de sovietul suprem. La 26 iunie 2019, sovietul suprem a aprobat în primă lectură proiectul legislativ înaintat de V.Crasnoselischii, care prevede majorarea termenului de aflare în rezervă a rezerviştilor, la solicitare. Elaborarea proiectului a fost argumentată de numeroase adresări ale membrilor uniunii apărătorilor Transnistriei. El oferă posibilitatea persoanelor aflate în rezervă dreptul de a le prelungi termenul limită de aflare în rezervă, adică de a participa la diverse acţiuni cu caracter militar precum îndeplinirea serviciului în cadrul contingentului transnistrean al forţelor de menţinere a păcii. Totodată, proiectul va permite menţinerea la evidenţă a unui număr mai mare de rezervişti, care vor constituit resursa de mobilizare.

2. REGIUNEA TRANSNISTREANĂ ÎN ANUL 2019. Situaţia economică

În ultimii ani economia regiunii înregistrează o tendință ascendentă modestă. Astfel, în 2018 PIB-ul a crescut cu 3,6% în comparaţie cu anul 2017, volumul de producţie industrială a crescut cu 8,5%, investiţiile cu 42%, exportul de mărfuri – s-a majorat cu 30,3%, importul cu 23,6%. Inflaţia a fost redusă de 2 ori, până la 7%. Comerţul cu amănuntul s-a majorat cu 10,4%. Acest aspect s-a datorat măsurilor economice de stabilizare operate de „executivul„ transnistrean în anul 2018. Aici poate fi menţionat adoptarea noii legi cu privire la investiţii, ce oferă o serie de preferinţe şi facilităţi pentru noii investitori, dar şi măsurile de sprijin ale întreprinderilor transnistrene. Un aport semnificativ în operarea măsurilor de stabilizare a economiei regiunii a fost adus de experţii ruşi, dar şi a celor occidentali, în special celor de la compania de consultanţă germană „Berlin Economics”.

În 2019, totuși, economia regiunii a înregistrat o stare generală de stagnare din cauza sancţiunilor economice ucrainene la adresa uzinei metalurgice de la Râbniţa din primul trimestru, dar şi din cauza unor factori economici externi (cererile pe pieţele externe, fluctuaţia cursurilor de referinţă, etc.).

Schimbul comercial extern în primele 6 luni ale anului a constituit 908,2 milioane $, fiind cu 6,07% mai puţin ca în perioada similară din 2018. Importurile au constituit 604,5 milioane $ (în descreşte cu 1,97%), iar exporturile – 303,6 milioane $ (în descreştere cu 13,28%). Astfel, schimbul comercial a continuată să înregistreze o balanţă negativă de – 300,8 milioane $.

Sectorul industrial, în perioada respectivă a 2019, a înregistrat o reducere a volumului de producere  de 12%. La începutul lunii iunie 2019, întreprinderile industriale din Transnistria au produs mărfuri în valoare de 4 053,0 mlrd de ruble (250,2 mil. $), ceea ce este cu 12% mai puţin decât în anul 2018. Mai mult de o treime din producţia industrială a fost asigurată de electroenergetică – peste 1 291,5 mil. ruble (-2,1%). Aceasta este urmată de metalurgie – 966,8 mil. ruble (-37,5%), de industria uşoară – 674,08 mil. ruble (-6,5%), industria alimentară – 523,8 mil. rub (-0,8%). Din punct de vedere teritorial, producţia industrială s-a dezvoltat cel mai mult la Tiraspol – cu o creştere de 1,2%, până la 1 116,0 mil. ruble. Pe locul doi se află Dnestrovsk, cu un declin de 3,5%, până la 962,6 mil. ruble, urmat de Râbniţa, cu o scădere de aproape 32,5%, până la 1 166,0  mil. ruble. Cel mai puţin producţia industrială s-a dezvoltat în raionul Camenca, unde activează doar o fabrică de conserve – 7,7 mil. ruble (+5,7%).

La începutul lunii iulie 2019, ”guvernul” transnistrean a finalizat elaborarea documentului de bază privitor la estimarea activităților economice în anul curent şi viitor „Prognoza dezvoltării socio-economice a RMN pentru anul 2020”. La 9 iulie documentul a fost expediat spre examinare în sovietul suprem. El estimează o creştere de 0,6% a economiei transnistrene în anul 2019 (pentru 2020 este preconizată o creştere de 2,6%). Inflaţia în anul 2019 este estimată la nivel de 6-7%, iar pentru anul 2020 – de 6,5-7,5%. Creșterea producției industriale în 2020 se preconizează a fi la nivelul de 11,5%, dacă nu vor fi probleme majore externe și interne. În special, mult va depinde de cât de bine uzina metalurgică de la Râbniţa va reuşi să-și recâștige pozițiile pe direcția ucraineană, precum și dacă Republica Moldova va continua să procure energie electrică de la centrala electrică Kuciurgan. Se estimează o creştere a schimbului comercial extern al Transnistriei – cu 14%, inclusiv exporturile – cu 13%, importurile – cu 14,6%. Numărul mediu al angajaților în anul 2020 este estimat la nivel de  114,5 mii de persoane, ceea ce este mai puţin decât în 2016. Pentru anul 2020 se preconizează o creștere mică a salariilor și a pensiilor.

La începutul lunii iunie 2019, activele nete totale ale sistemului bancar al Transnistriei au constituit peste 9,596 mlrd. ruble (596 mil. $) şi s-au majorat de la începutul anului cu 12,6% (1,074 mlrd. ruble). Capitalul propriu al băncilor comerciale s-a redus timp de 5 luni de la 1,487 mlrd. ruble până la 1,466 mlrd. ruble (cu 1,4%). Obligaţiunile totale s-au majorat cu 14,6% şi au depăşit 7,964 mlrd. ruble (494,6 mil. $). Depozitele populaţiei în băncile regiunii au crescut cu 6,4%, până la 2,711 mlrd. ruble, iar creditele acordate sectorului real al economiei (datoriile) au constituit 3,370 mlrd. ruble (+0,6%). Creditele de consum acordate persoanelor fizice au însumat 986,9 mil. ruble (+6,6%). La începutul lunii mai 2018, activele nete totale ale băncilor regiunii constituiau 8,493 mlrd. ruble, obligațiile totale – 6,977 mlrd. ruble, capitalul propriu – 1,415 mlrd. ruble.

Conducerea regiunii intenţionează să impulsioneze dezvoltarea sectorului de tehnologii informaţionale, care este unul de perspectivă. Astfel, la 7 iulie 2019, la Tiraspol s-a desfăşurat conferinţa în domeniul IT „D-day”, organizată de filiala transnistreană a companiei ruse DexTechnology. Această companie se ocupă cu elaborarea de programe şi intră în topul a 50 de companii de profil din Rusia. Evenimentul s-a desfăşurat în incinta palatului republicii şi la el au participat circa 500 de reprezentanţi ai comunităţii IT din regiunea transnistreană şi de peste hotare (Яндекс, Microsoft, parcul tehnologic „Сколково”, Avito, Tagline, Globus, etc.).

Regiunea Transnistreană continuă să beneficieze de gaze naturale livrate de concernul rus „Gazprom”, fără ca să achite pentru ele, acumulând în continuare datorii substanţiale, circa 7 miliarde dolari SUA. La 30 ianuarie 2019, Valeri Golubev (vicepreşedintele comitetului de conducere „Gazprom”) s-a întâlnit la Tiraspol cu V.Crasnoselischii, ei au discutat problema asigurării regiunii transnistrene cu gaze naturale, organizarea şi tranzitul gazelor în contextul modificării mai multor norme legislative. Subiectul aprovizionării regiunii cu gaze devine unul extrem de important în contextul în care este posibilă sistarea tranzitului de gaze naturale ruse prin teritoriul ucrainean începând cu ianuarie 2020. La sfârşitul lunii iunie 2019, Crasnoselischii a declarat într-un interviu pentru mass-media rusă, că este sigur că tranzitul de gaze va continua şi după 1 ianuarie 2020, iar subiectul urmează a fi soluţionat de preşedintele rus şi cel ucrainean, iar la moment întreprinderea transnistreană responsabilă de gestionarea infrastructurii de transportare a gazelor naturale funcţionează la parametrii normali, onorând obligațiile în volum deplin.

Atragerea de investiţii ruseşti reprezintă un subiect important în relaţiile regiunii transnistrene cu Federaţia Rusă. După ce în perioada anilor precedenți conducere de la Tiraspol a lui Crasnoselischii a reuşit să stopeze criza economico-financiară, inclusiv cu ajutorul experţilor ruşi, în anul 2019 reprezentanţii săi depun eforturi considerabile în atragerea de investitori ruşi în regiune. Activitatea este gestionată de ”guvernul” transnistrean, responsabil nemijlocit fiind Betanov (directorul agenţiei transnistrene pentru investiţii), care participă activ la numeroase forumuri şi reuniuni desfăşurate în Federaţia Rusă. Argumentul principal utilizat de transnistreni în dialogul cu potenţiali investitori este noua legislaţie investiţională, adoptată în anul 2018. Eforturile respective s-au soldat cu anumite succese, unde până la moment, regiunea transnistreană a semnat 4 acorduri investiţionale cu investitori din România, Ucraina, Republica Moldova, Italia în sumă totală de 4,7 miliarde Euro și 3 acorduri de intenție cu reprezentanți ai Austriei, Bulgariei și Estoniei. La 8 iulie 2019, a fost semnat un nou contract de investiţii cu omul de afaceri bulgar Stanislav Todorov (director executiv al SA „Ecoresurs engineering”). Acordul presupune iniţierea unui proiect de prelucrare a deşeurilor de la uzina metalurgică din Râbniţa. În acest context, se poate de spus că, la moment sa montat şi testat utilajul necesar, urmând ca să înceapă activitatea. Procesul tehnologic respectiv este unul nou pentru regiunea transnistreană. În prezent agenţia transnistreană pentru investiţii examinează alte 13 proiecte investiţionale în valoare de 45 milioane de euro, ce urmează a fi implementare.

1. Regiunea Transnistreană în anul 2019. SITUAŢIA POLITICĂ

Conflictul înghețat de pe Nistru persistă peste ani în pofida faptului că sau întreprins interminabile încercări de a rezolva acest diferend de la independența Republicii Moldova și pînă în zilele noastre. În anii de existență al acestei părți separate a Republicii Moldova, numită diferit, de la raioanele de est și pînă la Regiunea Transnistreană a Republicii Moldova, situația sa dezvoltate fluctuant, dar este cert că reintegrarea nu a fost realizată, iar conducerea pretinsă a regiunii vizate a dezvoltat așa numite ”instituții de stat” prin care controlează procesele economice, teritoriul și populația. Economia transnistreană a rezistat peste ani și chiar a luat unele nuanțe a dezvoltării pe anumite sectoare, au fost dezvoltate structurile de forță, acestea devenind rapid unul din principalii piloni pe care se bazează liderii respectivi pentru a menține controlul regiunii, concomitent anii de existență al acestei regiuni separate de restul Republicii Moldova, au demonstrat pe deplin că, existența acesteia, în mare parte, a fost posibilă grație susținerii multilaterale externe din Federația Rusă (FR), inclusiv prin injecții financiare consistente, menținerea trupelor sale pe acest teritoriu, aspect care încurajează liderii regiunii să se simtă mai siguri în cadrul tratativelor. Între timp, pe ambele maluri ale Nistrului, au apărut generații de tineri care sau născut după anul 1991 și respectiv nu mai cunosc personal o RSSM sau Republică Moldova integră, unde Tiraspolul era unul dintre cele mai frumoase orașe moldovenești, iar raioanele din stânga Nistrului erau mîndria industrială moldovenească. Cel mai grav este că aceste generații, de pe ambele maluri ale Nistrului, au crescut separat și au dezvoltat perceperea celuilalt prin ”vizorul dispozitivelor de ochire”, sau prin prisma frustrărilor, catalogărilor și anumite frici reciproce, astfel fiind diminuată destul de mult dorința, cel puțin al malului stîng, să se unească în mod firesc cu malul drept.

Pe parcursul anilor succesul reintegrării a fost unul mai mult modest decît realizat la modul practic, iar schimbul de generații, care personal nu au luptat unul cu altul cu arma în mână, oferă șansa reală că ambele maluri ale Nistrului să se reunească trecînd civilizat și fără utilizarea forței de la separare la reintegrare, iar fila neagră a conflictului de pe Nistru să rămână ca o amintire viitoarelor generații și o lecție însușită, pentru a exclude forța în rezolvarea conflictelor, iar dialogul și auzirea reciprocă să înlocuiască recurgerea la arme.

Bineînțeles că rezolvarea acestui conflict înghețat nu poate fi realizată fără luarea în calcul a intereselor marilor puteri, mai ales că Moscova neîntrerupt susține această regiune separată de restul statului moldovenesc, dar care pînă în prezent nu au recunoscut independența regiunii respective, după cum a procedat în cazul regiunilor separatiste din Georgia, afirmând concomitent că Moscova susține Republica Moldova, iar lipsa recunoașterii independenței de către Federația Rusă totuși oferă terenul pentru a reintegra cândva pașnic Republica Moldova, care fiind susținută de partenerii externi de dezvoltare, inclusiv cei occidentali, va reuși să devină mult mai atractivă pentru malul stîng în procesul complex de reintegrare. Sunt multe opinii cum de rezolvat acest conflict, de la soluții radicale și pînă la renunțarea la raioanele de est, toate proiectate peste dorința de pretinsă independență transnistreană cu o potențială unire al acesteia cu FR, dar este clar că istoricul acestui conflict, care există și astăzi, permite a spune cu un grad înalt de încredere că, soluțiile radicale, de cedare sau de dorință a independenței transnistrene, nu prea au o realizare practică și doar dialogul asistat de o susținere internațională va permite identificarea reintegrării adevărate. Realizarea reintegrării trebuie efectuată prin studierea cît mai amplă a situației și proceselor de pe malul stîng al Nistrului, pentru a ști problemele acestei regiuni, problemele cotidiene ale populației și astfel de ajustat procesul reintegrării realităților, care să faciliteze procesul complex al reintegrării atît de necesară ambelor maluri ale Nistrului, astfel analiza situației din regiune vine să ajute la acest proces.

În acest context, situația din regiune, în prima parte a anului 2019, continuă să demonstreze că conflictul transnistrean se păstrează drept o zonă unde populația de pe ambele maluri continuă să sufere de pe urma conflictului latent, unde Transnistria mai este un generator al unor pericole de securitate deoarece are forțe înarmate aflate în afara controlului statului moldovenesc, pe acest teritoriu sunt forțe militare externe fără acordul Republicii Moldova, și în general acest conflict continuă peste ani a rămîne un izvor de incertitudine multilaterală pe harta Republicii Moldova. Chiar dacă este angajată în procesul de negocieri în formatul 5+2 (OSCE, Ucraina, Federaţia Rusă, SUA, UE şi Republica Moldova şi Regiunea Transnistreană), conducerea de la Tiraspol continuă să promoveze o politică de separare în raport cu Chişinăul, optând pentru independenţă şi recunoaştere internaţională. Acest lucru a fost confirmat de reprezentanţii conducerii regiunii pe parcursul anului 2019, chiar dacă la ultima reuniune ministerială a OSCE din 5-7 decembrie 2018 de la Milano, a fost adoptată declaraţia finală în care s-a reafirmat poziția fermă a statelor membre de identificare a unei soluții de rezolvare pașnice și durabile a conflictului transnistrean, bazată pe suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, în frontierele sale recunoscute la nivel internațional, cu determinarea unui statut special pentru Regiunea Transnistreană, în măsură să garanteze respectarea drepturilor populației din regiunea separată.

 Liderii transnistreani arată că sunt interesați în dialogul cu Republica Moldova axat doar pe soluţionarea problemelor de ordin social-economic precum telecomunicaţii, dosarele penale motivate politic, cooperarea în domeniul bancar, lărgirea posibilităţilor de circulaţie pentru mijloacele auto transnistrene cu numere neutre, reluarea traficului de mărfuri peste podul de la Gura Bîcului, etc. 

În perioada respectivă, Tiraspolul a fost activ pe plan extern, continuând să-şi intensifice contactele cu instituţiile din Federaţia Rusă, să menţină relaţii de cooperare cu regiunile separatiste din spaţiul ex-sovietic, să contacteze cu reprezentanţii statelor UE, SUA, altele. Profitând de procesul electoral din Moldova (alegerile parlamentare din 24 februarie) şi pauza în procesul de negocieri de reglementare a conflictului transnistrean (ultima reuniune în formatul 5+2 a avut loc în mai 2018 la Roma), Tiraspolul a preluat iniţiativa diplomatică angajându-se într-o campanie de organizare a unei noi runde de negocieri în formatul oficial 5+2, la care să poată aborda alte subiecte sensibile de ordin social-economic ce ţin de relaţiile moldo-transnistrene. În acelaşi timp, conducerea regiunii separatiste a întreprins o serie de acţiuni ce pot fi percepute ca și provocatoare la adresa autorităţilor Republicii Moldova, exploatând astfel perioada complexă de la Chişinău. Printre ele s-a numărat deschiderea la Moscova, pe 22 ianuarie 2019, a unei reprezentanţe transnistrene, iar în viziunea Tiraspolului astfel de reprezentanţe ar putea fi deschise inclusiv la Kiev și Bruxelles. Pe parcursul anului 2019, reprezentanţa transnistreană de la Moscova a fost activă în promovarea Transnistriei pe plan extern. Acest aspect a vizat relaţiile ruso-transnistrene, cu reprezentanţele Abhaziei şi Osetiei de Sud de la Moscova, dar şi pe platforme internaţionale precum ONU. Ultima acţiune în acest sens a avut loc la 10 iulie 2019, când Leonid Manakov, care este reprezentantul transnistrean la Moscova, a participat la cea de-a 41-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, de la Geneva, în componenţa delegației Consiliului internațional al compatrioților ruşi. El a învinuit Chișinăul de violarea drepturilor cetățenești ale transnistrenilor – cel de liberă circulație, securitate și integritate personală, dreptul la muncă, inițiativă antreprenorială, educație și alegerea profesiei, activitate economică externă și comunicare cu lumea externă și a cerut pentru Transnistria statut de observator pe lângă ONU. El a prezentat în cadrul sesiunii un raport intitulat „Drepturile omului ca bază a dezvoltării cooperării dintre Transnistria și ONU”, unde a îndemnat ONU să extindă şi mai mult contactele cu Transnistria. Anterior, în cadrul celei de a 40-a sesiune, Manakov a ținut un discurs cu tema „statalitatea Transnistriei – garant al respectării drepturilor și libertăților omului”, afirmând că Transnistria și-a asumat unilateral obligațiunea de a respecta mai multe acorduri internaționale în domeniul drepturilor omului, inclusiv Declarația pentru Drepturile Omului, pacte internaționale privind drepturile cetățenești și politice, economice, sociale și culturale, inclusiv Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

Federaţia Rusă continuă să fie partenerul de bază al Tiraspolului, menţinând legăturile active cu acesta. Dialogul politic de bază ruso-transnistrean s-a purtat la nivel de lider a regiunii transnistrene V.Crasnoselischii şi vice-premierul rus D.Kozak, desemnat încă la 13 iulie 2018 drept reprezentant special al Preşedintelui Federaţiei Ruse pentru dezvoltarea relaţiilor comercial-economice cu Moldova. În perioada examinată, V.Crasnoselischii a întreprins mai multe vizite la Moscova, în cadrul cărora s-a discutat preponderent cooperarea ruso-transnistreană în domeniul economic, în special suplinirea ajutorului rus pentru regiunea transnistreană. Vizita de cel mai înalt nivel efectuată de demnitari ruşi în regiune a avut loc în iunie curent, unde la 4 iunie vice-premierul rus Dmitrii Kozak s-a întâlnit la Tiraspol cu V.Crasnoselischii, unde cei doi au discutat problemele reglementării conflictului transnistrean, reluarea negocierilor în formatul 5+2, ce nu au mai avut loc din toamna anului 2018, precum și chestiuni legate de cooperarea comercial-economică cu regiunea. La finalul întrevederii Crasnoselischii a declarat că transnistria se află într-o situaţie dificilă din cauza statutului ei şi are nevoie de ajutor. S-a ajuns la un compromis privitor la funcţionalitatea economiei, sectorului social, acordarea de către FR la ajutorului, inclusiv organizaţional şi material. Ulterior, la 25 iunie, Dmitrii Kozak a vizitat din nou regiunea transnistreană, iar din componenţa delegaţiei ruse au mai făcut parte Dmitrii Patruşev (ministru rus al agriculturii), Grigorii Karasin (vice-ministrul rus de externe), alţi reprezentanţi ai ministerului rus al agriculturii şi finanţelor. Scopul vizitei a fost continuarea discuţiilor problemelor actuale de pe agenda relaţiilor ruso-transnistrene, cât şi problemele agendei de negocieri în soluţionarea conflictului transnistrean.

Relaţiile Tiraspol şi Kiev din 2019 s-au păstrat în linii generale complicate, fiind în linii generale rezervate, afectate de prezenţa trupelor militare ruse în Transnistria percepute de Kiev drept o ameninţare. Astfel, partea ucraineană continuă să menţină anumite trupe la frontiera cu regiunea transnistreană, pregătite să reacţioneze în caz de eventuale provocări din partea transnistreană şi a contingentului rus dislocat aici.

În 2019 relaţiile Tiraspolului cu celelalte regiuni separatiste din spaţiul post-sovietic s-a menţinut la un nivel moderat, ele fiind caracterizate de un interes reciproc axat preponderent pe domeniul diplomatic, istorico-cultural, mai puţin pe dimensiunea economică şi practic fără conţinut pe dimensiunea militară. În regiunea transnistreană continuă să funcţioneze reprezentanţele Abhaziei şi Osetiei de Sud.

Evoluţia situaţiei de pe scena politică transnistreană poate fi caracterizată drept stabilă, cu elemente de monopol instituit de formaţiunea politică de la guvernare. Situaţia respectivă s-a creat după alegerea lui Vadim Crasnoselischii în funcţia de preşedinte transnistrean în decembrie 2016, funcţie ce reprezintă vârful puterii executive în regiune. Astfel, după alegerea sa şi constituirea noilor organe executive în Transnistria s-a instituit un monopol politic, reprezentat de partidul „Obnovlenie”, majoritar în legislativul şi executivul transnistrean. Stabilitatea politică este asigurată de cooperarea eficientă dintre executiv şi legislativ, care şi-au concentrat eforturile pe stoparea crizei economice interne declanşată la sfârşitul mandatului lui Evghenii Şevciuc. Eforturile respective sau finalizat cu elaborarea unei noi strategii de dezvoltare a regiunii pentru următorii 8 ani – „Strategia de dezvoltare a Transnistriei pentru anii 2019-2026”, care se bazează pe trei principii de bază: stabilitatea politică, auto-îndestularea economică şi echitatea socială. Ea a fost adoptată la 12 decembrie 2018 de Crasnoselischii şi determină direcţiile și mijloacele de asigurare pe termen lung a îmbunătățirii durabile a bunăstării locuitorilor regiunii, securității, dezvoltării economice dinamice și consolidării poziției Transnistriei în comunitatea mondială. Strategia, elaborată la inițiativa lui Crasnoselischii, este principalul document de planificare strategică, care definește interesele și prioritățile ”naționale” ale Transnistriei, obiectivele și măsurile în domeniul politicii interne și externe, concepută să dezvolte ”țara” pe termen lung. Documentul este alcătuit din 5 compartimente: „Situația actuală, riscuri şi provocări”, „Stabilitatea politică”, „Autonomia economică”, „Echitatea socială”, „Politica regională: orașele și raioanele Transnistriei – teritoriul confortului și dezvoltării umane”, iar prevederile documentului sunt fără termene limită, misiuni specifice, etc. Printre obiectivele strategice ale Transnistriei se numără şi construirea unor relații ”interstatale” de bună vecinătate cu Republica Moldova. În plan militar, principalele scopuri și obiective ale edificării forțelor armate ale Transnistriei sunt crearea și dezvoltarea trupelor capabile să apere regiunea, suveranitatea, independența și integritatea sa teritorială, siguranța cetățenilor și a altor interese vitale ale societății și „statului” prin aducerea structurii, componenţei și numărului lor în conformitate cu amenințările militare prognozate, luând în calcul necesităţile și capacitățile reale ale „statului” de a asigura securitatea militară, de misiunile actuale și viitoare pe timp de pace, în perioada de amenințare directă de agresiune și pe timp de război.

Începutul anului 2019 a fost marcat de decizia majorităţii sovietului suprem de demitere la 23 ianuarie a lui Alexandr Şerba (așa numit președinte al sovietului suprem), iniţiativa a fost înaintată de 36 de deputaţi printr-o adresare colectivă. Ea a fost motivată de refuzul lui Şerba de a susţine iniţiativa lui V. Crasnoselischii de reducere cu o treime a numărului de deputaţi în sovietul suprem şi consiliile locale de deputaţi (aceasta era fost una din promisiunile lui electorale). La 6 februarie 2019, sovietul suprem transnistrean a ales un nou președinte al așa numitului legislativ Alexandr Corşunov, care anterior exercita funcţia de preşedinte al comitetului sovietului suprem pentru buget şi finanţe, Corșunov face parte din grupul de deputaţi din formaţiunea „Obovlenie”. La scurt timp, la 20 februarie comitetul sovietului suprem transnistrean pentru legislație, apărare, securitate şi menținerea păcii a propus o iniţiativă legislative ce prevede reducerea cu 23% a numărului de deputaţi de la 43 la 33, dar şi a numărului de deputaţi în consiliile raionale (cu 77 deputaţilor locali din totalul de 1 155 sau 15%). Argumentarea acestei iniţiative a ţinut de utilizarea rațională a mijloacelor bugetare pentru funcționarea organelor legislativ și reprezentativ, precum și maximizarea eficienței și operativităţii activității acestora. Ea presupune şi modificarea circumscripţiilor electorale. Se estimează că iniţiativa va permite o sporire a eficienţei procesului de conducere şi o reducere a cheltuielilor de întreţinere a organelor puterii. Doar la viitorul scrutin ”parlamentar”, preconizat pentru anul 2020, cheltuielile se vor reduce cu 20% (2 mil. rub). La 12 iunie 2019, sovietul suprem a adoptat în lectura a doua proiectul legislativ care prevede reducerea numărului de deputaţi. Pentru ca modificările să fie implementate, proiectul urmează a fi adoptat și în a treia lectură. Proiectul mai prevede reducerea numărului de deputaţi locali (raionali şi orăşeneşti), cu circa 77 persoane, unde la moment sunt cam 1 155 deputaţi de toate nivelele.  

În a doua jumătate a lunii mai, Tiraspolul a lansat o nouă iniţiativă legată de modificare a numelui regiunii. Astfel în loc de „Transnistria”, se propune utilizarea termenului de „Pridnestrovie”. Iniţiativa aparţine lui Vadim Crasnoselischii, ea fiind axată pe promovarea unei imagini externe noi a regiunii, diferită de cea percepută la moment ca parte componentă a Republicii Moldova. 

Principalul partid politic transnistrean „Obnovlenie” a continuat să menţină monopolul politic în condiţiile lipsei unei opoziţii politice reale. Obiectivele politice promovate de partidul dat vizează intensificarea relaţiilor de cooperare cu partidul de guvernământ din Federaţia Rusă „Rusia Unită”. În  2019 conducerea partidului transnistrean, marea parte a căruia este reprezentantă în ”legislativul” de la Tiraspol, a menţinut relaţii strânse de cooperare cu partidul rus. Șeful sovietului suprem transnistrean Corşunov a vizitat de două ori Federaţia Rusă în prima jumătate a anului 2019. Şi reprezentanţii legislativului din Federaţia Rusă au întreprins în perioada respectivă vizite în Regiunea Transnistreană, axate pe cooperarea bilaterală. Astfel, la 16-17 mai, Artiom Turov şi Alexandr Iaroşciuk (deputaţi în Duma de Stat) s-au aflat în vizită la Tiraspol la invitaţia ”guvernului” transnistrean pentru a participa la forumul tineretului „Tiras-2019”. Partidul „Obnovlenie”, tutelează şi o organizaţie de tineret cu aceeași denumire pe care o promovează intens. La 19-20 aprilie 2019, la Tiraspol a avut loc forumul tineretului din cadrul partidului Obnovlenie – „Lider-2019”. La ele au participat reprezentanţi ai filialelor teritoriale „Obnovlenie” de pe întreg teritoriul regiunii. Printre participanţi la eveniment s-au numărat Crasnoselischii şi Martînov (așa numit prem-ministru transnistrean), care au răspuns la întrebările tinerilor. Forumul este la a zecea ediţie şi are drept obiectiv educarea viitorilor conducători de perspectivă. Activitatea militar-patriotică reprezintă o altă preocupare a principalei formaţiuni politice de guvernământ din regiune, unde cu sprijinul conducerii politice transnistrene, este desfăşurat în două etape concursul republican „Tânărul patriot al Transnistriei”, care reprezintă o platformă importantă de promovare a sentimentelor patriotice şi a viitorilor lideri locali.

Lupta cu forțele politice de opoziție reprezintă un alt aspect ce a caracterizat situaţia politică internă transnistreană în anul 2019. Acest aspect vizează în primul rând fostul lider al partidului comunist transnistrean Oleg Horjn, condamnat la sfârşitul anului 2018 la detenţie. La 23 ianuarie 2019, deputaţii din sovietul suprem i-au retras mandatul de deputat lui Oleg Horjan, ca urmare a adresării procuraturii transnistrene. Anterior, curtea supremă de justiţie l-a condamnat pe Horjan la detenţie, el fiind învinuit de uz de violenţă şi insultarea reprezentanţilor organelor de interne.

Foştii reprezentanţi ai administraţiei din perioada lui Şevciuc de asemenea continuă să fie urmăriţi penal, mulţi din ei fiind deja condamnaţi de instanţa de judecată transnistreană. La 26 aprilie 2019, Ghenadii Cuzmiciov (fost ministru de interne transnistrean) a fost condamnat la 13 ani de detenţie, fiind găsit vinovat de crearea unei grupări criminale care lua mită pentru a facilita trecerea mărfurilor de contrabandă. Decizia de condamnare prevede executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, fiind dispusă și achitarea unei amenzi de circa 1700 de dolari. De asemenea, lui Cuzmiciov i-au fost retrase titlurile și ordinile pe care le deținea. La 25 mai 2019, instanţa de judecată a oraşului Tiraspol a finalizat examinarea dosarelor penale ale foştilor angajaţi ai executivului transnistrean din perioada lui Şevciuc. Astfel, instanţa le-a găsit vinovate pe Turanscaia (fost prim-ministru transnistrean), Ghirjul (fost ministru al finanţelor, Parnas (fost vice-premier) şi Bulanova (fostă şefă al fondului protecţie socială), toate fiind condamnate la privaţiune de libertate pe un termen de 8 ani. La moment nici una din acuzate nu se află pe teritoriul regiunii transnistrene. La 22 mai a avut loc un alt incident legat de foştii reprezentanţi ai conducerii din perioada lui Ev.Şevciuc. Astfel, la 22 mai 2019, Andrei Bezbabcenko (fostul primar al orașului Tiraspol), a fost găsit decedat pe o stradă din oraşul Odessa, acesta a fost anunţat dispărut pe 21 mai de către soția sa. Din 1990, Bezbabcenko a condus o companie de construcții din Tiraspol, iar în perioada 2012-2016 a fost şef al administraţiei oraşului Tiraspol. La 28 septembrie 2016, a demisionat și a participat în campania electorală în favoarea lui Evgheni Șevciuc. După înfrângerea acestuia din urmă, Bezbabcenko a fugit în Ucraina.

Organizaţiile obşteşti transnistrene rămân a fi un instrument docil în mâna liderilor de la Tiraspol, fără o activitate politică reală. Ele reprezintă mai curând un decor pentru actuala conducere care oferă imaginea de pluralism politic intern şi reprezentarea societăţii civile în procesele politice, care au loc în stânga Nistrului. Începând cu anul 2018 organizaţiile respective au fost reunite într-o platformă social-politică unică denumită „Общеприднестровский народный форум – ОНФ”. Organizaţia în cauză reprezintă un proiect controlat de conducerea transnistreană, care conferă opiniei publice sentimentul de sprijin deplin din partea societăţii civile transnistrene pentru acţiunile actualei conduceri transnistrene – în special efortul de obţinere a recunoaşterii internaţionale.  La 12 martie 2019, s-a desfăşurat şedinţa lărgită a consiliului coordonator al organizaţiei obşteşti transnistrene „Общеприднестровский народный форум – ОНФ”, la care s-a acceptat aderarea la organizaţie a uniunii moldovenilor din Transnistria şi a uniunii găgăuzilor din Transnistria.

Perspectivele conflictelor nesoluționate din fostele teritorii sovietice

Mediul de securitate actual, în care se află statele independente rezultate în urma căderii URSS, este în continuare deteriorat, fiind sub influența directă a diferite conflicte nesoluționate latente, cum este diferendul transnistrean din Republica Moldova, conflictul dintre Armenia și Azerbaijan privind Karabahul de Munte, separatismul din regiunile Georgiei cum sunt Osetia de Sud și Abhazia. Conflictele menționate sau perpetuat fără rezolvare de la independența acestor state și până la actualitatea de azi, iar numărul lor a sporit odată cu apariția conflictelor dintre Ucraina și Federația Rusă (FR) privind Crimeea, cu derularea activă concomitentă al conflictelor armate din regiunile Lugansk și Donețk ale Ucrainei. Situația conflictelor respective la general este că, acestea  sunt departe de a fi soluționate definitiv, iar cele din Ucraina nici măcar nu au depășit faza activă a confruntărilor armate, iar formatul de tratative de la Minsk nu aduce rezultate pozitive.

Toate aceste conflicte, indiferent de aspectul că sunt latente sau active, mențin departe, pentru statele respective, bunăstarea, stabilitatea și securitatea, fiind  un generator direct și indirect de probleme multilaterale de securitate ce afectează grav prosperitatea și dezvoltarea, iar aceste conflicte pot ușor infecta și alte regiuni cu multiple vulnerabilități (exemplul Ucrainei este deosebit de vorbitor), iar cel mai grav este că, existența îndelungată al conflictelor nesoluționate impregnează o stagnarea gravă a dezvoltării și induc o incertitudine, care a depășit limitele răbdării, privind viitorul prosper al statelor afectate, cu impunerea generației tinere, într-un număr mult prea mare, să caute altă ”patrie”, care oferă terenul adecvat pentru construirea unui viitor civilizat în noțiunea modernă al acestuia.

Conflictele vizate au o geneza comună provenită direct din căderea subită a URSS și respectiv sau format rapid pe terenul fertil al frustrărilor interetnice, nivelului scăzut de trai al populației, preluarea controversată de către noile elite politico-economice, apărute dintre nomenclatura administrativă și de partid comunist al URSS (care au perceput democrația ca pe ceva care permite orice fără limite legale și morale, molipsind de aceste atitudini netratate parțial și astăzi, populația din statele independente) al tuturor pârghiile de control al proceselor din noile state, toate impulsionate de prezența abordărilor radicaliste în rezolvarea problemelor pe fundalul lipsei de luare în calcul al compromisului și ridicării drapelului că doar ”noi avem dreptate și dreptate putem avea doar noi”, iar toate acestea inevitabil au răbufnit în confruntări armate și astăzi nesoluționate.

Este evident că în aceste conflicte vinovați sunt toate părțile implicate, inclusiv marile puteri care nu au uzat de pârghiile deținute pentru a nu admite aceste conflicte inutile, iar căutarea vinovaților cu lipsa acceptării compromisului necesar a și permis persistența acestora din 1991 încoace, situația fiind agravată prin faptul că lecțiile însușite ale acestor conflicte nu au fost luate în seamă la evitarea problemelor interne și externe, astfel în Ucraina, odată cu căderea președintelui Ianucovici, sa admis repetarea la o scară și mai avansată a tuturor greșelilor din conflictele demult inițiate și amplu studiate din Republica Moldova, Georgia,  Armenia și Azerbaijan, iar aceste greșeli cu ignorarea experienței statelor menționate au permis reconfigurarea externă a hărții politice a Ucrainei cu lansarea conflictelor armate din regiunile Lugansk și Donețk și deteriorarea deosebit de gravă a relațiilor ruso-ucrainene care au îmbolnăvit toate relațiile dintre marile puteri.

Astfel, aceste conflicte nu au o reflecția doar asupra statelor post-sovietice vizate, dar afectează direct și mediul de securitate global, astfel evoluția conflictelor din Ucraina și reconfigurarea externă a teritoriului Ucrainei de către Federația Rusă a dus la degradarea periculoasă pentru securitatea globală a relațiilor dintre FR și statele occidentale, fiind lansată pedepsirea reciprocă prin embargouri economice, cu reinițierea goanei înarmărilor grav avansată de renunțarea de către SUA și a FR a menținerii tratatului pentru forțele nucleare intermediare, iar multe surse, în loc să fie canalizate pe segmentul social, sunt îndreptate către sporirea bugetelor militare.

Toate formatele de negocieri privind rezolvarea acestor conflicte latente și active, cu implicarea actorilor externi și a organizațiilor internaționale au avut numite rezultate pozitive, care au permis ca aceste conflicte cel puțin să nu se dezghețe prea tare sau să sporească scara de răspândire al acestora, totodată este de menționat că, toate aceste formate de negocieri nici nu au rezolvat conflictele și nici nu au impus o certitudine sigură privind rezolvarea definitivă a lor.

În alte cazuri considerate rezolvate sau parțial rezolvate, cum ar fi Kosovo, rezolvarea, la general vorbind, sa produs prin recunoașterea independenței acestui teritoriu sârb de către unii actori ai relațiilor internaționale, iar alții nu au recunoscut și astfel de ”rezolvări” nu sunt un bun exemplu,  respectiv situația din Kosovo este departe de a fi rezolvată, fiind prezentă posibilitatea de conflict armat în cazul respectiv, aspect demonstrat de ultimele evoluții dintre părțile implicate ce riscă să regenereze în lupte armate dintre Serbia și Kosovo.

Toate conflictele menționate mai sus, au fost și sunt influențate de interesele marilor puteri și relațiilor dintre acestea, în cazul statelor post-sovietice, FR ca mare putere globală cu multiple interese economice,  politice și de securitate în statele vecine, permanent va fi puterea care va fi principalul centru de influență pentru cei vizați, iar alte mari puteri nu vor reuși să substituie aici FR grație circumstanțelor obiective interetnice, economice, culturale, religioase, apropiere teritorială, alte interconexiuni de interes reciproc, și asta trebuie abordat calm prin prisma intereselor naționale ale statelor mai mici, care dacă vor deteriora balanța dintre interesele proprii și ale marilor puteri, încercând a ”cocheta” prea tare cu o mare putere în detrimentul alteia, atunci riscă ca divergențele dintre aceste mari puteri să se reflecte prin conflicte armate pe teritoriul satelor respective mai mici (spre exemplu statele baltice în pofida situației că sunt membre UE și NATO  nu pot ignora, chiar dacă ignoră de multe ori vecinătatea directă a intereselor FR, nu pot ignora populația masivă de etnici ruși sau ruso-lingvi, inclusiv nu pot ignora obiectivitatea situației economice unde piața occidentală nu a reușit să rezolve toate problemele de ordin economic al acestor state afectate de embargourile reciproce cu FR, iar persistența ignorării celor menționate cu persistența abordărilor prea radicale uneori, vor putea pe viitor să lipsească aceste state de beneficiile de securitate, care încă mai sunt oferite de calitatea lor de  membru al NATO și UE, pentru că nimic nu poate dura veșnic).

Perspectivele rezolvării definitive ale acestor conflicte nesoluționate latente și în derulare trebuie identificate în lecțiile însușite prin renunțarea la soluții radicale, renunțarea la supărările trecute și prezente indiferent de cauza acestora, prin căutarea compromisului în relații și abordări, renunțarea la ignorarea intereselor minorităților etnice, religioase, etc, renunțarea la ignorarea radicală a intereselor unor mari puteri în favoarea altor mari puteri, alte aspecte radicale și de ignorare (exemplul Germaniei, care a luptat cu toată lumea în două conflicte mondiale, a fost dezbinată de învingători în două tabere diametral opuse, este bine de luat ca și călăuză în reușita de restabilire a relațiilor internaționale, de refacere economică, de recunoaștere a greșelilor, de reintegrare a statului, de reușita în promovarea valorilor democratice și umane, iar Germania, care cu brio a trecut peste conflicte și dezbinări a devenind astăzi unul din principalii lideri ai lumii moderne civilizate). Istoria conflictelor menționate, evoluția proceselor de rezolvare al acestora, medierea acestora de către alți actori și organizații internaționale, elucidează ferm aspectul că soluția rezolvării conflictelor nu este în afara statelor respective și aceste chei a rezolvării sunt exclusiv în interior prin așezarea la masa tratativelor a părților direct implicate în conflict și edificării condițiilor de încredere pentru a se auzi reciproc fără a mai lua în calcul supărările trecute și prezente cu anularea abordărilor prin interese unilaterale, totul pentru a construi un viitor nou în care prosperitatea și pacea să devină o geneză a reintegrării societăților dezbinate de conflictele îndelungate. Altfel, persistența peste ani al conflictelor cu interminabile tratative, ignorarea lecțiilor însușite și experienței altora, ignorarea intereselor populațiilor din ambele tabere, crează impresia că existența acestor conflicte este foarte benefică pentru interesele anumitor elite politico-economice în detrimentul populației devenite ostatecii acestor conflicte, se crează impresia că aceste conflicte sunt artificial menținute în interesele celor pe care nu-i interesează soarta oamenilor din teritoriile vizate. O soluție cu perspective realiste de rezolvare definitivă a conflictului, ce poate fi preluată și de alte state afectate de conflicte, o poate oferi chiar Republica Moldova, soluția respectivă fiind inițiată de către conducerea Republicii Moldova, care a inițiat tratative de reintegrare directe cu partea opusă, tratative bazate pe compromis și renunțarea la ignorare a intereselor altei părți, iar istoria arată că în final oricum cineva va învinge, iar soluția oferită de Președintele Republicii Moldova oferă șansa ca învingători să fie toți.