Diversitatea terorismului în sfera socială

Ca fenomen social terorismul este divers. Acest fenomen include în sine așa elemente principale ca: ideologia extremistă teroristă; un complex de structuri organizatorice pentru înfăptuirea actelor teroriste în unele sau alte forme caracteristice acestuia; însăși practica acțiunilor teroriste, cu alte cuvinte activitatea teroristă.

Ideologia teroristă poate fi proprie, cum arată istoria politică contemporană, diferitor participanţi ai relațiilor politice: statelor, partidelor, mișcărilor social-politice, organizațiilor, grupurilor de persoane. În plan general, la categoriile de bază a unei astfel de ideologie se referă cele ultrarevoluţionare, anarhiste, neofasciste, naţional-extremiste, ideologiile rasiste și concepţiile politice. Fiind un fenomen social,terorismul este condiţionat de procesele sociale, ce reflectă conflictele sociale existente în societate în diferite sfere ale vieţii. Asupra apariţiei și răspândirii terorismului influențează atât contradicțiile sociale îndelungate, cât și cele de moment.

Printre diferitele condiții, care determină situația socială în una sau altă ţară sau regiune, pot fi evidențiate acele condiții (factori) care, ori determină apariția și existența terorismului, ori este favorabil acestuia și contribuie la răspândirea lui. Acești factori se împart în două grupe.

Prima grupă: factorii obiectivi și subiectivi și anume: contradicții acute sau contradicții interstatale sau interne intransigente într-o ţară sau alta; diferențierea socială deosebită și disproporția considerabilă a nivelului condițiilor materiale de viaţă a diferitor pături ale populației; discordanța (ruptura) ideologică adânca în cadrul societății; colonialismul și rudimentele acestuia ca un sistem de asuprire de ordin politic, național și social; pericolul dominației în societate a unor sau altor grupe sociale; scăderea considerabilă a siguranței sociale a populației, procesele marginalizării acesteia; răspândirea ideologiei violente ca metodă de soluționare a problemelor sociale, imposibilitatea reală sau imaginară (falsă) de a apăra interesele sociale a unor grupuri distincte ale societății etc. Terorismul este deosebit de activ în perioada insucceselor economice și instabilității politice.

La a doua grupă pot fi atribuiţi așa factori ca: ineficacitatea sistemului internațional sau statal de luptă contra criminalității și terorismului; cultura politică și juridică scăzută (joasă) a populației, a unor grupuri aparte; înrăutățirea relațiilor interstatale, creșterea încordării sociale etc.

Având orientare politică, existând în sfera relațiilor politice, terorismul deservește interesele unor sau altor forțe sociale și organizații în lupta lor pentru putere, pentru slăbirea pozițiilor adversarilor politici și întărirea pozițiilor proprii. Pe lângă toate acestea, acesta se folosește pentru atingerea atât a scopurilor strategice, cât și a celor tactice.

Ca un fenomen al luptei politice, terorismul se deosebește prin modul conspirativ de acțiune a subiecților săi, necesar pentru asigurarea succesului pregătirii și comiterii actelor teroriste concrete și a însăși existenței structurilor teroriste. De rând cu aceasta pentru fenomenul terorist este caracteristic tendința subiecților actelor teroriste de a asigura o rezonanță cât mai largă a însăși faptului comiterii acțiunii teroriste, precum și reclamarea pozițiilor politice și a cerințelor de bază ale teroriștilor. Această practică este predestinată asigurării organizațiilor extremiste a unei susțineri largi din partea populației.

Terorismul se referă la acel domeniu al luptei politice care presupune întrebuințarea formelor și metodelor violente și prezintă în sine unul din aspectele de bază ale extremismului politic, precum și cel mai periculos aspect al acestuia.

Este necesar de menționat particularitățile de bază, care permit delimitarea terorismului de alte aspecte ale extremismului politic și care reflectă esența acestuia ca un fenomen social-politic aparte. Acestora le putem atribui: folosirea violenței și intimidării, precum și publicitatea consecințelor distrugătoare a actelor teroriste; orientarea spre realizarea scopurilor politice, slăbirea adversarilor politici, întărirea pozițiilor politice proprii; pericolul social ridicat, legat de crearea amenințării nemijlocite pentru viaţa și libertăţile oamenilor, precum și disponibilitatea teroriștilor de a folosi orice mijloace pentru atingerea obiectivelor sale; ilegalitatea terorismului ca fenomen, contradicţia acestuia cu principiile de drept și morala socială; folosirea conspirației ca o condiție necesară pentru existența structurilor teroriste și eficiența acțiunilor lor etc.

Ținând cont de caracteristicile menționate ale terorismului, acesta poate fi definit ca un sistem de folosire a violenței pentru atingerea obiectivelor politice prin impunerea organelor de stat, organizațiilor internaționale și naționale, oamenilor politici, persoane aparte sau grupuri ale acestora, de a săvârși unele acțiuni în folosul teroriștilor pentru a evita realizarea de către ultimii a amenințărilor față de anumite persoane sau grupuri, de asemenea față de obiectele vitale ale societății, de sursele ce prezintă un pericol ridicat pentru populație și mediul înconjurător.

La momentul actual, din cauza metodelor diferite în știință și practică privind înțelegerea terorismului ca fenomen, ce este legat și de interesele contradictorii ale subiecților dreptului internațional, continuă să rămână actuală problema elaborării unei definiții comune și unificate a terorismului și crearea unor sisteme eficiente internaționale și naționale de luptă contra acestui fenomen.