Știrile false instrument al războiul informațional

În lumea modernă, odată cu dezvoltarea suprapusă peste accesibilitatea utilajului și tehnologiilor informaționale, a internetului, au crescut considerabil fluxurile de informații răspândite în spațiul public, prin care omul are posibilitatea de a primi cea mai largă gamă de informații și de a afla ce se întâmplă pe glob foarte rapid, inclusiv în regim direct. Scopul și calitatea acestora depinde de interesele și rezultatul pe care furnizorul de informații îl urmărește, toate însă având menirea să ajungă la un cât mai larg auditoriu, care în anumite condiții poate fi dirijat în albia intereselor furnizorului respectiv. Totodată, volumul prea mare de informații pe care omul îl primește zilnic prin intermediul televiziunii, ziarelor, radioului, internetului, cărților și altor mijloace de informare  poate avea influențe negative asupra atenției acestuia. Confruntându-se cu imposibilitatea de a prelucra un volum imens de informații, conform cercetărilor în jur de 34 gigabyte zilnic, oamenii pierd posibilitatea de a gândi clar și rațional, de a analiza mai adânc și verifica faptele. Această situație a creat posibilitatea răspândirii informațiilor false în paralel cu cele adevărate, iar consumatorii de informații pot fi mai ușor induși în eroare.

În ultimii ani informațiile false au devenit deosebit de frecvente în spațiul informațional grație vitezei mari cu care acestea ajung la un număr impunător de oameni și capacitatea acestora de a influența asupra politicii, economiei, problemelor de securitate și opiniei publice. Modalitățile răspândirii știrilor false sunt diverse de la cele răspândite de unele persoane particulare, care consideră o știre falsă din punctul lor de vedere corectă și terminând cu cele răspândite de sursele statale și nestatale, care fabrică aceste informații false pentru a influența, spre exemplu, asupra viziunilor politice, sentimentelor oamenilor etc. În aceste cazuri când scopul răspândirii informațiilor false este pentru a induce în eroare și exercita influență acestea pot fi egalate cu propaganda.

Deși sursele mass-media tradiționale rămân în continuare principalele mijloace de informare, odată cu dezvoltarea internetului apare un nou spațiu – rețelele de socializare, programele de mesagerie, poșta electronică, etc, – care au transformat oamenii simpli în creatori, surse și (sau) canale de comunicare și răspândire a știrilor. Până la apariția internetului era mai ușoară descoperirea sursei informațiilor false. Știrile și propaganda apăreau în sursele cunoscute – televiziune, ziare, radio, declarațiile oficiale și neoficiale, de la jurnaliști, comunicatele de presă, rapoarte și alte surse cu un singur autor. În prezent însă este mai complicat de a stabili sursa informațiilor false și prin urmare de a clasifica și stabili toate canalele prin care acestea sunt răspândite. De asemenea este mai greu de stabilit dacă informațiile false se răspândesc în mod organizat sau de unele persoane.

O atenție aparte se impune asupra răspândirii informațiilor false ca la un instrument al războiului informațional, purtat de unele țări și actori nestatali (organizații teroriste și criminale transnaționale), care urmăresc scopuri de informare, de dezinformare, de intoxicare informațională și de propagandă, care tind să submineze însăși noțiunea de informare obiectivă sau de jurnalism etic, difuzând toate informațiile sub o formă părtinitoare sau ca instrument de putere politică, care atacă de asemenea valori și interese ale oponentului.

Războiul informațional este un fenomen istoric la fel de vechi ca războiul în sine. Acesta a fost folosit pe scară largă în timpul Războiului Rece și a reprezentat de atunci o componentă indispensabilă a războiului modern, inclusiv cel indirect sau hibrid, care este o combinație de măsuri militare și non-militare de natură deschisă și mascată, desfășurate pentru a destabiliza situația politică, economică și socială a unei țări atacate, fără nici o declarație de război, care este îndreptat nu doar împotriva statului sau a unei uniuni de state, dar și împotriva cetățenilor indiferent de apartenența etnico/religioasă al acestora.

Contracararea răspândirii informațiilor false devine în ultimii ani o preocupare tot mai importantă a statelor, spre exemplu a SUA și UE, care consideră în special Federația Rusă (FR) alături de China, Iran și Coreea de Nord principala sursă de informații false, fiind aici prezentă și viciversa învinuirilor. Situația s-a înrăutățit substanțial după evenimentele din Ucraina și învinuirea FR de promovarea unui războiul hibrid cu învinuiri că Rusia și-a intensificat propaganda orientată în special spre decuplarea strategică dintre UE și SUA, paralizarea procesului de luare a deciziilor, discreditarea instituțiilor europene și parteneriatelor transatlantice, subminarea și erodarea discursului european bazat pe valori democratice, drepturile omului și statul de drept, la rândul său FR învinuind occidentul de aceleași acțiuni.

SUA sunt cei mai vocali în a declara că s-au confruntat direct cu efectele răspândirii informațiilor false de către „fabrica de troli” din FR (iar asta direct și indirect impregnează pentru FR imaginea de campion mondial în tehnologii informaționale și folosirea acestora în scopuri incerte, deși aceste tehnologii de altfel au fost parțial inventate dar mai ales dezvoltate în SUA, deci pare cam ciudat dacă asta este cu adevărat astfel) în cadrul campaniei alegerilor prezidențiale din anul 2016, când s-a pretins în SUA că FR a urmărit scopul de a favoriza un candidat dorit vizavi de contracandidatul acestuia. Comisia din SUA, care s-a preocupat de amestecul Rusiei în alegerile prezidențiale, a ajuns la concluzia că o anumită influență era exercitată prin intermediul mesajelor din rețelele de socializare. În luna februarie 2018 șeful comisiei vizate, R. Muller, a înaintat acuzații împotriva a 13 cetățeni ruși și 9 persoane juridice, inclusiv Agenției de cercetare a rețelelor internet, Concord Management and Consulting și Concord Catering. Persoanele acuzate activau în cadrul Agenției vizate legate de businessmanul Evghenii Prigojin un om considerat că ar fi din anturajul președintelui rus. Se pretinde că colaboratorii companiei creau conturi false în rețelele de socializare, se preocupau de organizarea grupurilor și acțiunilor, de asemenea,  procurau publicitate politică în Facebook și Youtube în favoarea republicanilor și candidatului acestora, deși comisia a exclus ulterior implicarea președintelui SUA, iar FR la toate învinuirile respective, inclusiv la întrevederile dintre președinții SUA și FR permanent a negat vehement aceste acuzații pe care le califică nefondate.

UE și SUA se expun că guvernul Rusiei folosește pe larg o gamă de mijloace și instrumente, cum ar fi grupuri de reflecție și fundații speciale (exemplu, Ruskiy Mir), autorități speciale (Rossotrudnicestvo), posturi de televiziune în mai multe limbi (Russia Today), agenții de știri și servicii multimedia (Sputnik), grupuri sociale, religioase și structuri transfrontaliere, deoarece Kremlinul dorește să se prezinte drept unic apărător al valorilor creștine tradiționale, media speciale și „troli” de pe internet pentru a contesta valorile democratice, a dezbina Europa, dobândind sprijin pe plan intern și de a da impresia că statele din vecinătatea estică a UE sunt state eșuate, dar cel mai probabil că cei care acuză reciproc au toate capacitățile tehnologice de a face ceea în ce se învinuiesc. Lipsa unui cadru juridic internațional în domeniu precum securitatea cibernetică și lipsa de responsabilitate în ceea ce privește reglementarea mass-mediei face ca producătorii de informații false să profite de pe urma oricărei ambiguități în aceste chestiuni.

Având în vizor contracararea propagandei și informațiilor false, parlamentul European a adoptat două rezoluții, una la 23 noiembrie 2016 și alta la 13 martie 2019, de asemenea Planul de acțiuni împotriva dezinformărilor, aprobat de Consiliul European la 5 decembrie 2018. În acest Plan a fost fixat, că grupul de lucru operativ pentru comunicații strategice East StratCom Task Force a sistematizat, analizat și a atras atenția publicului asupra peste 4500 de exemple de dezinformare din partea Rusiei (respinse de ultima), de asemenea, multiple narațiuni de dezinformare. În rezoluția din 13 martie 2019 eurodeputații avertizează asupra campaniilor de dezinformare din FR pe care le consideră principala sursă de informații false în Europa, care încearcă să submineze fundamentele și principiile democratice europene precum și suveranitatea tuturor țărilor Parteneriatului Estic. Eurodeputații solicită crearea unui cadru legal robust atât la nivel european, cât și național în vederea combaterii amenințărilor hibride. Totodată îndeamnă UE să întărească grupul operativ East Stratcom înființat în anul 2015, pentru a deveni o structură cu drepturi depline în interiorul Serviciului European de Acțiune Externă pentru a reacționa la pretinsa propagandă FR ostilă. Eurodeputații mai cer ca acțiunile furnizorilor de servicii de socializare, de mesagerie și de căutare online să fie reglementate prin lege, iar companiile care nu șterg rapid știrile false să fie trase la răspundere. Important este și faptul că autoritățile trebuie să poată identifica și localiza autorii și sponsorii conținutului politic publicat. Se menționează, de asemenea, că statele membre UE trebuie să sprijine țările asociate UE și Balcanii de vest pentru a asigura o apărare puternică a proceselor electorale în fața activităților de propagandă rău-intenționată.

În contextul vizat și SUA devin tot mai active întreprinzând diverse măsuri pentru contracararea răspândirii știrilor false, în special, pentru a împiedica posibilele amestecuri din afară în viitoarele alegeri prezidențiale, care urmează în anul 2020. La începutul lunii septembrie 2019 agenția media Bloomberg a informat că Departamentul Apărării al SUA a comandat un program, care trebuie să ajute la descoperirea informațiilor false orientate spre propagandă și manipularea opiniei publice din sursele mass-media, rețelele de socializare, clipurile audio și video  și alte publicații online create prin tehnologia deep fake. Deep fake, de regulă este o înregistrare video sau audio, care a fost redactată cu ajutorul metodicii GAN (Generative Adversarial Network). Una din primele realizări ale tehnologiei deep fake – o înregistrare video falsă –  care a intrat în internet, a fost postată încă în anul 2017 de utilizatorul paginii web de divertisment popular în SUA „Reddit” cu supranumele de Deepfakes. Acestea erau mai multe secvențe video pentru maturi în care fețele actorilor au fost schimbate cu fețele oamenilor cunoscuți. Concepția programului respectiv urmează să fie funcțională în următorul an. Sistemul de algoritme, care va putea identifica știrile false din sursele mass-media și rețelele de socializare înainte ca acestea să devină populare va fi elaborat de Agenția Departamentului Apărării  al SUA (DARPA, Defens Advanced Research Projects Agency), care are rolul de a dezvolta noi tehnologii pentru forțele armate. Algoritmele vor deveni baza tehnologiei  SemaFor (Semantic Forensics) – al programului „Semantica Criminalistică”, de asemenea al tehnologiei MediFor – „Media Criminalistica”. Realizarea programului este calculată pentru patru ani. La început obiectul cercetărilor vor deveni știrile din rețelele de socializare, după aceasta va urma analiza propagandei tehnice.

Expunându-se la această intenție a Departamentului american al apărării, politologul militar, șeful Catedrei de politologie și sociologie a Universității Economice din Rusia în numele lui V. G. Plehanov, Andrei Koșkin, a spus că procurarea noilor tehnologii, care costă sume enorme și crearea infrastructurii vorbește despre faptul că, Departamentul apărării al SUA vede necesitatea  de a stăpâni ferm spațiul informațional și anume, în acest domeniu să-și dezvolte dominația militară. A. Koșkin consideră că acest sistem va fi mai mult unul ofensiv, decât defensiv. SUA doresc, în primul rând să influențeze asupra stabilității informațional-psihologice a locuitorilor statelor cu care sunt nevoiți să lupte sau asupra cărora planifică să influențeze și să demoralizeze trupele inamicului. Totodată, A. Koșkin este de părerea că Departamentul american al apărării sub noțiunea de apărare a securității planifică să desfășoare o nouă etapă de războaie informaționale în întreaga lume. Acesta aduce ca exemplu sistemele de apărare antirachetă din România și Polonia, care în opinia lui sunt, ca și cum, direcționate împotriva rachetelor iraniene în realitate însă aceste elemente sunt ofensive și direcționate concret împotriva Rusiei.

În concluzie se poate de menționat că, minciuna a fost folosită cu iscusință ca instrument de influență de-a lungul întregii istorii umane. Chiar de la creație, dacă să ne referim la istoria biblică, omul a încălcat porunca lui Dumnezeu, să nu mănânce din pomul vieții, prin înșelăciunea diavolului. În epoca modernă, de asemenea, omul continuă să rămână vulnerabil la informațiile false  pe care, cu regret, deseori le acceptă cu ușurință, iar consecințele acestor compromisuri aduc chiar la războaie. Latura opusă minciunii rămâne în continuare a fi adevărul, care trebuie arătat și promovat prin toate mijloacele de informare libere și independente, iar calificarea unor informații ca și false cu învinuiri unilaterale să nu fie afectate de interesele politice, economice, militare ale cuiva. În final, cel mai important la tema abordată, este ca lupta pentru adevăr să nu aducă la situația cînd pentru a face bine se aplică tot răul, respectiv în lupta cu falsul se impune păstrarea balanței dintre reglementare și dreptul omului de a decide singur ce este pentru el fals sau adevăr, pentru că nimeni dintre oameni pînă la urmă nu este purtătorul adevărului pur, iar ce crede sau califică unul ca adevăr, altul respectiv vede invers, iar diferența permanent a fost motorul dezvoltării.