Perspectivele reconfigurării în rândul actorilor relațiilor internaționale

            Cei mai importanți și numeroși actori ai relațiilor internaționale sunt astăzi statele, acestea domină ca și formă principală de organizare a populațiilor pe diverse teritorii, având o putere prin instituții de guvernare, care mențin această organizare a populațiilor pe un teritoriu în cadrul unor anumite frontiere. Formele de organizare ale statelor sunt foarte diferite, cu diferite forme politice de guvernare, cu o diversitate mare sau mai mică a etniilor, cu diversitate religioasă, cu teritorii mai mici sai ceva mai întinse, cu diferite resurse și capacități economice, tehnologice, etc. 

Trecând prin evoluții și involuții, astăzi avem diverse state care se recunosc reciproc, astfel actualmente sunt 193 de state membre al Organizației Națiunilor Unite (ONU), iar în calitate de observatori permanenți în ONU, Vaticanul și Palestina. În afară de respectivele state mai există diverse forme asemănătoare statelor dar nerecunoscute, sau recunoscute parțial, acestea fiind permanent în căutarea posibilităților de recunoaștere și încadrare ca membru ONU. Sunt state care pot fi calificate drept mari puteri cu interese și influențe la scară globală, acestea deținând capacități economice, financiare, științifice, tehnologice, militare, culturale, resurse deosebit de valoroase și sporite comparativ cu cei care nu sunt mari puteri. Marile puteri influențează majoritatea proceselor globale, iar punctul lor de vedere, în mare parte, este luat în calcul, aproape obligatoriu, de ceilalți actori ai relațiilor internaționale. După cel de al doilea război mondial, învingătorii în acel război, au devenit membri permanenți ai Consiliului de securitate ONU (CS ONU), încercând a hotărî problemele globale ale păcii și securității, acestea fiind și astăzi SUA, Federația Rusă, Marea Britanie, Franța, China. Concomitent cu aceste mari puteri, sunt și alte state cu capacități foarte apropiate sau poate și mai avansate decât membrii permanenți ai CS ONU, iar componenta economică, influența multilaterală tot mai ascendentă pe arena mondială, începe treptat să șubrezească calitate de mare putere incontestabilă al celor cinci, de către astfel de state cum ar fi Germania, India, Brazilia, Japonia, Israel, Canada, Australia, Egipt, Arabia Saudită, Turcia, altele. Participarea statelor cu economii puternice în cluburi gen G7,8, etc, în uniuni suprastatale cum este Uniunea Europeană, permite statelor mai mici să se simtă aproape la picior de egalitate cu cei mai puternici și să beneficieze de pe urma colaborării strânse cu puterile mari, să rezolve mai ușor divergențele interstatale, să faciliteze economia, și alte aspecte, concomitent nu au dispărut definitiv multiplele probleme interne ale statelor împreună cu concurența dintre state, unde componenta economică a devenit motorul principal al dezvoltării cât și al persistenței problemelor respective.

Anterior epocii actuale, statele se formau în jurul unui lider sau grup de persoane cu influență vastă în rândul societăților umane respective, care unificau în jurul său teritorii cu populații ce aveau aceleași sau apropiate valori culturale, religioase, erau omogene din punct de vedere etnic, sau multietnice, dar cu interese apropiate economice, militare, religie comună, alte motive de multe ori legate de o dinastie ereditară unică, etc. Ca rezultat fiind din această simbioză formate popoare noi, care ulterior sau transformat în etnii noi, fie au dispărut înglobate în cadrul altor etnii mai puternice formând state proprii, iar în majoritatea cazurilor pe unul și același teritoriu, de-a lungul istoriei, sau perindat o sumedenie de etnii și state. De la primele apariții ale statelor și până astăzi acestea sau format și dispărut sub presiunea a diferite circumstanțe interne sau externe, fie îmbinate, iar printre cauzele principale ale dispariției, sau chiar apariției statelor, au fost în mare parte războaiele. Astăzi integritatea statelor și existența acestora în formula cunoscută la moment, nu mai depinde obligatoriu de rezultatele unor războaie, aici fiind mai important pericolul proceselor interne, influențate de aspectele economice, asistate de divergențe interetnice, diferențe culturale și religioase, interese ale marilor puteri, intervenții hibride, alte aspecte, care treptat formează fisuri în existența statelor în formula lor actuală.  Statele moderne, pentru a se păstra integre, au încercat tot timpul și încă mai depun eforturi în vederea sporirii stabilității acestora, prin crearea și fortificarea ideilor naționale, să diminueze maximal posibil divergențele interne interetnice, dintre diferite religii, să formeze cauze naționale unificatoare, se promovează idei și legi care să excludă discriminare de orice gen, să fie edificat drept valoare primordială dreptul omului, iar democrația în cadrul guvernării să devină ceva indispensabil unui stat modern. Toate aceste eforturi sunt parțial eficiente pentru păstrarea integrității statelor actuale, dar sub impactul diferențelor economice dintre state și dintre regiunile unui singur stat, proceselor multilaterale de globalizare ascendentă, emanciparea tot mai sporită a tinerilor generații față de valorile culturale tradiționale, răspândirea noilor tehnologii, inclusiv de schimb de informații și comunicații, libertatea călătoriilor internaționale, tot mai ascendenta răspândire a culturii și modului de viață din cadrul statelor economic puternice și implicit cu un nivel de trai mai ridicat, crează o migrație masivă a maselor de populații către statele puternice, sporesc divergențele religioase, culturale, economice, interetnice, crează teren pentru șubrezirea integrității statelor. În statele dezvoltate cu nivel sporit de știință, democrație și nivel avansat de trai, unde mai demult sunt promovate egalitatea dintre oameni în general, indiferent de etnie, cultură, religie, sex, etc, unde libera circulație este ceva obișnuit, apare o anumită ștergere dintre diferențele locuitorilor unui stat cu altul, mulți nu mai consideră noțiunea de patrie, națiune, ca pe ceva legat de locul său de baștină, de limbă, cultură și cred că omul este în drept să locuiască acolo unde are posibilități economice mai largi, cu o comoditate mai acceptabilă, indiferent de teritoriu, aceștia devenind treptat persoane care nu mai sunt purtătorii doar a unei anumite culturi, limbi, religii, ei fiind adepții mai mult a cetățeniei mondiale, adepți al lipsei statelor și doritori ai existenței unei singure comunități umane globale. Suplimentar la aspecte menționate mai sus, care treptat transformă societățile umane de astăzi și deci implicit statele, persistă și vechile divergențe istorice multilaterale interetnice, religioase, încercările de autoconservare ca limbă și cultură a unor etnii mai mici, sau conflicte economice, etnice, confesionale dintre diferite regiuni ale unui stat, unde, spre exemplu, cel cu succese economice mai avansate nu acceptă să mai fie donator pentru alte regiuni mai sărace și respectiv vede separarea de restul statului ca pe o soluție viabilă de păstrare a bunăstării.

La general, dacă de privit asupra situației integrității statelor în formula lor actuală, putem ușor observa un mare potențial al proceselor de dezmembrare în derulare chiar fără război al acestora aproape peste tot și în următorii ani sau decenii putem asista la dispariția unor state în formula de astăzi, inclusiv care sunt acum mari puteri. Dacă de privit asupra hărții istorice europene din 1990 încoace, se poate de identificat multe state care deja au dispărut sub presiunea proceselor interne, a conflictelor armate locale, toate asistate de susținere externă al proceselor de dezmembrare. În lista celor dispăruți, pe parcursul perioadei menționate, sau înscris supra puterea mondială URSS, puterea regională Iugoslavia, dispariția Republicii Democrate Germane, dispariția Cehoslovaciei, dispariția în formula anterioară a Sudanului, Somalia, dezmembrarea  Serbiei prin recunoașterea parțială a regiunii Kosovo, deja mult prea îndelungata problemă Indo-Pakistaneză din cauza regiunii Kashmir, problema Chinei cu Taiwan, Hon-Kong, regiunile locuite de uiguri, Tibet, problema kurzilor din Turcia, Irak, alte state unde locuiesc curzii, etnie foarte numeroasă fără statalitate proprie, altele. În fostele republici URSS procesele de separare ale unor teritorii a început cu Carabahul de Munte, a continuat cu teritoriile separatiste georgiene, din Republica Moldova, din Republica Cecenă a Federației Ruse, mai nou în teritoriile Ucrainei, altele, toate aceste procese de dezintegrarea nu au fost rezolvate definitiv peste tot, majoritatea din 1991 până acum continuă, iar aceste procese ”înghețate” sau foarte active, sunt un generator permanent de pericole/amenințări asupra securității atât în statele vizate cât și la nivel regional, cu posibilități de extindere. În Uniunea Europeană diferențele economice dintre regiunile unor state alimentează și vechile probleme interetnice, care sau soldat și cu diferite referendumuri cu mare procent pro-separare, cum a fost din Spania în Catalonia, persistă procesele de separare în Țara Bascilor, sunt probleme de separare foarte profunde în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, unde Scoția este în plin proces de potențială separare, iar alte regiuni britanice fiind și ele adepte a unor astfel de scenarii, chiar însăși Marea Britanie se află deplin proces de părăsire a Uniunii Europene, ea astfel fiind cel mai ”bun” exemplu pentru adepții separărilor. Franța are anumite aspecte asemănătoare în Corsica, Italia cu regiunile din nordul său începând cu Veneto, Belgia cu capitala UE riscă destul de mult să se rupă în cel puțin două state diferite, etc. SUA au și ele un destul de amplu potențial la temă, datorită acelorași diferențe economice mari dintre diferite state ale SUA, Federația Rusă de asemenea nu are finalizată definitiv problema separatismului, iar problema cecenă, tătară, alte regiuni poate reapărea ușor în anumite circumstanțe. Republica Moldova este și ea plină de probleme de integritate teritorială, de la interminabilul diferend transnistrean până la incertitudinea existenței viitoare a statului grație acelorași interminabile anumite dorințe interne și externe unioniste cu alt stat, susținută inclusiv prin acordarea masivă a cetățeniei altui stat, toate sporite de emigrările prea sporite suprapuse peste o scădere continuaă a populației, etc, astfel de probleme legate de emigrare, migrație din afară și scădre a natalității popoarelor autohtone se întîlnește peste tot în Europa.

Existența actualelor state în formula de astăzi se va mai perinda un timp datorită încercărilor elitelor politice de a menține cît mai mult integritatea acestor state, iar toate aceste încercări au permis până la moment să existe actuala hartă politică a lumii, dar schimbările treptate a societăților umane, sub influența a diferite procese interne și externe, vor  aduce pe viitor transformări ample  pe care acum unii nu le văd sau nu vor să le vadă, dar indiferent de ce este acum pe harta lumii, asta se va modifica oricum și radical.

Astăzi, ca și de fapt în toată istoria existenței statelor, asistăm la derularea proceselor fluctuante dinamice și permanente a interacțiunii statelor, etniilor, transformărilor religioase, migrației ascendente către centrele economic mai avansate, remodelarea valorilor culturale, schimbărilor tehnologice deosebit de rapide, avansarea tot mai profundă a globalizării tuturor proceselor, diferite încercări de a construi formații suprastatale cu preluarea unor elemente de suveranitate națională, alte procese legate de mediu, resurse naturale, toate fiind amplu influențate de dorința oamenilor de a avea un nivel de trai cât mai avansat, iar toate împreună ne demonstrează că, integritatea cât și existența statelor actuale, se va modifica treptat, urmând inevitabilul mers al transformării societăților umane sub influența celor deja menționate sau altor procese de transformare și  revizuire a valorilor, care și anterior au dus la dispariția/apariția de state, și remodelare etnică, culturală, religioasă, economică a populațiilor de pe un teritoriu.

Rămâne de avut speranța că, toate aceste transformări în acțiune și geneză, prin luarea în calcul de către oameni a complicatei istorii a umanității, trecute prin grele experiențe tragice, prin dezvoltarea continuă a creșterii nivelului tehnologic, intelectual, vor derula pașnic și firesc, fără repetarea greșelilor anterioare, iar dreptul omului va fi de fiecare dată perceput ca pe ceva obligatoriu.