IV. POTENȚIALUL MILITAR CONTEMPORAN AL FORȚELOR ARMATE ALE FEDERAȚIEI RUSE VIZAT PRIN PRISMA APLICAȚIILOR DE AMPLOARE, CONCLUZII FINALE

În urma analizării aplicațiilor de anvergură majoră cum sunt ,,Zapad-2017” şi ,,Vostok-2018” putem evidenția că:

Sub diverse învinuiri reciproce ale marilor puteri s-a reanimat  ”neoficial” noul „război rece” dintre aceștia și mai ales dintre NATO şi FR, care au sporit bugetele pentru apărare, pornind o noua goană a înarmărilor. Se multiplică luptele în spaţiul informațional şi cel cibernetic, actorii implicați demonizarea o sporire a intimidărilor și încercării de a se descuraja reciproc pe toate părţile, inclusiv prin demonstrație de forță în cadrul unor aplicații de anvergură cu implicări internaționale, toate acestea evoluând pe fundalul problemelor de securitate majore cu care se confruntă lumea la moment.

Declarațiile potrivit cărora exercițiile militare rusești la hotarele sale sunt în mod inevitabil un precursor al intervenției în afară, sunt un exemplu de selecție subiectivă. ,,Vostok-2018” nu poate fi exact calificat ca o pregătire pentru un război mondial la scară largă, așa cum sa întâmplat cu exercițiul ,,Zapad-2017”, când mulți au supraestimat exercițiul și au discutat despre probabilitatea ca acesta să servească drept acoperire pentru o ocupație rusească a Belarusului, statelor baltice, Poloniei, etc, și/sau o nouă invazie asupra Ucrainei, aspect care nu sa adeverit, iar FR si-a sporit deosebit de mult imagine de mare putere globală, în special din punct de vedere militar.

Acestea exerciții ample și semnificative din punct de vedere politico-militar, arată clar că FR are capacitățile necesare să acopere cu forțe întreg teritoriul său enorm, că forțele sale militare s-au modernizat ca și dotare, tehnologii noi și modalitate de aplicare, luînd la înarmare experiența practică din multiplele conflicte în care a fost implicată de-a lungul anilor, inclusiv experiența încă în acumulare din Siria.

Aplicațiile vizate, cât și alte aplicații ale trupelor ruse, au elucidat că, forțele ruse modernizate, nu mai sunt forțele armate ruse post-sovietice demoralizate, degradate ca dotare și capacități, rezumate doar la imaginea de o pază dezorganizată a unei colosale stații de alimentare cu carburanți și care este un lansator incert și învechit de arme nucleare. Acum trupele ruse au demonstrat că, nu doar capacitățile nucleare sunt un punct forte al armatei ruse, dar și alte capabilități militare sunt aduse la un nivel operațional care transformă Forțele Armate ale FR într-un adversar capabil să concureze aproape la egal cu NATO.

Prin aceste exerciții FR demonstrează Occidentului, Chinei, Japoniei, că FR nu va tolera posibile atentări asupra propriului teritoriu, implicit, prin efectuarea cu succes a unor manevre de o astfel de anvergură deosebit de mare, FR câștiga și în comoditatea de poziționare ca și mare putere globală  în discuții cu alte mari puteri, alți actori ai relațiilor internaționale.

Rusia a indicat că nu este interesată într-o intervenție în forță în zona Baltică, atât pentru că nu vrea să ocupe un teritoriu ostil, dar și pentru că liderii săi continuă să aibă încredere în determinarea NATO de a-și respecta garanțiile articolului 5 față de statele membre  prin forță armată. 

Totodată, după locul desfășurării aplicațiilor (partea europeana şi asiatică) devine clar cu cine și împotriva cui prietenește de fapt Rusia. Tradițional, Rusia și fosta URSS avea ca adversari în est China, Japonia și SUA. Acum, cu aceste manevre FR  încearcă să descurajeze SUA, atrăgând China de partea sa pe fundalul relațiilor tot mai tensionate americano-chineze, însă prietenia FR cu China poate fi o mare greșeală a actualei puteri din Rusia. În condițiile în care Rusia este inferioară la capitolul resurse umane, financiare, orice colaborare poate fi folosită de China și ca metodă de expansiune indirectă în FR cu preluarea treptată a supremației în acest tandem totuși încă destul de fragil.

Un scop aparte exercițiul l-a avut și pe direcția Japoniei, căreia sa dat un semnal serios prin acest exercițiu strategic, care combinat cu propunerea lui Putin de a încheia necondiționat un tratat de pace, vine să aducă fisuri în relațiile Japonia-SUA, deoarece Japonia intimidată de forța militară a FR, combinată cu tentația de multiple propuneri de cooperare economică avantajoase părții japoneze, în condițiile fluctuației negative a economiei globale pe fundalul creșterii concurenței pe piețele mondiale. Perspectiva încheierii tratatului de pace ruso-japonez, poate aduce Japonia să promoveze o politică mult mai independentă de interesele SUA pe direcția FR, care caută căi de poziţionare cât mai sigură în spațiul său de interes geopolitic.

Suplimentar, aplicațiile ,,Vostok-2018” şi ,,Zapad-2017” au confirmat că complexul industrial-militar rus, poate produce tehnică militară modernă, capabilă să satisfacă necesitățile militare în cadrul unui război modern. Tehnica militară modernizată și modelele noi participante la aplicații. au fost testate practic, au demonstrat o înaltă calitate și capacități de luptă în condiții dificile foarte apropiate de cele reale, în teren accidentat, și condiții climaterice diverse, unde se impunea o înaltă calitate a tehnicii cu o deservire simplă, fără a avea o posibilitate de mentenanță avansată ca în condițiile unor baze staționare în punctele de dislocare permanentă. Astfel, prin demonstrarea practică suplimentară a capacităților tehnicii militare la exercițiile vizate, complexul industrial-militar rus și parțial cel chinez, au primit o nouă posibilitate de a avansa ca prestigiu și căutare pe piețele mondiale de tehnică  militară și armament, devenind un concurent și mai serios pentru industria militară occidentală, iar concurența pe piața de armament și tehnică militară este extrem de sporită, și adusă la anumite conflicte în derulare din cauza achizițiilor de tehnică rusă (S400 în Turcia, China, alte modele de tehnică cum ar fi avionul Su 35 achiziționat de China, etc, care au dus la conflicte politico-economice dintre aceste state și SUA în special).

La general poate fi concluzionat, că exercițiile „Zapad – 2017” şi ,,Vostok-2018” au fost un succes demonstrat practic al sectorului de apărare modernizat al Federației Ruse, iar capacitățile forțelor ruse au sporit prin stabilirea interoperabilității practice a trupelor ruse şi aliaților săi. Federația Rusă prin „Zapad – 2017” şi ,,Vostok-2018” a arătat că are capacitatea politică, militară, economică, științifică și de producere necesare să proiecteze grupări de forțe întrunite, inclusiv prin atragerea partenerilor externi, capabile să fie o concurență egală (sau foarte apropiată)  cu forțele NATO și altor actori ai relațiilor internaționale, în orice zonă, fie ea în partea europeană sau asiatică, necesară a fi acoperită cu capacități militare operaționale, aducând un plus de valoare la aspectul descurajării adversarilor săi și menținerii aliaților, fortificând suplimentar faptul revenirii Federației Ruse la statutul de mare putere globală, cel puțin în sectorul militar.

Totodată, chiar și în condițiile relațiilor deteriorate dintre marile puteri, apare speranța, că analiza corectă, fără a fi orbită de diferite preconcepții și orgolii, a riscurilor și urmărilor adoptării soluțiilor militare pentru rezolvarea divergenților dintre state, combinate cu revoluționarea tehnologiilor militare care pot cu mare probabilitate garanta nimicirea adversarului, să stopeze definitiv, măcar între marile puteri nucleare, dorința de utilizare a forțelor armate unul contra altuia. Toată experiența războaielor și diverselor conflicte trebuie să impună revizuirea conceptului de utilizare a forței militare ca și soluție de rezolvare a divergenților, iar contra celor mai mici să fie în general anulată ca și abordare din motiv că cel mare nu are imagine bună când știe că fără pedeapsă poate insulta sau impune altuia mai mic voința sa. Forțele militare trebuie să fie funcționale exclusiv pentru apărare și impunerea păcii în cadrul unor activități internaționale cu aprobare ONU, iar abordarea prin tratative a tuturor problemelor dintre state, fără a lua în calcul folosirea armelor, trebuie să devină o normă internațională obligatorie.