Un nou Tratat sau o nouă goană a înarmării?

Armele nucleare și purtătorii acestora în epoca modernă constituie unul din instrumentele importante sau chiar de bază în procesul complex al descurajării unui stat sau grup de state de către  deținătorii acestor tehnologii, vizavi de un alt stat sau grup de state care dețin sau nu aceste arme. Pe lângă rolul pe care îl are acest instrument la menținerea echilibrului securității globale, există și pericolul ca acest echilibru să fie destabilizat din diverse cauze care ar pune în pericol chiar și existența umană.

O problemă acută în relațiile dintre statele cu cel mai mare arsenal nuclear din lume, SUA și Federația Rusă (FR), care ia tot mai mare amploare în ultimul timp, este cea vizavi de respectarea prevederilor Tratatul forțelor nucleare intermediare (INF – Intermediate-Range Nuclear Forses Treaty), care mai este numit Tratatul privind lichidarea rachetelor cu rază medie (de la 1000 până la 5500 de km) și mică de acțiune (de la 500 km până la 5000 km) (ДРСМД – Договор о Ликвидации Ракет Средней и Малой Дальности), care a fost semnat pe 8 decembrie 1987 între SUA și Uniunea Sovietică la Washington pe un termen nelimitat. Atunci părțile au convenit să nimicească toate armele respective cu dispunere terestră, cu razele de acțiune sus-menționate, de asemenea, să nu fie produse, testate și să nu fie desfășurate în viitor. Conform termenelor indicate în Tratat, la data de 1 iunie 1991 au fost nimicite din ambele părți  2692 de rachete și complexe de lansare a rachetelor (URSS -1846; SUA – 846).

De menționat că până la semnarea Tratatului, în SUA, rachetele nucleare se divizau în intercontinentale (peste 5000 km), cu rază medie de acțiune (de la 500 până la 5000 km) și rază mică de acțiune de la 150 km până la 500 km. În URSS în perioada vizată se evidențiau și rachetele operativ-tactice cu raza de acțiune de la 1 km până la 500 km. În SUA rachetele operativ-tactice aveau o rază de acțiune de la 1 km până la 150 km

De mai mulți ani SUA și Federația Rusă se acuză reciproc de încălcarea prevederilor Tratatului forțelor nucleare intermediare. SUA susțin că FR dezvoltă o rachetă care deține caracteristici tehnice ce nu se încadrează în prevederile tratatului respectiv. Este vorba despre racheta 9M729 ”Novator” (SSC-X-8  conform clasificării NATO) din componența complexului de rachete operativ-tactic ”Iskander-M”. Poziția SUA este susținută și de Alianța Nord-Atlantică. Secretarul general al NATO Jens Stoltenberg a relatat că Rusia a construit deja un nou sistem de rachete cu rază medie de acțiune în zona căruia se află orașele Berlin, Frankfurt și Munich. Acest sistem este unul mobil și este greu de descoperit de sistemele de monitorizare. Conform informației publicației The Woll Street Journal, în prezent Rusia are desfășurate 4 divizioane de complexe cu rachete 9M729 (https://www.wsj.com/articles/on-brink-of-arms-treaty-exit-u-s-finds-more-offending-russian-missiles-11548980645). 

Rusia respinge acuzațiile spunând că, conform caracteristicilor tehnice raza de acțiune maximală a rachetei 9M729 este de până la 490 km, iar alte argumente care ar confirma faptul că Rusia ar încălca prevederile Tratatului nu au fost prezentate de către SUA sau altcineva (https://function.mil.ru/news_page/country/more.htm?id=12213705@egNews). Prin urmare FR nu planifică să-și nimicească rachetele 9M729, care pe data de 23 ianuarie 2019 au fost prezentate de către ministerul rus al Apărării pentru reprezentanții militari străini acreditați la Moscova, ca aceștea să se convingă că racheta respectă prevederile tratatului și unde o parte din invitații respectivi au ignorat evenimentul (https://russian.rt.com/world/article/595897-ssha-brifing-9m729, https://russian.rt.com/world/news/595591-es-otkaz-brifing-9m729, https://www.youtube.com/watch?v=MiI6dr5LQnA ).

Totodată, președintele rus Vladimir Putin a criticat în repetate rânduri inițiativa SUA de a desfășura elemente ale scutului antirachetă american, în cadrul NATO, în România și Polonia, considerând că instalațiile de lansare ale căruia pot fi ușor reutilate pentru rachete de atac cu rază medie de acțiune. Moscova consideră că desfășurarea scutului antirachetă reprezintă nu numai o amenințare în adresa Rusiei, dar și ruinează sistemul de securitate internațional, de asemenea, reprezintă o provocare menită să submineze potențialul nuclear al Rusiei. Federația Rusă a cerut cu insistență distrugerea scutului antirachetă de la Deveselu, România și stoparea celora care sunt planificate să fie desfășurate în Polonia și Japonia, din partea SUA se declară în repetate rânduri că la Deveselu sunt doar rachete de interceptare defensive nu de rachete de atac, iar scutul antirachetă nu aduce careva amenințări FR.

Toate acuzațiile reciproce au adus până în prezent la declarațiile făcute, pe deoparte, de SUA din care reiese că de la 2 februarie 2019 își suspendă obligațiile din cadrul Tratatului și că se va retrage definitiv din acord după 6 luni, adică la 2 august 2019, cu condiția, dacă Rusia nu-și va relua îndeplinirea obligațiunilor și, pe de altă parte, cu declarația Federației Ruse din care reiese că, în baza Legii federale din 3 iulie 2019 Rusia suspendă acțiunile tratatului respectiv.

Vizavi de aceste acțiuni ambele părți s-au avertizat reciproc că vor întreprinde acțiuni politice și militare adecvate situației. Conducerea de la Kremlin a declarat încă la începutul anului 2019 că după suspendarea Tratatului privind forțele nucleare intermediare Rusia va elabora și construi noi sisteme de rachete în următorii 2 ani: 2019 – 2020. Este vorba despre versiunea terestră a sistemului de rachete cu dislocare maritimă „Kalibr” cu rază mare de acțiune, unde acestea și-au arătat eficiența în timpul acțiunilor militare ale FR din Siria. Tot în această perioadă urmează să fie construit sistemul de rachete cu dispunere terestră cu rachete hipersonice cu rază lungă de acțiune.

Expunându-se la acest subiect secretarul general al NATO Jens Stoltenberg a declarat că, prin suspendarea oficială a Tratatului INF, Rusia a creat un pericol serios asupra securității în rezultatul care lumea va deveni mai puțin stabilă și că nu observă nici un semn care ar arăta că Rusia dorește să îndeplinească solicitările Occidentului pentru a salva Tratatul forțelor nucleare intermediare. Jens Stoltenberg a îndemnat statele membre ale Alianței Nord-Atlantice să se pregătească pentru „moartea” acestui tratat, relatând totodată, că NATO va continua să-și păstreze abordarea poziției echilibrată și de apărare în acțiunile sale.

Reieșind din situația existentă, când SUA a suspendat obligațiile sale din cadrul Tratatului urmat de răspunsul respectiv al Federația Rusă prin aceeași suspendare, iar după 2 august  2019 SUA urmează să se retragă definitiv din acest document, devine clară soarta acestuia, iar consecințele sunt îngrijorătoare pentru securitatea globală. Ca rezultat, reieșind din experiență istorică, există riscul apariției unei noi goane a înarmării. În paralel cu aceasta, pentru ași arăta superioritatea, SUA și FR vor încerca să se opună una alteia în unele state ale lumii în care se află în desfășurare conflicte armate, de exemplu, Ucraina și Siria, reanimarea unor conflicte latente sau chiar apariția unor noi focare armate.

Lipsa unui asemenea acord, inevitabil va aduce SUA și Federația Rusă la noi abordări de întrebuințare a armelor nucleare și sistemelor de rachete moderne și în elaborare, de exemplu, în spațiul cosmic. În acest context Alianța Nord Atlantică urmează să ia o decizie în cadrul summit-ului liderilor statelor membre NATO din 3-4 decembrie 2019, care se va desfășura la Londra, în care intenționează să recunoască oficial spațiul cosmic ca domeniu de luptă pe lângă cel terestru, aerian, naval și cibernetic.

Deși riscul unei confruntări directe dintre SUA și FR este puțin probabil, totuși acțiunile politice și militare, care vor fi întreprinse de către acestea, se vor reflecta negativ asupra securității tuturor statelor lumii în general, unde statele mici sunt ostaticii conflictelor dintre marile puteri.

Trebuie de menționat că Tratatul INF semnat dintre SUA și URSS în anul 1987 a putut permite reducerea substanțială a pericolului apariției unui conflict nuclear pe teritoriul continentului european, totodată acesta a constituit un document de reducere a ambițiilor SUA și FR, care impunea anumite restricții privind crearea noilor tipuri de armament. Pe lângă aceasta Tratatul îndeplinea rolul de model pentru celelalte state ale lumii, prin care se arăta că puterile globale au ajuns la un acord privind folosirea armamentului nuclear și crearea noilor tipuri de rachete moderne. Îndată ce Tratatul nu va mai fi valabil, acest fapt va înceta să mai stopeze alte state, care de asemenea, vor începe să-și sporească forțele și să creeze noi tipuri de rachete, ca exemplu pot servi Coreea de Nord și Iranul unde înflorește industria militară al diverselor rachete, inclusiv nucleare ale nord-coreenilor, capabile să atingă ținte din alte state îndepărtate. Aici se impune de menționat că Republica Populară Chineză nu a fost parte al acestui tratat, iar în iulie 2019, reprezentanta Ministerului Afacerilor Externe al Chinei, Hua Chunying, a declarat că de fapt SUA vrea să părăsească tratatul pentru a nu mai avea împiedimentele respective, concomitent menționînd că SUA învinuiește într-un fel China că aceasta dezvoltă astfel de arme fiind în afara tratatului în timp ce SUA are mîinile legate, plus China nu este de acord cu lărgirea tratatului după cum a propus ministrul de Externe japonez Taro Kono, astfel partea chineză fiind contra desființării actualului tratat sau modificării prin lărgire al acestuia.

Este îngrijorătoare ultima declarație a lui John Robert Bolton II, consilier al președintelui SUA pentru securitate, care a menționat la 30 iulie 2019 (https://en.trend.az/world/us/3098447.html,  https://www.youtube.com/watch?v=MHOwCV4xFg8) că  SUA va părăsi tratatul pe data de 2 august 2019 și probabilă că odată cu expirarea în anul 2021 al tratatului ”Treaty between the United States of America and the Russian Federation on Measures for the Further Reduction and Limitation of Strategic Offensive Arms, New START” acesta nu va mai fi prelungit.

În paralel cu aceasta există și o variantă optimistă, în pofida faptului că tratatul vizat cel mai probabil va fi stopat oficial de către SUA la 2.08.2019, care, de obicei, se manifestă după diminuarea tensiunilor în relațiile dintre state. Nu este exclus că SUA sau FR,  sau o parte terță, precum este China, care dispune de rachete cu rază medie și mică de acțiune interzise de Tratatul INF la care China nu este parte, totuși ar putea ceda opunerii lărgirii tratatului și propune atingerea unui nou acord în viitor. La acest acord ar putea să ia parte și celelalte state nucleare, pe lângă SUA, FR, cum ar fi China și altele recunoscute oficial prin Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, precum sunt Marea Britanie și Franța sau alte state deținătoare de arsenale nucleare. SUA au declarat încă la începutul anului 2019 că ar fi salutat un nou acord, care ar include toate statele ce dispun de rachete balistice care încalcă Tratatul INF. Este optimistă ultima declarație a Președintelui SUA  https://www.c-span.org/video/?463089-1/interview-president-donald-trump, unde se menționează că SUA are intenții de a ajunge la un acord cu FR privind controlul asupra armamentului în pofida aspectului că SUA se pare că va părăsi totuși pe 2 august 2019 Tratatul privind forțele nucleare intermediare, dar și apelurilor Uuniunii Europene către FR de a păstra acest tratat, inclusiv declarațiile vicepreședintelui Parlamentului european Fabio Massimo Castaldo despre aspectul că anularea Tratatului INF este o noutate proastă pentru toți și în primul rînd pentru europeni (https://iz.ru/901897/ekaterina-postnikova/razval-drsmd-plokhaia-novost-dlia-vsekh-i-prezhde-vsego-dlia-evropeitcev).

Evident că până se va detensiona situația în relațiile dintre Occident și FR va fi nevoie de mai mult timp, poate chiar de mai mulți ani și aceasta, în primul rând, din cauza persistenței tensiunilor Occidentului cu FR după evenimentele din Ucraina, unde FR este învinuită de anexări de teritorii ucrainene și implicări în luptele din Donbas, alte imixtiuni pretinse sau reale ale FR în arealul de interes occidental și viceversa. Totodată, istoria cum sa ajuns la încă existentul Tratat privind forțele nucleare intermediare, suprapus peste faptul că instrumentul militar reprezintă unul din principalele mijloace folosite de marile puteri pentru atingerea scopurilor pe arena globală, ne sugerează că, spre un nou tratat sau acord se va ajunge treptat, începutul fiind trecut cu regret prin ignorarea istoriei și lecțiilor însușite de către toți actorii implicați, care nu vor să se audă reciproc în detrimentul securității globale, și cu o creștere treptată a tensiunilor legate de tema respectivă, unde deja NATO și FR au declarat că la căderea tratatului se vor lua sau deja se iau măsurile care se impun și cel mai probabil aceste declarații se vor materializa prin crearea de noi arme de intimidare-descurajare, prin instalarea complexelor de rachete capabile să poarte arme nucleare în zonele vulnerabile pentru oponenți, alte măsuri de ordin politic, economic și militar, care vor tensiona situația pînă aceasta va crea perspective de a impune marile puteri să revină asupra unui nou tratat.