Secvențe din securitatea globală în primul trimestru al anului 2020

Anul 2020 a preluat ștafeta riscurilor de securitate globală înregistrate anterior, care și-au demonstrat persistentă și pe parcursul primului trimestru al noului an, iar  relațiile dintre marile puteri globale, printre care SUA, China, Federația Rusă nu au demonstrat atitudini care ar fi insuflat încrederea într-o ameliorare pozitivă a problemelor de importantă strategică.

În perioada primului trimestru al anului 2020, prin continuarea situației din anul 2019, marile puteri au acționat prin măsuri de ordin politic, economic, diplomatic și militar, pentru a-și  fortifica poziția în competiția de lider, dar și pentru consolidarea acestor poziții pe intern, printre aliați și potențiali parteneri. 

În primele luni ale anului curent s-a perpetuat întregul pachet de divergențe profunde între marile puteri, moștenit din anii precedenți. Acestea sunt accentuate și marcate în continuare de conflicte locale, concurență geopolitică și de forță militară, revanșism și dispute teritoriale, concurență pe piața energetică, amestec în afaceri interne ale statelor, etc. Pe lângă aceasta au apărut noi circumstanțe deosebit de periculoase pentru echilibrul securității globale, cu care în prezent se confruntă practic toate continentele lumii. Este vorba despre pandemia de coronavirus COVID-19, care în caz de menținere a ritmului agresiv al răspândirii acestei pandemii globale, va avea o amprentă negativă accentuată asupra securității economice ale statelor, mai ales ale celor cu o economie instabilă.

  Conflictele locale continuă a persista în calitate de oglinzi ale tendințelor globale. Metodele prin care acestea se declanșează, dezvoltă, mențin și se încheie reflectă discordanțele în relațiile dintre marile puteri, intensitatea concurenței acestora, anvergura ambițiilor regionale ale actorilor. Acestea descoperă acele probleme de care este obsedat sistemul internațional și acele probleme care sunt indiferente acestui sistem.

Principalele riscuri la adresa securității globale continuă să fie conflictele militare pe care fiecare actor global și cei ce pretind la poziția de actor regional încearcă să le folosească în propriile interese. Conflictele active și cele înghețate sunt purtătoare de riscuri pentru oameni, națiuni și teritorii. Mai multe state după ce au falimentat intern au devenit arenă pentru dispute și conflicte externe, manifestată prin concurența dintre actorii globali și aliații regionali ai acestora.  Cele mai sângeroase din ultimul deceniu și care nu au o soluționare definitivă nici până în prezent sunt războaiele dintr-o serie de state din Africa, spre exemplu, Yemen, Libia; Orientul Apropiat, exemplu, Siria; Asia, exemplu, Afganistan; Europa, exemplu, Ucraina. Atmosfere ce emană unde de tensiune permanentă pentru securitatea globală sunt  statele cu conducere autoritară care se înarmează sau tind să se înarmeze cu arme de distrugere în masă, de exemplu, Iran și Coreea de Nord.

Cu toate acestea catalizatorii riscurilor asupra securității globale  o reprezintă actorii globali în concurența de întâietate și drepturilor pretinse asupra unor anumite zone de influență. Acestea tind să-și demonstreze forța militată prin consolidarea blocurilor militare, prin elaborarea de noi tehnologii militare, prin intimidare și descurajare. Exercițiile militare de anvergură au devenit în ultimii ani cele mai des întâlnite modalități de demonstrare a forței, iar experiența acestora poate fi folosită într-un eventual conflict. Exemplu, exercițiile militare de anvergură desfășurate de FR în fiecare an după ce au fost declanșate evenimentele tragice din Ucraina, care, la rândul lor, au provocat statele occidentale, dar și NATO să planifice și demareze cele mai ample exerciții militare din ultimii 25 ani – „Defender Europe – 2020” (anvergura acestora a scăzut drastic și respectiv au  au fost amânate din cauza pandemiei globale de coronavirus).

În contextul acestor circumstanțe s-a stabilit un mare deficit de încredere dintre state, chiar și dintre cele aliate, interesul național prevalând asupra celui colectiv. Din cauza hiperpolarizării lumea devine lipsită de o ”ordine internațională” anterior stabilizată între două poluri de putere. Principiile enunțate de SUA în politica sa externă, „America în primul rând”, denotă ponderea interesului strategic din exterior spre interior. 

Uniunea Europeană se confruntă în prezent cu o amplă criză de credibilitate față de Federația Rusă, care a fost cauzată de războiul din Georgia din 2008 și care și-a atins apogeul după evenimentele din Ucraina. În contextul recentei  reforme constituționale, se pare că se va fortifica și mai avansat verticala puterii în Federația Rusă, iar conducerea acestei mari puteri globale va avea posibilitatea să mențină politica externă în albia actuală.

O absență totală a stabilității și încrederii în viitorul apropiat a început să fie observată după răspândirea bolii de coronavirus, care doar în primele luni ale anului 2020 a adus elemente ale   disperării în mai multe regiuni ale lumii. Consecințele pandemiei, în prezent sunt greu de imaginat, deoarece procesul de găsire a unui vaccin eficient necesită o perioadă prea mare de timp, iar măsurile care sunt întreprinse în prezent, izolarea oamenilor, riscă să aducă elemnte ale crizei economice profunde. Pandemia respectivă cu reflecție globală, pe lîngă toate urmările distrugătoare, poate genera și o mișcare de solidaritate globală, pentru ca omenirea să învingă în comun această problemă gravă. Pandemia demosntrează evident că un singur stat nu este în stare să se contrapună de unul singur unui astfel de amenințări invizibile dar resimțite de toată națiunea, iar un exemplu practic pozitiv de conlucrare la nivel global poate servi drept platformă pentru aplanarea divirgențelor care nu găsec astăzi rezolvare pozitivă.

Reieșind din acestea actorii globali ar trebui să faciliteze dialogul și cooperarea, să readucă la normal situația, care s-a creat în zonele cu conflicte militare, să reducă la minimum divergențele pentru a înlătura neîncrederea. Evident că acestea sunt dorințe prea optimiste într-o lume atât de egoistă, riscurile geopolitice continuă să fie îngrijorătoare și să influențeze semnificativ apariția tuturor celorlalte riscuri de natură economică, tehnologică, socială și ecologică, totuși, viitorul statelor și națiunilor, pe fundalul unde natura demonstrează omenirii că problemele existențiale globale sunt o misiune comună ale tuturor locuitorilor acestei planete, depinde în mod vital de o armonie și echilibru global.