Pericole și amenințări hibride la adresa securității Republicii Moldova

Cadrul politico-juridic ce prevede asigurarea securității naționale a Republicii Moldova stabilește principalele riscuri și amenințări la adresa securității statului, raportate la fluctuațiile mediului actual de securitate.

De regulă, identificarea și stabilirea factorilor de risc în documentele strategice contribuie la dezvoltarea capabilităților de asigurare a securității naționale a unui stat, iar în cazul Republicii Moldova identificarea, analiza și evaluarea riscurilor și amenințărilor de securitate, constituie un proces mai complex și laborios.

Cu toate că în ultima perioadă se observă o sporire a interesului mediului academic și al societății civile față de identificarea și definirea factorilor de risc la adresa securității Republicii Moldova, totuși în cadrul politicii naționale de securitate persistă încă unele rezerve în ceea ce privește prioritatea riscurilor și amenințărilor cu caracter de impredictibilitate, precum ar fi cele asimetrice.

 Astfel, documentele conceptuale și strategice în materie de securitate națională nu stabilesc o claritate în ceea ce privește formele de manifestare a amenințărilor asimetrice / neconvenționale / non-militare, or de contracarare a acestora, precum forme neconvenționale ale războiului prin utilizarea directă, or indirectă a forțelor armate, cu îmbinarea tacticilor politice, economice, culturale, implicarea diasporei, prin manipularea resurselor mediului virtual și mass-media tradițională. Aceste elemente utilizate separat, or prin combinare relevă tendințele unui nou tip de război, numit război hibrid.

În acest sens, conchidem că o evaluare a riscurilor și amenințărilor neconvenționale poate contribui la buna gestionare și dezvoltare a capabilităților de prevenire și contracarare a acestora.

I. Izvoarele contextului regional de securitate

Evoluțiile geopolitice din ultima perioadă au determinat (re)animarea conflictelor dintre marile puteri la nivel global și regional, care pe lângă tacticile războiului clasic, utilizează și atributele războiului hibrid.

Extinderea influenței euro-atlantice din ultimii ani, instalarea scutului antirachetă în Europa, pretinderea că alte mari puteri au intrat cu infliențe puternice ”nejustificate” în arealul său ”istoric” de interese, amplificarea exercițiilor militare de amploare ale NATO în apropierea hotarelor Federației Ruse (FR), inclusiv la Marea Neagră, sunt apreciate de către Federația Rusă drept un pericol cu caracter impredictibil la adresa securității sale și au impus măsuri de răspuns complexe din partea acesteia. Federația Rusă a devenit mai concisă în contra-acțiunile sale pe plan extern, iar incapacitatea de a se contrapune la egalitate cu NATO ca pe timpul URSS, au impulsionat utilizarea mult mai avansată a instrumentelor unui război hibrid, care în multe situații sa demonstrat a fi mult prea eficient. Acțiunile hibride ale Federației Ruse nu pot fi privite ca pe ceva nou și percepute ca pe o invenție al acesteia, deoarece astfel de instrumente hibride, de promovare a intereselor sale, sunt specifice tuturor marilor puteri, mai ales aceste instrumente fiind cel mai bine simțite de către statele aflate în arealul de interes nemijlocit al celei mai apropiate mari puteri, uneori fiind pe același teritoriu suprapuse acțiunile hibride a cîteva mari puteri concomitent.

Drept exemplu putem aminti acțiunile directe ale Federației Ruse ce au determinat recunoașterea independenței regiunilor Osetia de Sud și Abhazia după finalizarea  conflictului din Georgia în 2008, or tacticile statului rus de implicare în procesele politicii interne ale Ucrainei.

Astfel, după blocarea procesului de asociere a Armeniei și Ucrainei la Uniunea Europeană în 2014, fapt care a provocat proteste masive la Kiev și ulterior schimbarea conducerii Ucrainei cu una declarată pro-occidentală, la nivel intern s-a creat o rivalitate în ceea ce privește relațiile dintre  Kiev și Moscova pe de o parte, iar pe da altă parte s-a produs o avansare a divergențelor dintre Federația Rusă și Occident.

Modul în care se desfășoară conflictul din estul Ucrainei elucidează prezența elementelor războiului hibrid și elementelor de insurecție evidențiate prin crearea structurilor locale diversioniste, organizarea manifestațiilor în masă, provocări și acțiuni de destabilizare cu preluarea forțată a instituțiilor de stat, organizarea de referendumuri ilegale sau cu legalitate contradictorie, transferul clandestin de personal, armament și tehnică militară către trupele separatiste, recrutări din exterior, susținerea din punct de vedere logistic, informațional, umanitar, etc.

Cu privire la interesul asupra războiului hibrid și mai ales asupra succeselor FR pe această zonă (deși FR permanent spune despre lipsa ducerii unor astfel de acțiuni hibride), se poate de spus că acest interes doar crește, iar referința de mai jos demonstrează acest aspect: https://russian.rt.com/world/article/632942-nato-ukraina-gibridnaya-voyna-rossiya.

În această ordine de idei, analiza mediului actual regional de securitate permite sesizarea vulnerabilităților Republicii Moldova în raport cu amenințările hibride, ca tactică a marilor puteri în promovarea intereselor sale în materie de geopolitică.

Lărgirea spectrului și radicalizarea riscurilor asimetrice, diversificarea tipologiei crizelor și dezvoltării conflictelor în regiunea Mării Negre denotă o abordare nouă a promovării intereselor externe ale marilor puteri, inclusiv prin aplicarea neafișată a unui nou tip de război hibrid, fără implicarea directă a forțelor armate, însă prin îmbinarea indirectă a elementelor subversive, politice, economice, sociale, atacuri cibernetice, dezinformare, divergențe interetnice, etc., care, de cele mai multe ori, nu pot fi probate. Din aceste considerente investigarea sau probarea războiului hibrid împotriva unui stat necesită implicări multidimensionale imediate, bazate pe mobilitate, diversitate, coerență și complementaritate în spațiul intern, inclusiv coeziune între instituțiile statului și partenerii externi de dezvoltare.

II. Amenințări, riscuri și vulnerabilități hibride   

  1. Aspectul politic

În cazul Republicii Moldova, regiunea transnistreană actualmenteîncărămâne a fi necontrolată de către autorități. Din acest motiv aceasta continuă să mențină instabilitatea politică, economică, socială și militară în republică, iar  regimul secesionist continuă a fi un generator al riscurilor și amenințărilor, inclusiv hibride, la adresa securității statului și a stabilității regionale.

În acest context, poate fi menționat că regimul de la Tiraspol amplifică procesele de sfidare directă a autorităților Republicii Moldova prin crearea diferitor provocări în Zona de Securitate și regimul vizat se bucură de o largă susținere deschisă din partea FR.

Actualmente, obiectul atacurilor transnistrene continuă a fi organele de poliție din regiune, instituțiile penitenciare din mun. Bender, aflate sub control constituțional, instituțiile de învățământ moldovenești cu predare în grafia latină și libera circulație a populației și mărfurilor, contribuind astfel la generarea unor noi tensiuni în zonă, însoțite de riscuri și amenințări hibride, care sunt realizate în mare parte de pretinsele instituții de forță ale regimului de la Tiraspol și susținute direct și indirect de trupele străine staționate ilegal în raioanele de est ale Republicii Moldova, precum:

– excluderea prezenței instituțiilor constituționale pe teritoriul autoproclamat și sfidarea, or cel puțin paralizareaautorității statului în regiune și înaintarea pretențiilor de extindere a controlului asupra unor localități din stânga Nistrului, aflate sub jurisdicția Republicii Moldova;

– transformarea teritoriului necontrolat într-o zonă „platou” de influență negativă asupra altor regiuni ale Republicii Moldova (export de separatism și instabilitate multilaterală). Totodată, menținerea unui platou de influență regională a Federației Ruse în zona Mării Negre (la necesitate și militară) asupra țărilor vecine;

– tendințe de blocare a procesului de aderare a Republicii Moldova la UE, prin destabilizarea situației social-politice la scara întregii regiuni extinse a Mării Negre;

– pregătirea terenului pentru o potențială recunoaștere internațională a „statalității” transnistriei de către FR și aliații acesteia, posibil și a altor regiuni, dacă nu vor reuși alte metode.

Acțiuni posibile de perspectivă ale Federației Ruse, în comun cu structurile separatiste din stânga Nistrului, vor fi concentrate pe segmentul de a menține presiuni, ceea ce i-ar permite atât menținerea influenței Federației Ruse în regiune, cât și blocarea procesului de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Republica Moldova este privită în continuare de Federația Rusă ca un teritoriu de interes strategic, asupra căruia Rusia nu poate pierde influența (în scopul promovării intereselor sale în regiune, Federația Rusă va continua utilizarea tuturor pârghiilor – politice, economice, diplomatice, culturale, etnice, inclusiv militare prin menținerea prezenței trupelor sale în Republica Moldova, astfel urmărindu-se intimidarea  autorităților Republicii Moldova și a partenerilor externi).

Riscul declanșării unui conflict intern în urma destabilizării situației prin izbucnirea violențelor, cu exploatarea șovină a apartenenței naționale, stimularea și susținerea multilaterală a separatismului, activizarea intereselor în treburile interne din Republica Moldova din partea actorilor externi intetesați  și a regimului separatist. Crearea condițiilor favorabile pentru insurecție și acordarea ajutorului necesar forțelor reacționare din Republica Moldova.

Conflictul militar din estul Ucrainei reprezintă o sursă esențială de amenințări și riscuri militare la adresa securității Republicii Moldova. În acest caz, există pericolul activizării unor mișcări similare de separatism din regiuni ale republicii, alte decât cele din Transnistria, inclusiv alte regiuni ale Ucrainei vecine cu Republica Moldova, iar acestea ar putea deveni teren de export al separatismului.

2. Aspectul militar și sectorul de apărare

Prezența ilegală a formațiunilor militare străine, precum Grupul operativ al trupelor ruse (GOTR) și a obiectelor de infrastructură militară controlate de acesta pe teritoriulrepublicii, în special ne referim la depozitul cu mii de tone muniții vechi, păstrate în condiții necunoscute, constituie o amenințare cu caracter impredictibil la adresa securității statului.

GOTR reprezintă o structură militară subordonată Districtului Militar Vest al Ministerului Apărării al Federației Ruse, care este dislocat ilegal pe teritoriul din stânga Nistrului, fără acordul autorităților Republicii Moldova.

Prin staționarea acestuia pe teritoriul țării se încalcă grav statutul de neutralitate al Republicii Moldova, prevăzut de Constituție.

GOTR promovează o politică de selectare, recrutare și angajare în cadrul trupelor sale militare a populației locale care deține cetățenia FR, aprofundând, prin această tactică, percepția populației că sunt parte a statului rus, iar prezența GOTR în regine este manipulată prin crearea unei concepții ca garant de menținere a păcii și securității, și apărător în caz de o ”invazie” a forțelor moldovenești în transnistria.

  • Existența formațiunilor militare subordonate regimului separatist de la Tiraspol. Acestea reprezintă componenta principală a semnificativului potențial militar ce este concentrat fără aprobare în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Totodată, aceste forțe reprezintă cea mai gravă și directă amenințare la adresa sectorului de apărare al Republicii Moldova, deoarece prezența lor denotă probabilitatea că acestea vor fi utilizate direct, or indirect în vederea modificării unității și integrității teritoriale a țării, sau în scopul influențării desfășurării anumitor procese politice și/sau economice din interiorul său;
  • Prezența în regiune a formațiunilor de cazaci (căzăcimeade la Marea Neagră ce menține relații strânse cu organizațiile de cazaci din Rusia), care s-a implicat activ în conflictul armat din 1992 împotriva RM și în diverse acțiuni de blocare a activității organelor de stat ale Republicii Moldova în localitățile din Zona de Securitate, adesea acționând ca „populație civilă”, care ”manifestă împotriva acțiunilor ilegale ale RM”;
  • Activitățile desfășurate în comun de către ”structurile de forță” ale regimului separatist și ale Federației Ruse (GOTR) dislocate în estul Republicii Moldova pentru menținerea prezenței și promovarea interesului FR în regiune.

Apreciem că Federația Rusă și regiunea transnistreană pot folosi tactici ale războiul hibrid prin implicarea neafișată a ”trupelor speciale”, GOTR și ”forțelor” separatiste conform scenariilor aplicate în conflictul din 1992, or după scenariul războiului hibrid al FR din Ucraina, Georgia, etc.

Rolul ”forțelor” întrunite separatiste și al GOTR în cadrul unui eventual război hibrid. În prim plan putem estima folosirea acestor forțe pentru crearea condițiilor necesare constituirii insurecției cu dezvoltarea și susținerea ei ulterioare, tactică aplicată deja de către FR în conflictul de pe Nistru din 1992, în conflictele din Ucraina și din alte teritorii ex-sovietice.

Acestea ar contribui la  crearea condițiilor necesare de a ajuta forțele interesate să influențeze procesele politice din țară prin organizarea de manifestații și participarea neafișată la acestea (purtând ținută civilă),  prin crearea unor eventuale provocări, care ar avea tendința de a escalada în violențe de amploare, provocări cu preluarea forțată a clădirilor de stat, organizarea referendumurilor ilegale, etc, transferul clandestin de armament și tehnică militară către elementele criminale și separatiste, completarea lor cu voluntari recrutați în spațiul preponderent CSI, etc, aprovizionarea lor logistică și informațională.

În caz de eșec, aceste forțe pot servi drept platforme pentru dezvoltarea insurecției, acțiuni violente pentru schimbul guvernării, deghizate sub „voința poporului”, aspecte demonstrate în practică în diverse situații în Zona de Securitate. Prin aceste acțiuni, structurile militare străine și cele nerecunoscute manifestă un pericol eminent, care poate lua forma unui război civil, iar paralel, prin promovarea unui puternic război informațional, aceste acțiuni ar avea drept scop diminuarea imaginii și a credibilității forțelor guvernamentale indiferent de apartenența politică al acestora, destabilizarea și polarizarea societății.

  • Existența conflictului armat pe teritoriul statului vecin, intensificarea și consolidarea potențialului militar în peninsula Crimeea, care indirect, iar în unele circumstanțe și direct, influențează sau pot influență / modela situația de securitate și balanța de putere din regiune;
  • Pericolul apariției altor acțiuni militare regionale urmare a poziționării Republicii Moldova între marii actori regionali și globali ai relațiilor internaționale;
  • Posibilitatea atacurilor teroriste. În condițiile în care Republica Moldova participă la eforturile internaționale de asigurare a păcii în lume, există probabilitatea desfășurării unor atacuri teroriste pe teritoriul național, care pot fi îndreptate și împotriva instituțiilor de forță sau al obiectelor acestora de infrastructură  și infrastructuri critice. Aceste atacuri pot fi desfășurate atât de organizații sau persoane recunoscute la nivel internațional ca fiind teroriste (separatiste), cât și de cetățeni sau locuitori ai Republicii Moldova aflați sub influența acestora;

– Traficul ilicit de armament reprezintă un risc pentru securitatea Republicii Moldova, datorită existenței în regiunea transnistreană a unor importante stocuri de armament și muniții, care nu se află sub controlul autorităților constituționale. Controlul precar al frontierei pe segmentul de est (transnistrean) al Republicii Moldova facilitează posibilitatea aprovizionării cu armament și muniții din aceste stocuri a diferite mișcări subversive de pe teritoriul Republicii Moldova, Ucrainei și altor state. Ponderea acestui fenomen se amplifică odată cu creșterea probabilității atacurilor teroriste cu folosirea armelor “murdare”, cu componente chimice, biologice sau  radioactive de distrugere în masă.

3. Aspectul social

– Migrația necontrolată de asemenea prezintă un risc pentru Republica Moldova întrucât, probabilitatea  pătrunderii pe teritoriul național a unor elemente radicale sau teroriste este destul de înaltă, care într-un final, în corelație cu alți factori, pot pune în pericol securitatea națională, inclusiv și din punct de vedere al securității obiectivelor structurilor de forță.

Concomitent un risc sporit îl reprezintă exodul masiv al populației ca urmare al căutării altor condițiilor sociale.

  • Creșterea criminalității în republică ar crea condiții optime pentru  apariție organizațiilor criminale, teroriste, or separatiste.
  • Polarizarea societății bazată pe idei antagoniste și etnice, care prin cumulare pot crea situații cu impact asupra integrității teritoriale a statului;
  • Crizele umanitare. Securitatea Republicii Moldova este de asemenea afectată de evoluțiile și evenimentele din regiunile instabile, în particular cele din Ucraina, cele din Orientul Mijlociu – intensificarea cărora nu exclude depistarea de insurgenți și refugiați la hotarele țării noastre ca urmare a crizei umanitare din regiunile menționate.

4. Aspectul economic

Finanțarea externă a regimului separatist din raioanele de est ale republicii;

Embargoul impus de către Federația Rusă la exportul de produse agricole autohtone;

Monopolul străin și majorarea prețului surselor de energie (în special la gaz);

Interdicții impuse multor cetățeni ai Republicii Moldova în intenția de a munci în Federația Rusă;

Vulnerabilitatea sectorului financiar bancar;

Bugetul statului auster influențează negativ desfășurarea activităților în sectorul național de securitate și apărare.

5. Aspectul informațional și tehnogen

– Războiul informațional desfășurat pe teritoriul Republicii Moldova de către alte state reprezintă intensificarea acțiunilor mass-media externe, prin utilizarea tuturor surselor TV, internet, radio, presa scrisă, etc., distorsionarea evenimentelor și transmiterea mesajelor false sau unilaterale către populație. Transformarea emisiunilor analitice în surse de propagandă și manipulare asupra populației Republicii Moldova constituie un element esențial al dezinformării în procesul de îndoctrinare a maselor;

– Propaganda mediatică ca parte componentă a războiului hibrid este determinată nu numai de lipsa unei diversități mediatice, dar mai curând de inexistența instrumentelor care ar contribui la sporirea culturii de securitate.

– Atacurile informaționale reprezintă acele acțiuni mediatice/ informaționale ostile, efectuate de actori interni și/sau externi, care au drept scop periclitarea capacității sistemului național de securitate, de apărare, precum și de a reacționa adecvat la amenințările și riscurile prin destabilizarea situației din țară, negarea dreptului la apărare militară, scăderea gradului de credibilitate în fața societății a întregului sistem al instituțiilor de forță sau a unor componente ale acestora.

– Atacurile cibernetice denotă o categorie complexă de amenințări și riscuri la adresa securității, care, în anumite condiții, pot periclita siguranța țării, mai ales atunci când au drept țintă infrastructura informațională și de comunicații electronice din stat. În acest sens, aceste atacuri pot destabiliza conlucrarea instituțiilor statului, pot induce în eroare prin campanii de dezinformare și manipulări în spațiul „social media”. 

III. Concepții finale

Mediul internațional de securitate este într-o continuă transformare, determinată de evoluții politice, social-economice, militare, demografice, informaționale, or de altă natură combinată și interdependente între ele, care pot evolua în amenințări directe și/sau indirecte la adresa securității și apărării naționale a Republicii Moldova.

În aceste condiții amenințările, riscurile și vulnerabilităţile cu caracter hibrid, denotă un aspect  complex, dintre care, în cele mai dese cazuri, nu pot fi contracarate doar prin capacitățile Republicii Moldova, ci solicitând un efort combinat / integrat al instituțiilor statului cu partenerii externi.

În aceste condiții, există probabilitatea ca unele dintre ele să fie desfășurate concomitent sau consecutiv în cadrul unui scenariu unic de atentare asupra suveranității, independenței și integrității teritoriale a Republicii Moldova, motiv pentru care necesită a fi tratate prin aspectele unui sistem de avertizare timpurie, pentru ca organele de apărare a statului să le poată preveni și contracara din timp. 

Astfel, analiza mediului global și regional de securitate, elucidează prezența continuă a unui nivel înalt al amenințărilor, inclusiv de tip hibrid, iar în unele cazuri, cu probabilitatea de apariție a unor noi riscuri și amenințări la adresa securității globale, regionale, în particular, unde este amplasată și Republica Moldova.

 Persistența amenințărilor multilaterale asupra securității, inclusiv a celor asimetrice, necesită  sporirea nivelului de interacțiune și conlucrare a statelor partenere, cu atât mai mult că tendințele actuale de manifestare a amenințărilor curente (la nivel global) depășesc capacitățile unui stat în parte, impunându-se astfel necesitatea dezvoltării unor relații de cooperare pe acest aspect, deoarece doar prin cooperare și compromis se poate de găsit soluțiile viabile care să satisfacă toate interesele.

Una din principalele zone, pe care trebuie sporită atenția în profilaxia / combaterea pericolelor și amenințărilor hibride, este excluderea creării terenului pe care să se poată promova tot ce înseamnă război hibrid. Aceste profilaxii ale pericolelor și amenințărilor hibride, pot avea succes în cazul Republicii Moldova, doar prin promovarea dialogului balansat cu partenerii externi de care depinde multilateral statul, excluderea extremităților în desfășurarea acestor dialoguri, avansarea dezvoltării economice, promovarea unor politici interetnice echitabile ce ar exclude orice interpretare greșită și nu ar permite conflictul interetnic / lingvistic, crearea condițiilor interne și implicit externe pentru ca populația să nu dorească alte cetățenii și să prefere Republica Moldova în loc să aleagă emigrarea în extern, fortificarea statalității prin edificarea temeinică a națiunii Republicii Moldova, bazată pe principii multietnice, de egalitate a etniilor, creare a confortului etnico-cultural al acestora, excluderea unor dorințe interne și externe privind desființarea statului indiferent prin ce metode, etc.

În acest sens, Republica Moldova are nevoie de o susținere multilaterală din partea organismelor internaționale și avansarea cooperării cu marile puteri pentru a nu admite crearea oportunităților de manifestare a războiului hibrid pe teritoriul său.