forțele și mijloacele părților implicate în conflictul armat început la 27 septembrie 2020 în Karabahul de Munte

Forțe și mijloace aproximativeArmeniaPretinsa republică Karabahul de MunteAzerbaidjan
Populație2 961 000150 932  10 073 200
Forțele armate pînă la începutul conflictului din 27.09.202044 80018 00066 950
Rezerva activă210 mii rezerviști (total aproximativ 1,4 milioane rezerviști)Nu mai mult de 30 mii rezerviști850 mii rezerviști (total aproximativ 3,8 milioane rezerviști)  
Buget forțe armate625 milioane $50 milioane $2.267 miliarde $  
Principalele tipuri de tehnica militară din dotarea părților implicate în conflict (toate părțile în mod activ criptează cifra reală a tehnicii militare din dotare și din acest motiv cifrele prezentate sunt din analiza diferitor surse cu caracter deschis)
Tancuri diverse tipuri (majoritatea fiind  sovietice T72, T 55)110371765 (din care 100 tancuri  T90S de producție rusă)  
Diverse tipuri de blindate (BTR, BMP, alte tipuri sovietice, Azerbaidjan avînd și altele non sovietice)7505712600 (din care BMP3 – 88 unități, BTR82 – 45 unități, alte 376 modele de producție occidentală, Israel, Turcia)  
Avioane de luptă19 aeronave (din care 4 SU 30 SM modele noi rusești)2 (SU25)66 aeronave (din care cele mai performante sunt 15 MIG 29 sovietice)  
Elicoptere de atac17 (MI24)5 (MI24)38 (MI24)  
Aparate de zbor fără pilotNu se cunoaște nici măcar cifra aproximativă de astfel de tehnică, fiind cunoscut doar că toate părțile implicate dețin și folosesc la scară largă aceste aparate în scop de cercetare, bruaj, ghidare a focului, atac asupra țintelor terestre, ele fiind de producție occidentală, israeliană, turcă sau proprie cum ar fi în cazul celor armene printre care și modelul peformant Krunk, dar cele mai performate fiind deținute de Azerbaidjan prin dronele de cercetare și atac turcești Bayraktar TB2 și SkyStriker israeliene.
Artilerie divers tip și calibru tractată și autopropulsată250 unități (din care 10 Gvozdica, 28 Acația, 26 Ghiațint)253 (din care 12 Acația, 12 Gvozdica, circa 50 Ghiațint)674 (din care 18 Ghiațint, 46 Gvozdica, 6 Acația, 18 Msta S noi rusești, 12 Pion, 5 Soltam israeliane, 18 Vena noi rusești, etc )  
Sisteme de artilerie reactivă (în mare parte sisteme sovietice Grad)70  (din care 6 Smerci, 6 AR1A chineze, 4 WM80 chineze )49 (din care 4 AR1A chineze)450 (din care 30 Smerci, 6  Polonez bieloruse, 21 Kasirga Turcia, 21 Roketsan Turcia, 18 Uragan, 9 Lynx extra Israel, 30 Lar Israel,  30 Lynx GradLAR Israel, 60 T122 Turcia, 18 T107 Turcia și altele)
Sisteme de rachete tactice (non-nucleare)16 (din care 4 Iskander noi rusești)8 (din care 4 Tocika U, 4 Elbrus)4 Tocika U și un număr necunoscut de complete Lora Israel  
Complete de rachete antiaeriene tip S300, Krug, S125, S75, S200, Tor, Buk, Osa, Strela, Igla, Verba, alte sisteme, artilerie AA divers calibru.Din gama de sisteme antiaeriene deținute sunt 4 divizioane S 300V/PS sovietice a cîte 12 instalații de lansare, 178 Osa, 48 Strela-10, 200 Strela-2, 90 Igla, multe alte sisteme ca TorM2, Buc M1-2, S125 Peciora, etc1 divizion S 300V/PS, 18 Krug, 6 Osa, 1 Kub, avînd și restul mijloace sovietice la care nu se cunoaște numărul.Din gama de sisteme antiaeriene deținute sunt 2 divizioane modernizate S 300PMU2 Favorit împreună avînd 16 instalații de lansare, 80 Osa, 54 Strela-10, 18 Strela-3, 1 S200 cu 4 instalații lansare, 10 Tor M2 noi rusești, 18 Buk, 1 divizion Barak Israel cu 9 instalații lansare, 2 baterii de Stilet beloruse,se mai dețin  complexe Spayder Israel, 54 instalații lansare S125  
Sisteme antitanc50 Kornet, 20 Milan francese, 27 Șturm S, 9 Konkurs, 20 Mliutka, artilerie antitanc  D44,  MT12, aruncătoare de grenade antitank RPG 7,18,26, SPG, AT4 suedeze, etc    6 Șturm S, 6 Konkurs, artilerie antitanc  D44,  MT12, aruncătoare de grenade antitank RPG 7,18,26, SPG.    100 Kornet, 100 Skif, 150 Spike Israel, 10 Hrizantema S, fiind în dotare și alte mijloace cum ar fi sovieticile Fagot, Metis, Konkurs, Maliutka, Shipon Israel, artilerie antitanc  D44,  MT12, aruncătoare de grenade antitank RPG 7,18,26, SPG etc
Armamentul ușor de infanterie aflat în dotarea părților este atît sovietic, modele occidentale, noi rusești, israeliane, inclusiv de producție proprie. Printre modele de producție proprie armeană se poate de menționat pușca pentru lunetiști ASS 300, ASR 300, K11, K15, puștile de asalt K3, AS300, Vahan. Azerbaijeanul produce pușca pentru lunetiști Istiglal, pușca de asalt Hazri.  
Pentru data de 30 septembrie 2020 părțile au anunțat următoarele pierderi pe care le-au cauzat părții adverse (este de menționat că ambele părți pierderile menționate mai jos le neagă vehement):
Armenia înmpreună cu pretinsa republica Karabahul de MunteAzerbaidjan
2300 militari decedați, 130 tancuri și alte blindate, circa 200 instalații de artilerie, 25 mijloace antiaeriene dintre care o instalație lansare (din 60) S300 și o stație radiolocație din cadrul complexului S300 (pretinse a fi nimicite cu ajutorul dronelor kamikaze), nimicirea totală a regimentului infanterie motorizată ”Martuni” și încă alte două batalioane de infanterie. Armenia a menționat oficial doar pierderea a 84 militari decedați și 120 răniți, 5 persoane civile decedate și 120 rănite, un avion de asalt SU25 (pretins a fi nimicit de F16 turcesc în spațiul aerian armean).790 militari decedați, 1900 răniți, 137 tancuri și alte blindate, 7 elicoptere, circa 200 instalații de artilerie, un avion, 78 drone, un aruncător de flăcări TOS-1A Partea azeră nu anunță pierderi militare oficiale, expunînd doar 14 decedați  și 46 răniți din rîndul populației civile.
      Vina, pentru reînceperea operațiilor militare în Karabahul de Munte din 27.09.2020, este reciproc pusă pe seama oponentului de către Armenia și Azerbaidjan.    
  În perioda derulării conflictului armat din 27-30 septembrie 2020 majoritatea statelor, printre care SUA, Federația Rusă, China, UE, etc sau pronunțat pentru stoparea imediată a confruntărilor și trecerea la tratative, doar Turcia nu sa expus pentru stoparea confruntării, invers Turcia a anunțat oficial că susține complet politic Azerbaijeanul, iar dacă va fi necesitate va oferi și asistență/implicare militară directă părții azere (deja partea armeană învinuește Turcia de implicare prin mercenari și atragerea aviației militare turce care ar fi atacat și nimicit un SU25 armean pe teritoriul național al Armeniei).       Consiliul de securitate ONU a cerut încetarea focului, iar Georgia a propus teritoriul său pentru desfășurarea tratativelor între părți.      Concomitent este eminent pericolul escaladării la scară largă al acestui conflict prin implicarea altor actori interesați, mai ales că Armenia este membru al ODKB, are oficial pe teritoriul său o bază militară rusă, iar dacă partea armeană va reuși să demonstreze veridicitatea pretențiilor că teritoriul armean a fost supus agresiunii externe ea poate să se adreseze după ajutor militar către ODKB, aspect care implică obligatoriu partea rusă, care se va implica și în cazul lovirii bazei sale din Armenia, iar odată implicată Rusia de partea Armeniei, Turcia și ea se poate implica oficial (dacă de crezut declarațiilor conducerii turce) de partea azeră, iar dacă luăm în considerație statutul de membru NATO al Turciei atunci odată sunt șanse reale să vedem implicări militare active dintre Turcia/Azerbaidjan și Rusia/Armenia, astfel poate fi estimată începerea unei confruntări dintre ODKB și NATO în condițiile deteriorării continuie a situației. Dar acest scenariu este puțin probabil în condițiile cînd la moment nu se văd premise credibile că conflictul va depăși limitele teritoriale ale enclavei Karabahul de Munte, care de jure este parte a Azerbaidjanului și asta înseamnă că la moment luptele se duc pe teritoriul azer fără a fi atinse teritoriile suverane ale Armeniei, deși partea armeană a deschis dosar penal contra Azerbaidjanului pentru încălcarea regimului de stopare a focului atinse anterior. Este evident că luptele se vor duce pînă cînd părțile nu vor fi forțate să se încline către măcar careva tratative, dar și încetarea focului nu va rezolva acest conflict cu implicări mult prea vaste și complexe în teren etnic, economic, interese contradictorii ale marilor puteri globale ca SUA, Rusia, UE (mai ales că în UE nu există consens aspra atitudinii față de Turcia, iar poziția Greciei, Franței sunt destul de ostile Turciei), China și puterilor regionale ca Turcia, Iran, Israel, Arabia Saudită.      
Analiza forțelor armene și azere (fără a lua în calcul ODKB, Turcia cu NATO) evident elucidează o prioritate numerică și tehnica a părții azere în a obține un succes militar dacă se va continua conflictul pînă la distrugerea uneia dintre părți, deja pe 30.09.2020 președinteșe Azerbaidjanului Ilham Aliev a declarat că partea azeră va înceta focul doar în cazul cînd partea armeană va retrage complet de pe teritoriul enclavei Karabahul de Munte forțele sale militare, iar tratativele ineficiente anteriore servesc drept motiv pentru a aplica alte metode de restabilire a integrității teritoriale ale Azerbaidjanului.