2. Perspectivele armamentului nuclear, Submarinele strategice cu armament nuclear

Vom lansa studiul perspectivelor armamentului nuclear printr-o serie de analize ale componentelor și purtătorilor acestor arsenale și vom începe cu cel mai valoros component, și anume cu cea navală subacvatică a triadei nucleare.

            Astăzi pe mapamond sunt șase state care dețin submarine strategice cu propulsie atomică purtătoare de rachete balistice nucleare, acestea sunt SUA, Federația Rusă, China, Marea Britanie, Franța, India. Intenții de a se dota cu submarine cu propulsie nucleară (nu neapărat purtătoare de arme nucleare) mai are se pare că și Brazilia, Pakistanul, Iranul. Printre deținătorii de submarine strategice nucleare cu rachete balistice la bord, cele mai avansate tehnologii privind submarinele și rachetele nucleare respective și lideri în sectorul vizat sunt doar SUA cu Federația Rusă, restul fiind cu mult în urma liderilor din toate punctele de vedere privind submarine, și rachete nucleare, dar mai ales submarine strategice nucleare. Atât SUA cât și FR dețin un impunător parc de submarine strategice nucleare și respectiv cele mai avansate muniții nucleare cu dislocare navală, astfel SUA dețină astăzi 14 submarine strategice nucleare Ohio class SSBN, fiecare cu 24 rachete balistice nucleare cu combustibil solid Trident II aflate în serviciu de luptă, iar Federația Rusă deține 11 submarine strategice nucleare cu rachete balistice, aflate în serviciul de luptă, submarinele rusești fiind numite crucișătoare subacvatice nucleare cu destinație strategică cu rachete ”ракетный подводный крейсер стратегического назначения”. Alte state sunt cu mult mai modeste pe segmentul vizat, astfel Marea Britanie deține submarine strategice atomice cu rachete balistice nucleare de model propriu SSBN Vanguard – 4 submarine generația a treia, fiecare dotată cu 16 rachete americane Trident II la bord, respectiv submarinele britanice de circa 1,5 miliarde lire sterline fiecare, cât și rachetele Trident II de la bordul acestora sunt foarte bune și reprezintă o forță impunătoare, dar numărul mic al acestor submarine, este insuficient ca să atingă o supremație în domeniu. Franța deține submarine strategice atomice cu rachete balistice nucleare de model propriu Le Triomphant – 4 submarine generația a treia, trei submarine fiind dotate cu 16 rachete balistice nucleare de producție proprie de tipul M45 și una dotată cu 16 rachete balistice nucleare proprii mai noi M51.1.  China deține submarine strategice atomice cu rachete balistice nucleare de model propriu 092 Xia class – un submarin cu 12 rachete balistice nucleare de producție proprie JL1, model propriu 094 Jin class –  nu se cunoaște exact numărul acestor submarine noi, se presupune că sunt de la 4 la 6 exemplare, fiecare cu 12 rachete balistice nucleare noi de producție proprie JL2. India deține un singur submarin strategic atomic de producție proprie Arihant class (intenția este să fie construite 6 astfel de submarine) cu12 rachete balistice nucleare proprii K-15 Sagarika, care vor fi înlocuite cu alte cu rază mai mare de acțiune Agni3.

            Submarinele strategice și rachetele nucleare de pe acestea ale SUA și FR au multe diferențe cu asemănări și sunt la o anumită paritate tehnologică și de capacități, totodată FR la capitolul submarinelor strategice are o mică prioritate din motiv că dacă SUA se concentra pe dezvoltarea grupurilor navale cu portavion, atunci URSS, iar acum și FR, se concentrau pe dezvoltarea componentelor nucleare și mai ales pe submarinele strategice, FR având acum o anumită întâietate tehnologică pe zona dezvoltării submarinelor strategice nucleare. Astfel, URSS (inclusiv continuă acum FR) deținea o gamă largă de diverse modele de submarine strategice nucleare, care fiind de modele diferite impuneau o mare dificultate pentru inamic în identificarea, studierea capacităților și posibilității de nimicire al acestora, pe când deținerea doar a unui singur model facilita capacitatea adversă în neutralizarea submarinelor inamice. Concomitent cu facilități, această gamă largă de diferite modele aducea și multiple probleme URSS (acum FR), din motiv că deținerea de prea multe modele de submarine strategice impunea o prea mare cheltuire de resurse pentru întreținerea acestora, sistemul logistic al acestora nu era (și încă nu este) unificat, instruirea personalului era (și este) foarte complicată/divers și nu permitea inter-schimbarea acestora la necesitate, iar toate aceste probleme sunt lipsă în cazul SUA deținătoare a uni singur model de submarin strategic nuclear. La moment FR deține în serviciu activ tocmai patru modele de submarine strategice nucleare de diferite generații, cum sunt submarinele Kalimar (667 БДР Кальмар) – un submarin cu 16 rachete balistice nucleare pe motor cu combustibil lichid R29R, Delfin (667 БДРМ Дельфин) – 6 submarine, fiecare cu 16 rachete balistice nucleare pe motor cu combustibil lichid R29RMU2 Sineva sau R29RMU2.1 Lainer, Akula (941 Акула) – un submarin cu 20 rachete balistice nucleare pe motor cu combustibil solid R39 Variant, Borei (955, 955A Борей) – trei submarine (încă cinci sunt în construcție) fiecare cu 16 rachete balistice nucleare pe motor cu combustibil solid R30 Bulava. După ce experiența SUA cu un singur model de submarin strategic nuclear, combinat cu avantajele economice de producere și întreținere au fost apreciate pozitiv de partea rusă, iar avantajele economice au prevalat peste avantajele oferite de multiplele modele de submarin, atunci sa decis că și FR va deține pe viitor doar un singur model de submarin strategic nuclear, care treptat va înlocui toate restul modele. Modelul aprobat pentru a fi pe viitor unicul submarin strategic nuclear din FR, este Borei (955, 955A Борей). Acest submarin de generația a patra, îmbină în sine toată experiența acumulată de URSS și FR în domeniul construcției/exploatării submarinelor strategice nucleare, astfel Borei fiind apogeul tehnologiilor militare ruse (dar și mondiale) pe zona de submarine nucleare strategice, care la moment este mai superior submarinelor SUA Ohio class SSBN de generația a treia, cât și superior submarinelor celorlalți operatori de astfel de tehnică. Actualmente FR depune eforturi considerabile pentru a substitui submarinele strategice nucleare de generațiile precedente cu 8 modele Borei, probabil că numărul respectivelor pe viitor va depăși cifra de 10 exemplare. În afară de aspectul că submarinele Borei sunt astăzi cele mai avansate submarine strategice nucleare din lume, acestea sunt dotate și cu modele noi de rachete balistice nucleare pe propulsie solidă R30 Bulava, pe când restul modele de submarine strategice rusești sunt dotate cu diferite modele de rachete deja depășite, pe motoare cu propulsie lichidă ca  R29RMU2 Sineva și R29RMU2.1 Lainer, sau rachetele cu motor cu combustibil solid R39 Variant și acestea depășite. În domeniul de rachete balistice nucleare SUA a fost și va fi ceva mai avansată decât URSS și acum FR, deoarece rachete cu motor cu combustibil solid SUA deține cu mult înaintea URSS, chiar de la început, din anul 1981, submarinele Ohio erau dotate cu rachete Trident I cu combustibil solid, acum fiind dotate cu rachete Trident II, pe când FR doar în anul 2018 a adoptat spre dotare racheta modernă cu combustibil solid R30 Bulava.

            Submarinele Ohio și cele ale FR de tipul Delfin sunt în mare parte apropiate ca și capacități tehnice, dar Ohio din punct de vedere al deținerii de rachete Trident II, numărul mai mare de rachete la bord (24 la Ohio și 16 la Delfin și la Borei) și a capacităților mai superioare al diminuării fonului sonor subacvatic produs de submarină, sunt superioare celor rusești de model Delfin (nici nu mai vorbim de Kalimar), mai ales că la moment totuși modelul Delfin este cel mai numeros din dotarea Forțelor Navale ale FR, iar modelul superior Akula este doar un singur exemplar și acesta cel mai probabil că va fi în curând exclus din dotare. Comparația modelelor de generația a treia Ohio cu generația a patra Borei, demonstrează cât de avansate au fost și sunt tehnologiile deținute de SUA pe zona de submarine strategice, care au permis SUA să dețină supremația tehnologică asupra submarinelor strategice URSS/FR din 1981 și până la moment, iar potențialul tehnologic al Ohio combinat cu rachetele Trident II, permite acestora să concureze adecvat chiar și cu noile submarine strategice Borei de generația a patra. Dacă să privim la general situația pe segmentul submarinelor strategice ale SUA și FR atunci se evidențiază că, în pofida deținerii de către FR a submarinelor de generația mai nouă cu rachete moderne Bulava, dar încă foarte puține, SUA cu 14 Ohio dotate cu Trident II, este încă în fața FR, iar acest aspect al superiorității SUA se va menține cel puțin pentru următoarele doua decenii. Ambele tabere lucrează intens asupra viitoarelor generații de submarine, dar perspectiva pentru SUA, care este mai bogată decât FR, este că SUA va păstra o anumită superioritate, chiar dacă diferența cu FR la tema dată va fi foarte mică. Submarinele Ohio vor fi treptat înlocuite începând cu anul 2027 cu modele de generație nouă SSBN (X), iar șansa FR, de a prevala peste SUA pe zona de submarine strategice nucleare, este ca statul rus să reușească a substitui rapid toate modele învechite cu modele noi Borei concomitent cu introducerea în următorul deceniu în trupe a submarinelor de generația a cincea, dar dacă FR va avea o viteză scăzută de dotare cu modele noi atunci se va păstra superioritatea, fie și mică, a SUA, mai ales că SUA sunt facilitate prin deținerea resurselor, inclusiv financiare mult mai superioare decât le are la moment FR.

Drept concluzie generală asupra perspectivelor submarinelor strategice în calitate de principală componentă a arsenalelor nucleare, se conturează situația că, actualul statut al acestui tip de submarin de cel mai periculos component al triadei nucleare, se va păstra pentru cel puțin încă trei decenii, pana când submarinele vor fi înlocuite cu modele autonome fără echipaj, sau armele nucleare vor fi nimicite sau înlocuite cu alt tip de arme de nimicire în masă mai eficiente decât tehnologia nucleară. Federația Rusă astăzi, la modul practic, deoarece deja are în dotare submarine strategice noi de generația a patra, este deținătoare a celor mai avansate și moderne submarine strategice nucleare, dar numărul mic de astfel de modele încă nu permite ca FR să dețină și supremația totală pe zona de submarine strategice. Dar totuși, grație noilor Borei și rachetelor Bulava a FR, cu mici excepții în favoarea SUA cu mai multe rachete Trident II, există o anumită paritate de forță între cei doi, mai ales că și un singur submarin, care va reuși a lovi cu toate rachetele inamicul, va produce daune capabile să răstoarne situația strategică în caz de conflict real. Un submarin Ohio, fără întreținere și costul armamentului din dotare, ușor trece peste 1,5 miliarde dolari SUA la prețurile din 1981, iar al unui Borei fiind de aproape un miliard dolari SUA (este și mai interesant că în cazul submarinelor nucleare multi-rol de generația a patra din SUA cum ar fi SSN Seawolf prețul unui exemplar poate ajunge și 4 miliarde dolari SUA, la alt model multi-rol de generația a patra SSN Virginia prețul depășește circa 2,5 miliarde dolari SUA pentru un exemplar, iar la modelul nuclear multi-rol rusesc de generația a patra 885M Iaseni-M prețul ușor trece peste cifra de 47 miliarde ruble FR). Nu vom discuta și analiza datelor tehnico-tactice ale submarinelor Ohio și Borei, acestea fiind în multe aspecte foarte diferite ca și abordări tehnologice și realizare practică, dar totuși generația a patra prevede introducerea în practica de construcție, dotare și utilizare a noi concepte care sporesc multiplu capacitatea de luptă a submarinului Borei, iar Ohio modernizate și ele ajungând din urmă campionul rusesc Borei. Alte state, deținătoare de submarine strategice, nu vor reuși să ajungă din urmă SUA și FR sau să reușească să obțină careva superioritate pe domeniu din mai multe motive ce țin de insuficiența științifică, tehnologii mai inferioare, lipsa practicii similare de construcție/exploatare a unor submarine strategice existente în SUA și FR. Deținerea de submarine strategice (inclusiv celor atomice multi-rol fără rachete nucleare la bord) impune un grad deosebit de avansat al potențialului științific, tehnologic, al capacităților de producere, al resurselor colosale disponibile, astfel doar SUA cu FR vor continua a fi și pentru următorii cel puțin 30 ani lideri mondiali incontestabili pe segmentul armelor nucleare, și mai ales a purtătorilor subacvatici al acestora, ca și pe zona de submarine cu propulsie nucleară în general indiferent de destinație.

1. Perspectivele armamentului nuclear, Submarinele strategice cu armament nuclear

În ultima perioadă se intensifică treptat atenția și discuțiile dintre marile puteri militare pe zona armamentului nuclear. Problematica armamentului nuclear de fapt nu a dispărut niciodată din atenția actorilor relațiilor internaționale cât și a publicului interesat de aspectele securității globale. Dar recent atenția asupra temei vizate a fost revigorată de începutul dialogului SUA-Coreea de Nord privind denuclearizarea ultimii, stoparea de către SUA a acordului nuclear cu Iranul, ieșirea SUA din cadrul tratatului privind forțele nucleare intermediare dintre SUA și URSS, până la ultimele propuneri ale conducerii SUA privind renunțarea completă a SUA, Federației Ruse (FR) și Chinei de la deținerea armamentului nuclear (https://tass.ru/mezhdunarodnaya-panorama/5185833,

https://www.armscontrol.org/act/2018-11/news/trump-withdraw-us-inf-treaty,

https://www.digi24.ro/stiri/externe/sua/trump-anunta-ca-retrage-sua-din-tratatul-pentru-fortele-nucleare-intermediare-cu-ce-consecinte-1017234,

https://iz.ru/872588/2019-04-26/tramp-predlozhil-otkazatsia-ot-iadernogo-oruzhiia,

https://russian.rt.com/world/news/566234-gorbachyov-oon-ssha-drsmd).

Toate aceste aspecte legate de armamentul nuclear sunt însoțite de multiple divergențe între actorii implicați, se anunță diverse învinuiri reciproce de încălcare a anumitor tratate și acorduri, fiecare din cei vizați se expune astfel ca să lase impresia că doar el are dreptate, iar adversarii sunt exponenții răului (https://lenta.ru/news/2019/05/02/pentagon/, https://www.theguardian.com/world/2019/feb/01/infdonaldtrumpconfirmsuswithdrawal-nuclear-treaty, https://russian.rt.com/world/article/622461-armiyasshaperevooruzhenierossiyakitaihttps://russian.rt.com/russia/article/624547-konferenciyamezhdunarodnayabezopasnostrossiyasshaevropa,

https://www.documentcloud.org/documents/4365395-2018-Nuclear-Posture-Review-Final-Report.html,

https://russian.rt.com/world/news/624476-ssha-antirossiiskaya-napravlennost-pro).

            Mai nou, primul locțiitor al șefului Direcției generale de operații din componența Statului Major General al Armatei FR, general-locotenent Victor Poznihir, în cadrul conferinței VIII internaționale de securitate de la Moscova, a declarat că SUA are intenții să realizeze conceptul de nimicire preventivă în lansatoare a rachetelor balistice adverse, iar analiza unor astfel de  scenarii de acțiuni probabile ale SUA, ar fi elucidat că SUA intenționează să obțină o supremație strategică prin acest pretins concept de nimicire a rachetelor nucleare adverse până la lansarea acestora (https://russian.rt.com/world/article/624742-genshtabpreduprezhdeniesshaudarperehvat). Se pretinde că, pentru realizarea acestei nimiciri preventive a rachetelor balistice nucleare, SUA pot utiliza capacitățile sistemului antirachetă dislocat în apropierea hotarelor FR, iar partea rusă drept răspuns întreprinde măsurile necesare, inclusiv prin dotarea forțelor sale cu tehnologii militare noi, printre care sistemele Sarmat și Avangard. Printre aceste măsuri de răspuns ale FR se înscrie și lansarea recentă, pentru testări practice, a unui nou tip de submarin atomic purtător de complexe nucleare subacvatice autonome Poseidon, arme considerate în FR drept armament care la sigur va putea să atingă ca răspuns adversarul în cazul nimicirii altor capacități nucleare (https://ria.ru/20190423/1552982524.html).

            Toate aceste discuții incerte privind arsenalele nucleare sunt mai mult din zona încercărilor de intimidare reciprocă a rivalilor deținători de astfel de arsenale și mai puțin se vor reflecta asupra nimicirii apropiate al acestor muniții nucleare. Mai mult toate părțile implicate sunt în plin proces de modernizare al acestor arsenale și în acest context se impune analiza perspectivelor acestor arsenale nucleare, care nu pot fi nimicite în totalitate prin lovituri preventive asupra acestor rachete aflate în lansatoare după cum susține la conferința de securitate generalul rus (aici se impune o mențiune că, generalul rus, prin astfel de expuneri, este foarte modest în aprecierea capacităților excelente ale FR în sectorul de apărare antiaeriană și antirachetă, iar pretinsa posibilitate a SUA de a nimici preventiv până la lansare capacitățile rusești de lovire nucleară sunt din domeniul unor speculații fără de substanță tehnică reală, deoarece este greu de crezut că pretinsele posibile lovituri preventive ale SUA să poată trece la modul practic peste capacitățile depistării timpurii de lansări și apărării antiaeriene/antirachetă din FR, mai ales în adâncimea teritoriului acesteia. Iar astfel de declarații pot aduce prejudicii de imagine foarte grele complexului industrial-militar rusesc, deoarece cumpărătorii pot renunța la achiziții de tehnică militară rusă dacă tocmai un general rus din cadrul conducerii militare superioare declară că cineva deține capacități ce pot lovi ținte nucleare din FR trecând până la acestea peste mult lăudatele complexe antiaeriene și antirachetă rusești. La modul real, de aplicare a unor lovituri preventive de nimicire a capacităților nucleare până la lansare, am putea discuta serios doar în cazul unui scenariu care include Coreea de Nord, deoarece acest stat are o apărare antiaeriană și antirachetă mult inferioară celor rusești, iar adâncimea teritoriului acesteia permite cu ușurință astfel de acțiuni).

            Marile puteri militare, deținătoare de armament nuclear, au repartizat acest arsenal pe diverse platforme, care la moment sunt împărțite în trei componente cu desfășurare terestră staționară sau mobilă, pe purtători aerieni, purtători navali, prin această repartizare pe purtători și fiind la moment formată triada nucleară al acestor operatori de astfel de armament. Fiecare componentă a triadei este deosebit de eficientă și periculoasă, dar totuși cel mai valoros component considerăm că este anume componenta navală. Această componentă navală fiind reprezentată de mai mulți purtători, dar aici cel mai important și deosebit de periculos purtător este submarina strategică cu propulsie atomică purtătoare de rachete balistice nucleare. Dacă în cazul altor purtători, fie terestru sau aerian, acestea pot fi mult mai ușor identificate, interceptate și chiar nimicite fie în zbor, fie preventiv în lansatoare, atunci componenta navală subacvatică este aproape imposibil de identificat în largul oceanului mondial și deci nu prea pot fi preventiv nimicite (doar dacă de nimicit submarinele aflate la staționare în bazele sale), respectiv anume această componentă, prin capacitatea de lovire prin surprindere și din apropierea țărmului inamic, poate cel mai bine garanta atingerea scopurilor, inclusiv nimicirea reciprocă al adversarilor care au decis utilizarea armamentului nuclear, astfel componenta subacvatică este cel mai bun instrument al descurajării nucleare și cel mai greu de nimicit component al capacității nucleare.