Știrile false instrument al războiul informațional

În lumea modernă, odată cu dezvoltarea suprapusă peste accesibilitatea utilajului și tehnologiilor informaționale, a internetului, au crescut considerabil fluxurile de informații răspândite în spațiul public, prin care omul are posibilitatea de a primi cea mai largă gamă de informații și de a afla ce se întâmplă pe glob foarte rapid, inclusiv în regim direct. Scopul și calitatea acestora depinde de interesele și rezultatul pe care furnizorul de informații îl urmărește, toate însă având menirea să ajungă la un cât mai larg auditoriu, care în anumite condiții poate fi dirijat în albia intereselor furnizorului respectiv. Totodată, volumul prea mare de informații pe care omul îl primește zilnic prin intermediul televiziunii, ziarelor, radioului, internetului, cărților și altor mijloace de informare  poate avea influențe negative asupra atenției acestuia. Confruntându-se cu imposibilitatea de a prelucra un volum imens de informații, conform cercetărilor în jur de 34 gigabyte zilnic, oamenii pierd posibilitatea de a gândi clar și rațional, de a analiza mai adânc și verifica faptele. Această situație a creat posibilitatea răspândirii informațiilor false în paralel cu cele adevărate, iar consumatorii de informații pot fi mai ușor induși în eroare.

În ultimii ani informațiile false au devenit deosebit de frecvente în spațiul informațional grație vitezei mari cu care acestea ajung la un număr impunător de oameni și capacitatea acestora de a influența asupra politicii, economiei, problemelor de securitate și opiniei publice. Modalitățile răspândirii știrilor false sunt diverse de la cele răspândite de unele persoane particulare, care consideră o știre falsă din punctul lor de vedere corectă și terminând cu cele răspândite de sursele statale și nestatale, care fabrică aceste informații false pentru a influența, spre exemplu, asupra viziunilor politice, sentimentelor oamenilor etc. În aceste cazuri când scopul răspândirii informațiilor false este pentru a induce în eroare și exercita influență acestea pot fi egalate cu propaganda.

Deși sursele mass-media tradiționale rămân în continuare principalele mijloace de informare, odată cu dezvoltarea internetului apare un nou spațiu – rețelele de socializare, programele de mesagerie, poșta electronică, etc, – care au transformat oamenii simpli în creatori, surse și (sau) canale de comunicare și răspândire a știrilor. Până la apariția internetului era mai ușoară descoperirea sursei informațiilor false. Știrile și propaganda apăreau în sursele cunoscute – televiziune, ziare, radio, declarațiile oficiale și neoficiale, de la jurnaliști, comunicatele de presă, rapoarte și alte surse cu un singur autor. În prezent însă este mai complicat de a stabili sursa informațiilor false și prin urmare de a clasifica și stabili toate canalele prin care acestea sunt răspândite. De asemenea este mai greu de stabilit dacă informațiile false se răspândesc în mod organizat sau de unele persoane.

O atenție aparte se impune asupra răspândirii informațiilor false ca la un instrument al războiului informațional, purtat de unele țări și actori nestatali (organizații teroriste și criminale transnaționale), care urmăresc scopuri de informare, de dezinformare, de intoxicare informațională și de propagandă, care tind să submineze însăși noțiunea de informare obiectivă sau de jurnalism etic, difuzând toate informațiile sub o formă părtinitoare sau ca instrument de putere politică, care atacă de asemenea valori și interese ale oponentului.

Războiul informațional este un fenomen istoric la fel de vechi ca războiul în sine. Acesta a fost folosit pe scară largă în timpul Războiului Rece și a reprezentat de atunci o componentă indispensabilă a războiului modern, inclusiv cel indirect sau hibrid, care este o combinație de măsuri militare și non-militare de natură deschisă și mascată, desfășurate pentru a destabiliza situația politică, economică și socială a unei țări atacate, fără nici o declarație de război, care este îndreptat nu doar împotriva statului sau a unei uniuni de state, dar și împotriva cetățenilor indiferent de apartenența etnico/religioasă al acestora.

Contracararea răspândirii informațiilor false devine în ultimii ani o preocupare tot mai importantă a statelor, spre exemplu a SUA și UE, care consideră în special Federația Rusă (FR) alături de China, Iran și Coreea de Nord principala sursă de informații false, fiind aici prezentă și viciversa învinuirilor. Situația s-a înrăutățit substanțial după evenimentele din Ucraina și învinuirea FR de promovarea unui războiul hibrid cu învinuiri că Rusia și-a intensificat propaganda orientată în special spre decuplarea strategică dintre UE și SUA, paralizarea procesului de luare a deciziilor, discreditarea instituțiilor europene și parteneriatelor transatlantice, subminarea și erodarea discursului european bazat pe valori democratice, drepturile omului și statul de drept, la rândul său FR învinuind occidentul de aceleași acțiuni.

SUA sunt cei mai vocali în a declara că s-au confruntat direct cu efectele răspândirii informațiilor false de către „fabrica de troli” din FR (iar asta direct și indirect impregnează pentru FR imaginea de campion mondial în tehnologii informaționale și folosirea acestora în scopuri incerte, deși aceste tehnologii de altfel au fost parțial inventate dar mai ales dezvoltate în SUA, deci pare cam ciudat dacă asta este cu adevărat astfel) în cadrul campaniei alegerilor prezidențiale din anul 2016, când s-a pretins în SUA că FR a urmărit scopul de a favoriza un candidat dorit vizavi de contracandidatul acestuia. Comisia din SUA, care s-a preocupat de amestecul Rusiei în alegerile prezidențiale, a ajuns la concluzia că o anumită influență era exercitată prin intermediul mesajelor din rețelele de socializare. În luna februarie 2018 șeful comisiei vizate, R. Muller, a înaintat acuzații împotriva a 13 cetățeni ruși și 9 persoane juridice, inclusiv Agenției de cercetare a rețelelor internet, Concord Management and Consulting și Concord Catering. Persoanele acuzate activau în cadrul Agenției vizate legate de businessmanul Evghenii Prigojin un om considerat că ar fi din anturajul președintelui rus. Se pretinde că colaboratorii companiei creau conturi false în rețelele de socializare, se preocupau de organizarea grupurilor și acțiunilor, de asemenea,  procurau publicitate politică în Facebook și Youtube în favoarea republicanilor și candidatului acestora, deși comisia a exclus ulterior implicarea președintelui SUA, iar FR la toate învinuirile respective, inclusiv la întrevederile dintre președinții SUA și FR permanent a negat vehement aceste acuzații pe care le califică nefondate.

UE și SUA se expun că guvernul Rusiei folosește pe larg o gamă de mijloace și instrumente, cum ar fi grupuri de reflecție și fundații speciale (exemplu, Ruskiy Mir), autorități speciale (Rossotrudnicestvo), posturi de televiziune în mai multe limbi (Russia Today), agenții de știri și servicii multimedia (Sputnik), grupuri sociale, religioase și structuri transfrontaliere, deoarece Kremlinul dorește să se prezinte drept unic apărător al valorilor creștine tradiționale, media speciale și „troli” de pe internet pentru a contesta valorile democratice, a dezbina Europa, dobândind sprijin pe plan intern și de a da impresia că statele din vecinătatea estică a UE sunt state eșuate, dar cel mai probabil că cei care acuză reciproc au toate capacitățile tehnologice de a face ceea în ce se învinuiesc. Lipsa unui cadru juridic internațional în domeniu precum securitatea cibernetică și lipsa de responsabilitate în ceea ce privește reglementarea mass-mediei face ca producătorii de informații false să profite de pe urma oricărei ambiguități în aceste chestiuni.

Având în vizor contracararea propagandei și informațiilor false, parlamentul European a adoptat două rezoluții, una la 23 noiembrie 2016 și alta la 13 martie 2019, de asemenea Planul de acțiuni împotriva dezinformărilor, aprobat de Consiliul European la 5 decembrie 2018. În acest Plan a fost fixat, că grupul de lucru operativ pentru comunicații strategice East StratCom Task Force a sistematizat, analizat și a atras atenția publicului asupra peste 4500 de exemple de dezinformare din partea Rusiei (respinse de ultima), de asemenea, multiple narațiuni de dezinformare. În rezoluția din 13 martie 2019 eurodeputații avertizează asupra campaniilor de dezinformare din FR pe care le consideră principala sursă de informații false în Europa, care încearcă să submineze fundamentele și principiile democratice europene precum și suveranitatea tuturor țărilor Parteneriatului Estic. Eurodeputații solicită crearea unui cadru legal robust atât la nivel european, cât și național în vederea combaterii amenințărilor hibride. Totodată îndeamnă UE să întărească grupul operativ East Stratcom înființat în anul 2015, pentru a deveni o structură cu drepturi depline în interiorul Serviciului European de Acțiune Externă pentru a reacționa la pretinsa propagandă FR ostilă. Eurodeputații mai cer ca acțiunile furnizorilor de servicii de socializare, de mesagerie și de căutare online să fie reglementate prin lege, iar companiile care nu șterg rapid știrile false să fie trase la răspundere. Important este și faptul că autoritățile trebuie să poată identifica și localiza autorii și sponsorii conținutului politic publicat. Se menționează, de asemenea, că statele membre UE trebuie să sprijine țările asociate UE și Balcanii de vest pentru a asigura o apărare puternică a proceselor electorale în fața activităților de propagandă rău-intenționată.

În contextul vizat și SUA devin tot mai active întreprinzând diverse măsuri pentru contracararea răspândirii știrilor false, în special, pentru a împiedica posibilele amestecuri din afară în viitoarele alegeri prezidențiale, care urmează în anul 2020. La începutul lunii septembrie 2019 agenția media Bloomberg a informat că Departamentul Apărării al SUA a comandat un program, care trebuie să ajute la descoperirea informațiilor false orientate spre propagandă și manipularea opiniei publice din sursele mass-media, rețelele de socializare, clipurile audio și video  și alte publicații online create prin tehnologia deep fake. Deep fake, de regulă este o înregistrare video sau audio, care a fost redactată cu ajutorul metodicii GAN (Generative Adversarial Network). Una din primele realizări ale tehnologiei deep fake – o înregistrare video falsă –  care a intrat în internet, a fost postată încă în anul 2017 de utilizatorul paginii web de divertisment popular în SUA „Reddit” cu supranumele de Deepfakes. Acestea erau mai multe secvențe video pentru maturi în care fețele actorilor au fost schimbate cu fețele oamenilor cunoscuți. Concepția programului respectiv urmează să fie funcțională în următorul an. Sistemul de algoritme, care va putea identifica știrile false din sursele mass-media și rețelele de socializare înainte ca acestea să devină populare va fi elaborat de Agenția Departamentului Apărării  al SUA (DARPA, Defens Advanced Research Projects Agency), care are rolul de a dezvolta noi tehnologii pentru forțele armate. Algoritmele vor deveni baza tehnologiei  SemaFor (Semantic Forensics) – al programului „Semantica Criminalistică”, de asemenea al tehnologiei MediFor – „Media Criminalistica”. Realizarea programului este calculată pentru patru ani. La început obiectul cercetărilor vor deveni știrile din rețelele de socializare, după aceasta va urma analiza propagandei tehnice.

Expunându-se la această intenție a Departamentului american al apărării, politologul militar, șeful Catedrei de politologie și sociologie a Universității Economice din Rusia în numele lui V. G. Plehanov, Andrei Koșkin, a spus că procurarea noilor tehnologii, care costă sume enorme și crearea infrastructurii vorbește despre faptul că, Departamentul apărării al SUA vede necesitatea  de a stăpâni ferm spațiul informațional și anume, în acest domeniu să-și dezvolte dominația militară. A. Koșkin consideră că acest sistem va fi mai mult unul ofensiv, decât defensiv. SUA doresc, în primul rând să influențeze asupra stabilității informațional-psihologice a locuitorilor statelor cu care sunt nevoiți să lupte sau asupra cărora planifică să influențeze și să demoralizeze trupele inamicului. Totodată, A. Koșkin este de părerea că Departamentul american al apărării sub noțiunea de apărare a securității planifică să desfășoare o nouă etapă de războaie informaționale în întreaga lume. Acesta aduce ca exemplu sistemele de apărare antirachetă din România și Polonia, care în opinia lui sunt, ca și cum, direcționate împotriva rachetelor iraniene în realitate însă aceste elemente sunt ofensive și direcționate concret împotriva Rusiei.

În concluzie se poate de menționat că, minciuna a fost folosită cu iscusință ca instrument de influență de-a lungul întregii istorii umane. Chiar de la creație, dacă să ne referim la istoria biblică, omul a încălcat porunca lui Dumnezeu, să nu mănânce din pomul vieții, prin înșelăciunea diavolului. În epoca modernă, de asemenea, omul continuă să rămână vulnerabil la informațiile false  pe care, cu regret, deseori le acceptă cu ușurință, iar consecințele acestor compromisuri aduc chiar la războaie. Latura opusă minciunii rămâne în continuare a fi adevărul, care trebuie arătat și promovat prin toate mijloacele de informare libere și independente, iar calificarea unor informații ca și false cu învinuiri unilaterale să nu fie afectate de interesele politice, economice, militare ale cuiva. În final, cel mai important la tema abordată, este ca lupta pentru adevăr să nu aducă la situația cînd pentru a face bine se aplică tot răul, respectiv în lupta cu falsul se impune păstrarea balanței dintre reglementare și dreptul omului de a decide singur ce este pentru el fals sau adevăr, pentru că nimeni dintre oameni pînă la urmă nu este purtătorul adevărului pur, iar ce crede sau califică unul ca adevăr, altul respectiv vede invers, iar diferența permanent a fost motorul dezvoltării.

Războiul informațional și perspectivele acestuia

            Noțiunea de război informațional este foarte des întâlnită în contextul abordării problemelor actuale de securitate, acutizate odată cu declanșarea problemelor de securitate din Ucraina cu înflorirea tuturor formelor de acțiune informațională externă și internă și se pretinde a fi un instrument care poate influența procesele din cadrul interacțiunilor interne și externe a societăților umane.

            Războiul informațional, ca interpretare și determinare al efectului de aplicare, este foarte controversat și interpretabil în dependență de interesele celor care aplică instrumentele respective cât și al celor care pretind că sunt ținta acestuia. Însăși noțiunea de ”război informațional” este o expunere agresivă și anume utilizarea cuvîntului ”război” în explicarea/motivarea proceselor interne și interacțiunilor externe, poate avea un efect scontat de influență și manipulare al anumitor procese, fiind abil utilizată chiar când pretinsul război informațional lipsește, iar lipsa unor interpretări explicite, ce este de fapt acest război informațional, este cea mai ”prețioasă” caracteristică al acestei forme de acțiune-război, deoarece lipsa cunoașterii adecvate permite utilizarea mult prea liberă / manipulatoare al diferitor situații, care pot fi ușor redate ca și război informațional.

Interacțiunile dintre actorii relațiilor internaționale sunt diverse și pentru atingerea intereselor sale aceștia recurg la o gamă largă de instrumente menite a facilita ajungerea la rezultatul dorit atât în relațiile internaționale, cât și în cadrul interacțiunilor elitelor politice din cadrul unui stat, parteneri de afaceri, relații interumane, interpersonale, etc.

Printre aceste acțiuni și instrumente de contrapunere, pot fi menționate interacțiunea de rivalitate dintre state în spațiul informațional, pentru a produce anumite efecte dorite sistemelor informaționale al adversarului și a destabiliza diverse procese politice, economice, infrastructura critică, instituțiile de forță și administrare, etc. Scopul aplicării acestor acțiuni și instrumente informaționale de contrapunere, este la general destabilizarea societății și al statului însăși,  prin metode de acțiune psihologică de manipulare asupra maselor receptive a populației, acțiune distructivă asupra sistemelor de infrastructură, al tuturor sistemelor și proceselor dependente masiv de tehnologiile electronice, cu scop general de a crea circumstanțele necesare ca statul țintă al războiului informațional, să adopte un comportament multilateral corespunzător intereselor celor care au recurs la acțiunile și instrumentele respective.

Război informațional poate fi considerat, totalitatea de acțiuni indirecte, subversive și directe, când asupra statului țintă (aspect valabil și în privința unui actor non-statal), forțele interesate (spre exemplu un stat  care acționează asupra adversarului) petrec un ansamblu de acțiuni pe mai multe zone, care cuprind toate segmentele activității unei societăți și respectiv poate fi considerat drept o acțiune complexă cu scop de prejudiciu / destabilizare / distrugere asupra sistemului de conducere a statului, ținta principală fiind instituțiile prin care statul exercită procesul de administrare, inclusiv diminuarea capacităților țintei pe toate sectoarele, dezorientarea / paralizarea totală sau parțială a infrastructurii critice, sistemului politico-militar, economic, de asigurare energetică, informațională și comunicații, distorsionarea evenimentelor în mass-media, crearea de divergențe ideologice și politice interne, interetnice, culturale, religioase, etc, iar finalitatea  cea mai dorită al acțiunilor respective, fiind adoptarea unor decizii ale  țintei, inclusiv pe timp de pace, conform intereselor proprii ale forțelor interesate.

În mare parte, dacă să abordăm aplicarea mai ales pe timp de pace, războiul informațional este aplicat în scopurile distructive, de la distanță, indirect, prin intermediul sistemelor și rețelelor informaționale, de comunicații și schimb de date, centrelor de stocare și prelucrare a datelor, prin utilizarea tehnologiilor informaționale performante sau a factorului uman corupt care activează în aceste sisteme, pentru preluarea controlului asupra sistemelor menționate, prin manipulare și propagandă distrugătoare în mass-media, iar îmbinarea instrumentelor tehnologice și umane de acțiune în sistemul informațional, aduce celor interesați avantajul de supremație și control asupra acestor sisteme în cadrul desfășurării operațiilor informaționale. Aici este necesar de reținut că, o crimă cibernetică nu întotdeauna poate fi parte a unui război informațional, deoarece un atac cibernetic criminal poate aduce prejudicii multiple, dar de cele mai multe ori aceste atacuri sunt mai mult cu scop de avantaj financiar al unui criminal sau grup de criminali cibernetici, poartă un caracter aleatoriu și nu este ceva care ar afecta întregul sistem informațional al unui stat, iar războiul informațional este ceva planificat, cu scopuri clar stabilite și prevede acțiunea organizată, coordonată și totală de folosire directă și indirectă a posibilităților de acțiune asupra sistemelor informaționale în calitate de instrument de luptă în cadrul atacului neanunțat asupra unei ținte.

Astfel, se poate ușor de observat cât de largi sunt domeniile de aplicare ale instrumentelor războiului informațional, acesta fiind și parte al războiului de o anvergură mai amplă cum este războiul hibrid. Se observă că războiul informațional este facilitat multiplu de avansarea dezvoltării tehnologiilor informaționale, tehnicii de calcul, comunicațiilor la mare distanță, trecerea multiplelor servicii și activități în sfera virtuală unde lipsește distanța, conectarea tot mai multor utilizatori și apariția dependenței individuale și a instituțiilor unui stat de aceste servicii virtuale, iar ritmul pătrunderii noilor tehnologii în toate sferele vieții (până la fierbător electric cu internet) face ca războiul informațional să fie real periculos, inclusiv și pentru fiecare în parte. Reieșind din avansarea tehnologiilor cu pătrunderea acestora peste tot, vulnerabilitatea față de atacurile informatice cât și impunerea necesității de protecție contra acestor atacuri, face ca războiul informațional să intre activ și pe sectorul activității militare moderne și de viitor. Noile tehnologii informaționale și capacitatea sporită de procesare a datelor în condițiile actuale și viitoare vor contribui ca părțile adverse să poată deține informațiile necesare pentru adoptarea deciziilor, iar acestea pot fi eficiente doar în cadrul unui sistem informațional propriu bine protejat și unuia care poate afecta sistemul advers avantajând propriile capacități, deoarece din punct de vedere militar obținerea superiorității informaționale poate fi accesată prin neutralizarea sistemului informațional advers și protejarea sistemelor informaționale proprii.

Din punct de vedere al unui război informațional, în scopul susținerii sau facilitării unor acțiuni militare, se poate de evidențiat că, acesta preponderent va fi axat  pe acțiuni active de atac, care vor cuprinde folosirea în scop propriu al informațiilor inamicului prin metode de manipulare, dirijare a opiniilor, bruiajul sistemelor inamice, atacul cibernetic asupra sistemelor informaționale și de comunicații, propagandă, descurajare, diversiuni, embargouri, declarații controversate, folosirea capacităților de manipulare ale mass-media, ultimatumuri și fisurarea alianțelor politice-economice-militare, distorsionarea realităților, crearea de crize umanitare, folosirea instituțiilor internaționale pentru a bloca procese sau promova interese. În afara acțiunilor active de atac se impune concomitent cu acestea protejarea sistemelor informaționale proprii prin metode de protecție a sistemelor computerizate la nivel de program și componente tehnice, impunerea de interdicții pentru protecția datelor, acțiuni de anti propagandă și de contracarare a manipulărilor externe prin sisteme de informare ce nu pot fi controlate de un singur stat. Formele prin care se va acționa în cadrul unui război informațional declanșat de forțele interesate sunt diverse și vor cuprinde la general războiul electronic, psihologic, atacarea rețelelor informaționale civile și militare prin intermediul specialiștilor IT din spațiul tenebru, folosirea acelorași specialiști IT oficial angajați, inclusiv prin sabotaj fizic, alte instrumente, și în primul rând toate acestea vor viza organele de conducere al Forțelor Armate, urmând, sau concomitent fiind aplicate acțiuni și contra eșaloanelor inferioare. În statele în care sistemele moderne informaționale computerizate, de schimb /stocare /prelucrare de date, telecomunicații, de control al armamentului, sistemelor centralizate de comandă și control, etc., inter-legate și dirijate prin internet, intranet, alte sisteme de talie locală și respectiv au un nivel de utilizare foarte avansat și dependent de surse energetice, acestea, în afară de multiplele avantaje, aduc și vulnerabilități periculoase. Astfel aceste sisteme pot fi atacate de la distanță prin intermediul conexiunilor internet / intranet, telecomunicații, conexiune la rețelele locale, inclusiv prin intermediul surselor umane corupte, alte posibilități, fiind distruse, puse sub control activ sau monitorizare pasivă până la etapa necesară atacatorului.

Poate fi menționate că, drept mijloace principale și eficiente, prin care se aplică războiul informațional asupra sistemelor electronice, sunt programele speciale de acțiune directă sau ascunsă asupra sistemelor informaționale civile și militare adverse (viruși și alte coduri de acțiune ca vierme, cal troian, alte programe de atac și manipulare a datelor și sistemelor) cu scop general de a reproduce codul de atac cu infectarea codului existent de execuție în sistemele computerizate, cod de interogare subversivă a saiturilor, coduri autoreplicante prin mecanisme de distribuție ca poște electronice, mesaje, pentru distrugerea fișerilor, blocarea criptografică a spațiului de memorie, stabilirea controlului din extern asupra sistemelor electronice, posibilitatea de backdoor create special de producătorul de sisteme și programe în scop de a permite accesul neautorizat la necesitate în sistemele adverse bazate pe tehnologiile achiziționate din extern, atacarea cu diverse cereri a programelor pentru ca acestea să nu reușească prelucrarea datelor proprii, atacarea liniilor de telecomunicații, diferite mijloace în mediul electromagnetic pentru afectarea și distrugerea circuitelor de sistem, alte mijloace.

Este evident că, pentru dominarea informațională a adversarului, operațiile din cadrul războiului informațional pot fi duse concomitent cu operațiile militare convenționale, iar metoda cea mai eficientă aici este lupta pentru informații și contra acestora, unde se aplică acțiuni de acumulare a datelor despre adversar, mediul de acțiune al acestuia, populația locală, acțiuni psihologice, exploatarea relațiilor civil/militare, resurselor mass-media. Printre cele mai eficiente mijloace de ducere a unui război informațional, dacă să analizăm interacțiunile dintre actorii relațiilor internaționale în cadrul acțiunilor informaționale reciproce, avansate negativ odată cu evenimentele distructive din Ucraina, putem distinge o eficiență sporită:

– al operațiilor psihologice cu scop general de a transmite anumite programări și informații manipulatoare pentru  modelarea în scop propriu al acțiunilor, motivațiilor, atitudinilor, raționamentelor populației din statul țintă și al conducerii acestuia;

–  atacurile cibernetice, electronice, care în epoca avansării și pătrunderii în toate sectoarele de activitate umană a tehnologiilor electronice inter-legate și dependente de resurse energetice, de componente tehnice și de program, cu persistența factorului uman corupt, permit relativ ușor destabilizarea, manipularea și distrugerea anumitor capacități și activități ale țintei, aceste atacuri fiind și cele mai periculoase;

– relațiile cu publicul prin intermediul surselor de informare în masă și folosirea în scop de propagandă, dezinformare și manipulare al acestora pentru atingerea scopurilor, acestea fiind deosebit de eficiente pentru modelarea comportamentului maselor largi de populație în albia dorită de atacator.

Tacticile, formele și tehnologiile de aplicare al războiului informațional asupra țintei sunt multiple, dependente de diverse situații și circumstanțe, cât de tehnologizată  și consumatoare de tehnologii și surse de informare în masă este o societate, sau o anumită țintă separată, cât de organizată este cultura folosirii tehnologiilor moderne, cât de ridicat este nivelul culturii unei societăți pentru a nu reacționa pozitiv la manipulări, propagandă și dezinformare, războiul informațional nu este scopul unei acțiuni asupra țintei, dar este o combinare de mijloace și instrumente de aplicare (greu de demonstrat că au fost folosite) în cadrul altor activități de acțiune generală asupra țintei în cadrul contrapunerii adversarilor.

Războiul informațional, pare a fi cea mai sofisticată formă de aplicare a forței asupra unei ținte, iar costurile sunt de cele mai dese ori justificate, reieșind din aspectul că această formă de război a devenit umbra de însoțire a tuturor proceselor de interacțiune al actorilor relațiilor internaționale, dar și al actorilor relațiilor transnaționale de afaceri și interni dintr-un stat.

Aplicarea războiului informațional asupra țintei, demonstrat a fi extrem de eficient în modelarea acțiunilor aceste ținte conform celor dorite de forțele interesate, a devenit un factor indispensabil în relațiile actuale dintre actorii relațiilor internaționale și toate conflictele dintre aceștia sunt însoțite la toate etapele de un război informațional foarte intensiv, unde dezvoltarea tehnologiilor electronice și de comunicații facilitează multiplu succesul unui război informațional.

Dezvoltarea tehnologiilor electronice, de telecomunicații, accesibilității tot mai mari al acestor tehnologii, informatizării largi al societăților, omenirii în general, crează perspective și mai avansate de explorare al vulnerabilităților acestor tehnologii în cadrul intensificării viitoare al unui război informațional, iar omenirea, care nu va renunța la dezvoltarea tehnologică, va trebui să se deprindă cu situația când războiul informațional va fi unul permanent, multilateral și va fi aplicat asupra tuturor, de la un stat până la un simplu utilizator și consumator al tehnologiilor electronice, informaționale, de telecomunicații, de informare în masă.

 Succesul diminuării efectelor războiului informațional nu poate fi obținut doar prin limitări al accesului populației la sursele de informare, de stopare al progresului tehnologic, sau doar de protejare generală sau locală al sistemelor și tehnologiilor electronice și informaționale, acest succes poate fi atins mai mult prin ridicarea culturii organizaționale și operaționale al resurselor umane în cadrul organizării și folosirii sistemenlor și tehnologiilor electronice, informaționale și de telecomunicații, alte tehnologii.

Pericole și amenințări hibride la adresa securității Republicii Moldova

Cadrul politico-juridic ce prevede asigurarea securității naționale a Republicii Moldova stabilește principalele riscuri și amenințări la adresa securității statului, raportate la fluctuațiile mediului actual de securitate.

De regulă, identificarea și stabilirea factorilor de risc în documentele strategice contribuie la dezvoltarea capabilităților de asigurare a securității naționale a unui stat, iar în cazul Republicii Moldova identificarea, analiza și evaluarea riscurilor și amenințărilor de securitate, constituie un proces mai complex și laborios.

Cu toate că în ultima perioadă se observă o sporire a interesului mediului academic și al societății civile față de identificarea și definirea factorilor de risc la adresa securității Republicii Moldova, totuși în cadrul politicii naționale de securitate persistă încă unele rezerve în ceea ce privește prioritatea riscurilor și amenințărilor cu caracter de impredictibilitate, precum ar fi cele asimetrice.

 Astfel, documentele conceptuale și strategice în materie de securitate națională nu stabilesc o claritate în ceea ce privește formele de manifestare a amenințărilor asimetrice / neconvenționale / non-militare, or de contracarare a acestora, precum forme neconvenționale ale războiului prin utilizarea directă, or indirectă a forțelor armate, cu îmbinarea tacticilor politice, economice, culturale, implicarea diasporei, prin manipularea resurselor mediului virtual și mass-media tradițională. Aceste elemente utilizate separat, or prin combinare relevă tendințele unui nou tip de război, numit război hibrid.

În acest sens, conchidem că o evaluare a riscurilor și amenințărilor neconvenționale poate contribui la buna gestionare și dezvoltare a capabilităților de prevenire și contracarare a acestora.

I. Izvoarele contextului regional de securitate

Evoluțiile geopolitice din ultima perioadă au determinat (re)animarea conflictelor dintre marile puteri la nivel global și regional, care pe lângă tacticile războiului clasic, utilizează și atributele războiului hibrid.

Extinderea influenței euro-atlantice din ultimii ani, instalarea scutului antirachetă în Europa, pretinderea că alte mari puteri au intrat cu infliențe puternice ”nejustificate” în arealul său ”istoric” de interese, amplificarea exercițiilor militare de amploare ale NATO în apropierea hotarelor Federației Ruse (FR), inclusiv la Marea Neagră, sunt apreciate de către Federația Rusă drept un pericol cu caracter impredictibil la adresa securității sale și au impus măsuri de răspuns complexe din partea acesteia. Federația Rusă a devenit mai concisă în contra-acțiunile sale pe plan extern, iar incapacitatea de a se contrapune la egalitate cu NATO ca pe timpul URSS, au impulsionat utilizarea mult mai avansată a instrumentelor unui război hibrid, care în multe situații sa demonstrat a fi mult prea eficient. Acțiunile hibride ale Federației Ruse nu pot fi privite ca pe ceva nou și percepute ca pe o invenție al acesteia, deoarece astfel de instrumente hibride, de promovare a intereselor sale, sunt specifice tuturor marilor puteri, mai ales aceste instrumente fiind cel mai bine simțite de către statele aflate în arealul de interes nemijlocit al celei mai apropiate mari puteri, uneori fiind pe același teritoriu suprapuse acțiunile hibride a cîteva mari puteri concomitent.

Drept exemplu putem aminti acțiunile directe ale Federației Ruse ce au determinat recunoașterea independenței regiunilor Osetia de Sud și Abhazia după finalizarea  conflictului din Georgia în 2008, or tacticile statului rus de implicare în procesele politicii interne ale Ucrainei.

Astfel, după blocarea procesului de asociere a Armeniei și Ucrainei la Uniunea Europeană în 2014, fapt care a provocat proteste masive la Kiev și ulterior schimbarea conducerii Ucrainei cu una declarată pro-occidentală, la nivel intern s-a creat o rivalitate în ceea ce privește relațiile dintre  Kiev și Moscova pe de o parte, iar pe da altă parte s-a produs o avansare a divergențelor dintre Federația Rusă și Occident.

Modul în care se desfășoară conflictul din estul Ucrainei elucidează prezența elementelor războiului hibrid și elementelor de insurecție evidențiate prin crearea structurilor locale diversioniste, organizarea manifestațiilor în masă, provocări și acțiuni de destabilizare cu preluarea forțată a instituțiilor de stat, organizarea de referendumuri ilegale sau cu legalitate contradictorie, transferul clandestin de personal, armament și tehnică militară către trupele separatiste, recrutări din exterior, susținerea din punct de vedere logistic, informațional, umanitar, etc.

Cu privire la interesul asupra războiului hibrid și mai ales asupra succeselor FR pe această zonă (deși FR permanent spune despre lipsa ducerii unor astfel de acțiuni hibride), se poate de spus că acest interes doar crește, iar referința de mai jos demonstrează acest aspect: https://russian.rt.com/world/article/632942-nato-ukraina-gibridnaya-voyna-rossiya.

În această ordine de idei, analiza mediului actual regional de securitate permite sesizarea vulnerabilităților Republicii Moldova în raport cu amenințările hibride, ca tactică a marilor puteri în promovarea intereselor sale în materie de geopolitică.

Lărgirea spectrului și radicalizarea riscurilor asimetrice, diversificarea tipologiei crizelor și dezvoltării conflictelor în regiunea Mării Negre denotă o abordare nouă a promovării intereselor externe ale marilor puteri, inclusiv prin aplicarea neafișată a unui nou tip de război hibrid, fără implicarea directă a forțelor armate, însă prin îmbinarea indirectă a elementelor subversive, politice, economice, sociale, atacuri cibernetice, dezinformare, divergențe interetnice, etc., care, de cele mai multe ori, nu pot fi probate. Din aceste considerente investigarea sau probarea războiului hibrid împotriva unui stat necesită implicări multidimensionale imediate, bazate pe mobilitate, diversitate, coerență și complementaritate în spațiul intern, inclusiv coeziune între instituțiile statului și partenerii externi de dezvoltare.

II. Amenințări, riscuri și vulnerabilități hibride   

  1. Aspectul politic

În cazul Republicii Moldova, regiunea transnistreană actualmenteîncărămâne a fi necontrolată de către autorități. Din acest motiv aceasta continuă să mențină instabilitatea politică, economică, socială și militară în republică, iar  regimul secesionist continuă a fi un generator al riscurilor și amenințărilor, inclusiv hibride, la adresa securității statului și a stabilității regionale.

În acest context, poate fi menționat că regimul de la Tiraspol amplifică procesele de sfidare directă a autorităților Republicii Moldova prin crearea diferitor provocări în Zona de Securitate și regimul vizat se bucură de o largă susținere deschisă din partea FR.

Actualmente, obiectul atacurilor transnistrene continuă a fi organele de poliție din regiune, instituțiile penitenciare din mun. Bender, aflate sub control constituțional, instituțiile de învățământ moldovenești cu predare în grafia latină și libera circulație a populației și mărfurilor, contribuind astfel la generarea unor noi tensiuni în zonă, însoțite de riscuri și amenințări hibride, care sunt realizate în mare parte de pretinsele instituții de forță ale regimului de la Tiraspol și susținute direct și indirect de trupele străine staționate ilegal în raioanele de est ale Republicii Moldova, precum:

– excluderea prezenței instituțiilor constituționale pe teritoriul autoproclamat și sfidarea, or cel puțin paralizareaautorității statului în regiune și înaintarea pretențiilor de extindere a controlului asupra unor localități din stânga Nistrului, aflate sub jurisdicția Republicii Moldova;

– transformarea teritoriului necontrolat într-o zonă „platou” de influență negativă asupra altor regiuni ale Republicii Moldova (export de separatism și instabilitate multilaterală). Totodată, menținerea unui platou de influență regională a Federației Ruse în zona Mării Negre (la necesitate și militară) asupra țărilor vecine;

– tendințe de blocare a procesului de aderare a Republicii Moldova la UE, prin destabilizarea situației social-politice la scara întregii regiuni extinse a Mării Negre;

– pregătirea terenului pentru o potențială recunoaștere internațională a „statalității” transnistriei de către FR și aliații acesteia, posibil și a altor regiuni, dacă nu vor reuși alte metode.

Acțiuni posibile de perspectivă ale Federației Ruse, în comun cu structurile separatiste din stânga Nistrului, vor fi concentrate pe segmentul de a menține presiuni, ceea ce i-ar permite atât menținerea influenței Federației Ruse în regiune, cât și blocarea procesului de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Republica Moldova este privită în continuare de Federația Rusă ca un teritoriu de interes strategic, asupra căruia Rusia nu poate pierde influența (în scopul promovării intereselor sale în regiune, Federația Rusă va continua utilizarea tuturor pârghiilor – politice, economice, diplomatice, culturale, etnice, inclusiv militare prin menținerea prezenței trupelor sale în Republica Moldova, astfel urmărindu-se intimidarea  autorităților Republicii Moldova și a partenerilor externi).

Riscul declanșării unui conflict intern în urma destabilizării situației prin izbucnirea violențelor, cu exploatarea șovină a apartenenței naționale, stimularea și susținerea multilaterală a separatismului, activizarea intereselor în treburile interne din Republica Moldova din partea actorilor externi intetesați  și a regimului separatist. Crearea condițiilor favorabile pentru insurecție și acordarea ajutorului necesar forțelor reacționare din Republica Moldova.

Conflictul militar din estul Ucrainei reprezintă o sursă esențială de amenințări și riscuri militare la adresa securității Republicii Moldova. În acest caz, există pericolul activizării unor mișcări similare de separatism din regiuni ale republicii, alte decât cele din Transnistria, inclusiv alte regiuni ale Ucrainei vecine cu Republica Moldova, iar acestea ar putea deveni teren de export al separatismului.

2. Aspectul militar și sectorul de apărare

Prezența ilegală a formațiunilor militare străine, precum Grupul operativ al trupelor ruse (GOTR) și a obiectelor de infrastructură militară controlate de acesta pe teritoriulrepublicii, în special ne referim la depozitul cu mii de tone muniții vechi, păstrate în condiții necunoscute, constituie o amenințare cu caracter impredictibil la adresa securității statului.

GOTR reprezintă o structură militară subordonată Districtului Militar Vest al Ministerului Apărării al Federației Ruse, care este dislocat ilegal pe teritoriul din stânga Nistrului, fără acordul autorităților Republicii Moldova.

Prin staționarea acestuia pe teritoriul țării se încalcă grav statutul de neutralitate al Republicii Moldova, prevăzut de Constituție.

GOTR promovează o politică de selectare, recrutare și angajare în cadrul trupelor sale militare a populației locale care deține cetățenia FR, aprofundând, prin această tactică, percepția populației că sunt parte a statului rus, iar prezența GOTR în regine este manipulată prin crearea unei concepții ca garant de menținere a păcii și securității, și apărător în caz de o ”invazie” a forțelor moldovenești în transnistria.

  • Existența formațiunilor militare subordonate regimului separatist de la Tiraspol. Acestea reprezintă componenta principală a semnificativului potențial militar ce este concentrat fără aprobare în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Totodată, aceste forțe reprezintă cea mai gravă și directă amenințare la adresa sectorului de apărare al Republicii Moldova, deoarece prezența lor denotă probabilitatea că acestea vor fi utilizate direct, or indirect în vederea modificării unității și integrității teritoriale a țării, sau în scopul influențării desfășurării anumitor procese politice și/sau economice din interiorul său;
  • Prezența în regiune a formațiunilor de cazaci (căzăcimeade la Marea Neagră ce menține relații strânse cu organizațiile de cazaci din Rusia), care s-a implicat activ în conflictul armat din 1992 împotriva RM și în diverse acțiuni de blocare a activității organelor de stat ale Republicii Moldova în localitățile din Zona de Securitate, adesea acționând ca „populație civilă”, care ”manifestă împotriva acțiunilor ilegale ale RM”;
  • Activitățile desfășurate în comun de către ”structurile de forță” ale regimului separatist și ale Federației Ruse (GOTR) dislocate în estul Republicii Moldova pentru menținerea prezenței și promovarea interesului FR în regiune.

Apreciem că Federația Rusă și regiunea transnistreană pot folosi tactici ale războiul hibrid prin implicarea neafișată a ”trupelor speciale”, GOTR și ”forțelor” separatiste conform scenariilor aplicate în conflictul din 1992, or după scenariul războiului hibrid al FR din Ucraina, Georgia, etc.

Rolul ”forțelor” întrunite separatiste și al GOTR în cadrul unui eventual război hibrid. În prim plan putem estima folosirea acestor forțe pentru crearea condițiilor necesare constituirii insurecției cu dezvoltarea și susținerea ei ulterioare, tactică aplicată deja de către FR în conflictul de pe Nistru din 1992, în conflictele din Ucraina și din alte teritorii ex-sovietice.

Acestea ar contribui la  crearea condițiilor necesare de a ajuta forțele interesate să influențeze procesele politice din țară prin organizarea de manifestații și participarea neafișată la acestea (purtând ținută civilă),  prin crearea unor eventuale provocări, care ar avea tendința de a escalada în violențe de amploare, provocări cu preluarea forțată a clădirilor de stat, organizarea referendumurilor ilegale, etc, transferul clandestin de armament și tehnică militară către elementele criminale și separatiste, completarea lor cu voluntari recrutați în spațiul preponderent CSI, etc, aprovizionarea lor logistică și informațională.

În caz de eșec, aceste forțe pot servi drept platforme pentru dezvoltarea insurecției, acțiuni violente pentru schimbul guvernării, deghizate sub „voința poporului”, aspecte demonstrate în practică în diverse situații în Zona de Securitate. Prin aceste acțiuni, structurile militare străine și cele nerecunoscute manifestă un pericol eminent, care poate lua forma unui război civil, iar paralel, prin promovarea unui puternic război informațional, aceste acțiuni ar avea drept scop diminuarea imaginii și a credibilității forțelor guvernamentale indiferent de apartenența politică al acestora, destabilizarea și polarizarea societății.

  • Existența conflictului armat pe teritoriul statului vecin, intensificarea și consolidarea potențialului militar în peninsula Crimeea, care indirect, iar în unele circumstanțe și direct, influențează sau pot influență / modela situația de securitate și balanța de putere din regiune;
  • Pericolul apariției altor acțiuni militare regionale urmare a poziționării Republicii Moldova între marii actori regionali și globali ai relațiilor internaționale;
  • Posibilitatea atacurilor teroriste. În condițiile în care Republica Moldova participă la eforturile internaționale de asigurare a păcii în lume, există probabilitatea desfășurării unor atacuri teroriste pe teritoriul național, care pot fi îndreptate și împotriva instituțiilor de forță sau al obiectelor acestora de infrastructură  și infrastructuri critice. Aceste atacuri pot fi desfășurate atât de organizații sau persoane recunoscute la nivel internațional ca fiind teroriste (separatiste), cât și de cetățeni sau locuitori ai Republicii Moldova aflați sub influența acestora;

– Traficul ilicit de armament reprezintă un risc pentru securitatea Republicii Moldova, datorită existenței în regiunea transnistreană a unor importante stocuri de armament și muniții, care nu se află sub controlul autorităților constituționale. Controlul precar al frontierei pe segmentul de est (transnistrean) al Republicii Moldova facilitează posibilitatea aprovizionării cu armament și muniții din aceste stocuri a diferite mișcări subversive de pe teritoriul Republicii Moldova, Ucrainei și altor state. Ponderea acestui fenomen se amplifică odată cu creșterea probabilității atacurilor teroriste cu folosirea armelor “murdare”, cu componente chimice, biologice sau  radioactive de distrugere în masă.

3. Aspectul social

– Migrația necontrolată de asemenea prezintă un risc pentru Republica Moldova întrucât, probabilitatea  pătrunderii pe teritoriul național a unor elemente radicale sau teroriste este destul de înaltă, care într-un final, în corelație cu alți factori, pot pune în pericol securitatea națională, inclusiv și din punct de vedere al securității obiectivelor structurilor de forță.

Concomitent un risc sporit îl reprezintă exodul masiv al populației ca urmare al căutării altor condițiilor sociale.

  • Creșterea criminalității în republică ar crea condiții optime pentru  apariție organizațiilor criminale, teroriste, or separatiste.
  • Polarizarea societății bazată pe idei antagoniste și etnice, care prin cumulare pot crea situații cu impact asupra integrității teritoriale a statului;
  • Crizele umanitare. Securitatea Republicii Moldova este de asemenea afectată de evoluțiile și evenimentele din regiunile instabile, în particular cele din Ucraina, cele din Orientul Mijlociu – intensificarea cărora nu exclude depistarea de insurgenți și refugiați la hotarele țării noastre ca urmare a crizei umanitare din regiunile menționate.

4. Aspectul economic

Finanțarea externă a regimului separatist din raioanele de est ale republicii;

Embargoul impus de către Federația Rusă la exportul de produse agricole autohtone;

Monopolul străin și majorarea prețului surselor de energie (în special la gaz);

Interdicții impuse multor cetățeni ai Republicii Moldova în intenția de a munci în Federația Rusă;

Vulnerabilitatea sectorului financiar bancar;

Bugetul statului auster influențează negativ desfășurarea activităților în sectorul național de securitate și apărare.

5. Aspectul informațional și tehnogen

– Războiul informațional desfășurat pe teritoriul Republicii Moldova de către alte state reprezintă intensificarea acțiunilor mass-media externe, prin utilizarea tuturor surselor TV, internet, radio, presa scrisă, etc., distorsionarea evenimentelor și transmiterea mesajelor false sau unilaterale către populație. Transformarea emisiunilor analitice în surse de propagandă și manipulare asupra populației Republicii Moldova constituie un element esențial al dezinformării în procesul de îndoctrinare a maselor;

– Propaganda mediatică ca parte componentă a războiului hibrid este determinată nu numai de lipsa unei diversități mediatice, dar mai curând de inexistența instrumentelor care ar contribui la sporirea culturii de securitate.

– Atacurile informaționale reprezintă acele acțiuni mediatice/ informaționale ostile, efectuate de actori interni și/sau externi, care au drept scop periclitarea capacității sistemului național de securitate, de apărare, precum și de a reacționa adecvat la amenințările și riscurile prin destabilizarea situației din țară, negarea dreptului la apărare militară, scăderea gradului de credibilitate în fața societății a întregului sistem al instituțiilor de forță sau a unor componente ale acestora.

– Atacurile cibernetice denotă o categorie complexă de amenințări și riscuri la adresa securității, care, în anumite condiții, pot periclita siguranța țării, mai ales atunci când au drept țintă infrastructura informațională și de comunicații electronice din stat. În acest sens, aceste atacuri pot destabiliza conlucrarea instituțiilor statului, pot induce în eroare prin campanii de dezinformare și manipulări în spațiul „social media”. 

III. Concepții finale

Mediul internațional de securitate este într-o continuă transformare, determinată de evoluții politice, social-economice, militare, demografice, informaționale, or de altă natură combinată și interdependente între ele, care pot evolua în amenințări directe și/sau indirecte la adresa securității și apărării naționale a Republicii Moldova.

În aceste condiții amenințările, riscurile și vulnerabilităţile cu caracter hibrid, denotă un aspect  complex, dintre care, în cele mai dese cazuri, nu pot fi contracarate doar prin capacitățile Republicii Moldova, ci solicitând un efort combinat / integrat al instituțiilor statului cu partenerii externi.

În aceste condiții, există probabilitatea ca unele dintre ele să fie desfășurate concomitent sau consecutiv în cadrul unui scenariu unic de atentare asupra suveranității, independenței și integrității teritoriale a Republicii Moldova, motiv pentru care necesită a fi tratate prin aspectele unui sistem de avertizare timpurie, pentru ca organele de apărare a statului să le poată preveni și contracara din timp. 

Astfel, analiza mediului global și regional de securitate, elucidează prezența continuă a unui nivel înalt al amenințărilor, inclusiv de tip hibrid, iar în unele cazuri, cu probabilitatea de apariție a unor noi riscuri și amenințări la adresa securității globale, regionale, în particular, unde este amplasată și Republica Moldova.

 Persistența amenințărilor multilaterale asupra securității, inclusiv a celor asimetrice, necesită  sporirea nivelului de interacțiune și conlucrare a statelor partenere, cu atât mai mult că tendințele actuale de manifestare a amenințărilor curente (la nivel global) depășesc capacitățile unui stat în parte, impunându-se astfel necesitatea dezvoltării unor relații de cooperare pe acest aspect, deoarece doar prin cooperare și compromis se poate de găsit soluțiile viabile care să satisfacă toate interesele.

Una din principalele zone, pe care trebuie sporită atenția în profilaxia / combaterea pericolelor și amenințărilor hibride, este excluderea creării terenului pe care să se poată promova tot ce înseamnă război hibrid. Aceste profilaxii ale pericolelor și amenințărilor hibride, pot avea succes în cazul Republicii Moldova, doar prin promovarea dialogului balansat cu partenerii externi de care depinde multilateral statul, excluderea extremităților în desfășurarea acestor dialoguri, avansarea dezvoltării economice, promovarea unor politici interetnice echitabile ce ar exclude orice interpretare greșită și nu ar permite conflictul interetnic / lingvistic, crearea condițiilor interne și implicit externe pentru ca populația să nu dorească alte cetățenii și să prefere Republica Moldova în loc să aleagă emigrarea în extern, fortificarea statalității prin edificarea temeinică a națiunii Republicii Moldova, bazată pe principii multietnice, de egalitate a etniilor, creare a confortului etnico-cultural al acestora, excluderea unor dorințe interne și externe privind desființarea statului indiferent prin ce metode, etc.

În acest sens, Republica Moldova are nevoie de o susținere multilaterală din partea organismelor internaționale și avansarea cooperării cu marile puteri pentru a nu admite crearea oportunităților de manifestare a războiului hibrid pe teritoriul său.